Se numea Sarah…..

Multumita lui Melly, am citit ….nu o pot numi carte, nu o pot numi poveste……sa zicem ca am citit ceva cutremurator….„Se numea Sarah”

Cartea imbina doua perioade de timp: Paris, iulie 1942 (Sarah, o fetiţă evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopţii, împreună cu părinţii ei, de poliţia franceză, dar nu înainte de a-şi încuia fratele în ascunzătoarea lor secretă, convinsă fiind că se va întoarce după numai câteva ore pentru a-l elibera.) si Paris, mai 2002-2005 (o jurnalista americana casatorita de 15 ani cu un francez descopera ce s-a intamplat in timpul raziei de la Vel’ d’Hiv si decide sa investigheze legatura dintre o familie de evrei si familia ei adoptiva descoperind secrete ascunse bine de mai bine de 60 de ani….Ancheta ei schimba vietile mai multor familii si rascoleste trecutul afectand prezentul si viitorul.)

res_ae9281b8ccaf249c5bd8b1aa66f95d62_450x450_a906

Prezentarea in paralel a celor doua realitati captiveaza cititorul si il determina sa-si imagineze in permanenta ce urmeaza sa se intample, sa stea cu sufletul la gura ca sa afle….ce s-a intamplat cu Sarah si parintii ei luati de politia franceza, ce s-a intamplat cu fratiorul ei de 4 ani inchis in dulapul din apartament…..ororile prin care au trecut familiile de evrei….urmarile acelor zile cand oamenii s-au simtit tradati de francezi in care aveau incredere, de vecini si cunoscuti….

„Fetiţa îşi scoase cămaşa de noapte şi îmbrăcă o bluză de bumbac şi o fustă. îşi strecură picioarele în pantofi. Fratele ei o privea. O auzeau pe mama lor cum plângea în camera ei.

— Mă duc la locul nostru secret, şopti el.
— Nu! îl grăbi ea. Trebuie să vii cu noi.
II apucă de mână, dar el se smuci din strânsoarea ei şi se strecură în dulapul lung şi adânc, ascuns în peretele din camera lor. Locul unde se jucau de-a v-aţi ascunselea. Se furişau acolo tot timpul, încuindu-se înăuntru, de parcă ar fi fost căsuţa lor. Maman şi papa ştiau despre asta, dar se prefăceau mereu că nu ştiu. Ii strigau şi întrebau cu glas tare, veseli: „Dar unde s-or fi dus copiii ăştia? Ce ciudat, erau aici acum un minut!” Iar ea şi fratele ei chicoteau încântaţi.
Aveau acolo o lanternă, câteva perne, jucării şi cărţi, chiar şi un bidonaş cu apă, pe care maman îl umplea în fiecare zi. Fratele ei nu ştia încă să citească, aşa că fetiţa îi citea cu glas tare Un drăcuşor simpatic. Băieţelului îi plăcea la nebunie povestea orfanului Charles şi a îngrozitoarei Madame Mac miche şi felul cum Charles se răzbunase pe ea pentru toate cruzimile ei. Fetiţa i-o recitea de nenumărate ori.
Acum vedea chipul micuţ al fratelui ei, care o privea din întuneric. Strângea la piept ursuleţul de pluş preferat şi nu mai era înspăimântat. Poate că o să fie în siguranţă acolo. Avea apă şi o lanternă. Şi putea să se uite la pozele din cartea Contesei de Segur, favorita lui fiind cea cu magnifica răzbunare a lui Charles. Poate că deocamdată ar trebui să-l lase acolo. Bărbaţii nu-l vor găsi niciodată. Fa o să se întoarcă după el mai târziu sau în timpul zilei, când vor fi lăsaţi să vină iar acasă. Şi papa, aflat încă în beci, va şti unde se ascunde băieţelul, dacă o să vină cumva sus.
— Ţi-e frică acolo? îl întrebă ea încet, în timp ce bărbaţii strigau după ele.
— Nu, răspunse el. Nu mi-e frică. Incuie-mă înăuntru. N-o să mă găsească.
Fetiţa închise uşa, ascunzând chipul micuţ şi alb, şi întoarse cheia în broască. Apoi o strecură în buzunar. Incuietoarea era ascunsă de un dispozitiv pivotant, sub forma unui întrerupător fals. Era imposibil să vezi conturul dulapului în lambriurile de pe perete. Da, va fi în siguranţă acolo. Era convinsă de asta.
Fetiţa îi murmură numele şi îşi puse palma pe lambriul de lemn.
— O să mă întorc mai târziu după tine. Promit. ”

Ceea ce e surprinzator (dincolo de realitatea socanta) este reactia francezilor……toti inchideau ochii, incercau sa uite sa se faca ca nu observa ce se intampla cu ei…..totusi! politia franceza a fost cea care a facut totul! inainte de a primi ordine de la nazisti! politistii din cartier erau cei care ii tratau ca pe niste vite….cu de la sine putere au arestat peste 4000 de copii evrei (cu vârste cuprinse între 2 şi 12 ani, majoritatea erau francezi, născuţi în Franţa) si i-au inchis la Vel’  d’Hiv’ , apoi i-au trimis in lagare de pe teritoriul francez inainte de a-i separa de parinti in mod brutal si de a-i trimite cu vagoane de animale spre Auschwitz de unde nu s-a mai intors nimeni….

Asa cum spuneau cei de la Publishers Weekly: „O lectura tulburatoare…O carte care iti merge la suflet inca de la primul capitol, iar scenele si personajele descrise iti raman in minte mult timp dupa ce ai terminat de citit”.

33 Comments

  1. Ai vazut filmul?O alta oroare a perioadei!

  2. Trebuie sa cititi si „The boy in the striped pijamas” eu am vazut filmul, inca nu am ajuns sa citesc cartea.
    Am vazut si eu La vita e bella ,e un film super,insa e cumva realizat cu putin umor si parca te face sa crezi ca totul se va termina cu bine.
    Va recomand macar filmul cu baietelul!

    • e realizat intr-un stil aparte, un tatic care incearca din rasputeri sa nu-i arate copilului ca se afla intr-un lagar, sa-l convinga ca e totul o aventura
      nu am citit cartea recomandata de tine, dar sigur voi incerca sa fac rost de ea

  3. Nu stiam ca e pe scribd 🙂 Dar nu se compara cu trairile şi senzatiile prin care treci in timp ce avansezi lectura cu fiecare fila pe care o întorci, iar filele cărţi sunt aşa de fine… îţi e drag sa treci degetele pe ele, foile au o calitate incredibila.

  4. Și până la urmă băiețelul din dulap scapă cu viață? M-ai făcut super curioasă! 😀

  5. Cutremuratoare evenimente.Am avut o vecina care a scapat din lagar unde au murit toti membrii familiei sale, inclusiv fetita ei de numai 5 ani.Povestea de multe ori prin ce orori au trecut acei oameni.

  6. Sunt de-acord cu tine, sunt evenimente crude, dure, inumane, crime săvârșite cu bună stiință asupra altor oameni, asemeni nouă!
    Nu a fost volum, în care să se scrie despre Holocaust, care să nu-mi fi zguduit mintea și sufletul și să nu-mi umple ochii de lacrimi…Am preferat, la un moment dat, să nu mai citesc volume del genere, mă cutremurau prea mult, mă revoltau….
    Îți înțeleg foarte bine sentimentele, trăirile, Antoaneta!

  7. Interesantă carte, reușită recenzie! Mulțumesc mult! A fost o perioadă când citeam pe nerăsuflate volumele despre nebunia naziștilor, experimentele acestora, volume despre Holocaust.

    • nu stiu, eu nu pot sa o consider pur si simplu carte….este o realitate care s-a petrecut, sunt evenimente care au avut loc si au marcat generatii
      cred ca atunci s-a vazut cine era om si cine pretindea ca e om

  8. am vazut adaptarea dupa aceasta carte si m-a cutremurat. Mi-am propus sa citesc si cartea dar cred ca va mai dura ceva timp.

    • este o realitate socanta
      am vazut filmul La vita e bella si tot m-a socat,cartea insa are capacitatea de a iti transmite si de a te face sa intelegi prin ce au trecut acesti oameni, ce au simtit, ce au gandit …

  9. Super cartea!Mi-a placut foarte mult!Tot pe aceeasi tema am citit Sophie’s Choice(am vazut si filmul dar va recomand cartea).Am citit multe carti despre al doilea razboi mondial.Unele erau biografii.

  10. Ai terminat-o pe toata de citit? Nu-i asa ca te cuprindea o emotie de nedescris? curiozitate, râvnire si revolta?

  11. Bianca Roxana Anitei

    2 februarie 2013 at 1:16 PM

    Pare tare interesanta. Sper sa reusesc sa mi-o cumpar curand.Multumim pt review.

Parerea ta

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 1,896 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: