Dascali tineri care merita respectul nostru – interviu cu Simona

In urma cu aproximativ un an, am descoperit-o pe Simona, o tanara educatoare care isi incepea drumul in lumea bloggerilor. Initial nu am stiut ce sa cred pentru ca mi se parea tanara si parea a fi la inceput de drum asa ca am urmarit cu rabdare cum a evoluat, cum a invatat sa ne comunice si sa ne demonstreze cine este, ce face si cat de perseverenta si incapatanata este atunci cand isi doreste cu adevarat ceva.

In lumea in care traim, dascalii nu mai sunt respectati pentru ca reies multe „adevaruri” despre ei asa ca, fara sa vrei, privesti cu scepticism ori de cate ori auzi ce meserie are unul ori altul.

Multumita internetului, dar mai ales bloggingului am avut bucuria de a cunoaste dascali cu vechime, dar si dascali tineri care doresc sa schimbe perceptia lumii asupra acestei meserii, asupra acestor oameni care au grija de educatia copiilor nostri.

Din punctul meu de vedere, educatia incepe de la varste mici si e foarte important ca cei mici sa aibe bazele necesare cand incep scoala.

Desi s-a confruntat cu parinti care nu inteleg importanta educatiei prescoalare, dar si cu faptul ca are grupe mixte, Simona a reusit sa le faca fata si sa dovedeasca ca „trestia nu se rupe! se apleaca, dar rezista cu stoicism!”

Am invitat-o sa raspunda la cateva intrebari tocmai pentru a va arata ca tinerii nu fug de aceasta meserie, nu cauta averi, ci doresc sa isi urmeze inima si isi dau tot sufletul (si uneori si banii din buzunar) ca sa iasa lectiile asa cum trebuie si cei mici sa plece acasa cu ceva nou invatat in orele pretrecute impreuna la gradinita 😉

1.Cum a inceput pasiunea pentru meseria de educatoare?

Când eram mică , îmi plăcea să mă joc cu copiii de la bloc ”de-a educatoarea”. Făceam lecții cu ei, îi certam dacă nu erau cuminți. În timp, am uitat de această pasiune și m-am orientat spre literatură, istorie și psihologie. După ce am terminat liceul, am vrut să-mi încerc norocul în învățământ . Inițial, am vrut să mă fac profesoară de limba și literatura română. Apoi m-am răzgândit și m-am înscris la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar.

În anul III de facultate, am decis că vreau să mă fac educatoare 🙂

2. Din cate am inteles, predai in localitatea natala. Oamenii (=parintii) au tendinta sa asculte sfaturile tale ori te considera egalul lor pentru ca va cunoasteti de multa vreme?

Nu predau în localitatea natală….

După ce am terminat facultatea, la câteva zile după licență, am susținut examenul de titularizare. Am fost foarte bucuroasă pentru că am obținut o notă foarte bună mai ales că atunci am cunoscut persoane care își încercau norocul de 5-6 ani, fără succes.

Atunci am simțit pentru prima data gustul amar al învățământului….Pur și simplu nu aveai ce post să alegi. Am fost chemată prima în față….Am luat un post la 100 de km de casă, fără posibilitate de navetă. În toamnă, am reușit să mă detașez mai aproape de casă ( 70 de km). Făceam zilnic 150 de km dus-întors, dar era o rută foarte circulată.

Credeam că anul viitor voi găsi un post în orașul meu. Soarta a făcut să rămân aici….

3.Cum a aparut blogul?

Încă din timpul liceului, eram pasionată de gătit și îmi doream un blog culinar. Citeam cu nesaț blogurile culinare în săli de internet (până să am acces acasă ). Cu timpul am renunțat la idee.

(sursa foto: blogul Simonei)

Apoi am început să caut idei de activități pentru copii. Primul site pe care l-am descoperit a fost al tău…

Într-o seară, m-am hotărât să-mi fac și eu. La început, mi-a fost foarte greu din punct de vedere tehnic. Nu știam ce înseamnă să ai un blog. Eu puneam câte o poză…și cam atât. Pot spune că încă mai am de învățat.

4.Parintii acceseaza blogul? Colegele tale? Li se pare util?

Dacă anul trecut aveam părinți care mă urmăreau , anul acesta nu am niciunul. Ei îmi observă muncă doar în cadrul grădiniței.

Colegele mele îmi urmăresc mereu activitățile. Atunci când îmi spun că se inspiră din ele mă bucur foarte mult.

fulgi din hartie (sursa foto: blogul Simonei)

5. Cand vezi in presa atatea acuzatii aduse cadrelor didactice regreti faptul ca ai aceasta meserie?

E mult spus că regret…..Nu regret, dar îmi pare rău că persoanele care muncesc cu adevărat nu mai sunt apreciate….

6. Stiu ca vei preda la alta unitate de invatamant. Este grea mutarea? Cum vezi aceasta schimbare?

Da, din toamnă grădinița de aici se va desființa. O să mă mut cu o parte din copiii de aici, deci acomodarea o să fie foarte ușoară. Pe colege le cunosc de foarte mult timp, deci o să fie bine. Mă bucur pentru faptul că vom avea alte condiții decat aici.

7. De unde iti procuri materialele pentru ore?

De cele mai multe ori, materialele sunt confecționate de mine. Foarte rar cumpăr câte ceva.

Citesc mult și mă inspir din blogurile mămicilor care lucrează cu copiii lor acasă (atât de aici, cât și din străinătate).

stidiem legumele la gradinita (sursa foto: blogul Simonei)

8. Cum reusesti sa imbini orele avand in vedere ca ai grupe mixte?

E îngrozitor de greu să lucrezi cu copii de vârste diferite… Încerc că lucrez cu fiecare și să respect particularitățile de vârstă ale copilului. Având copii mai puțini, reușesc mai mereu să îmi ating obiectivele propuse.

9.Ce planuri ai pentru anul 2014?

În 2014 vreau să citesc mai mult, să mă perfecționez prin participarea la diverse cursuri la care m-am înscris, să pregătesc activități cât mai frumoase, să-mi susțin prima inspecție pentru gradul II….

*****

Hmm…as zice ca e bine sa ai parte de o astfel de invatatoare. Ceea ce Simona a omis sa spuna este lupta si disperarea prin care a trecut cand parintii nu s-au indurat sa isi lase copiii sa participe la serbarea de Craciun din 2012, de conditiile precare din gradinita…..nu a mai spus aceste lucruri pentru ca este o persoana demna, mandra si incapatanata! In ciuda greutatilor prin care a trecut (va invit sa cititi acest articol ca sa intelegeti cu adevarat ce inseamna munca dincolo de bariera obisnuita a meseriei!!!!), a reusit sa se faca iubita de parinti si copii deopotriva, respectata de colege si parinti, dar pentru asta probabil ca a fost nevoie de multe lacrimi in perna si pumni stransi ca sa nu cedeze si sa nu le arate cat sufera si cat isi doreste sa ajute copiii, doar sa mearga mai departe!

Pentru toate acestea, dar si pentru munca ta de pana acum…..

SIMONA AI TOT RESPECTUL MEU!

Iti trimitem o inima virtuala ca semn al prieteniei noastre si iti dorim ca noua locatie sa fie pe masura asteptarilor si chiar mai bine ! Iar anul 2014 sa iti indeplineasca dorintele si chiar mai multe decat atat 😉

inima-dragoste-23 (sursa foto: aici)

6 Comments

  1. Succes in tot ceea ce faci.Meseria aceasta frumoasa n-o sa te faca sa ai buzunarele doldora insa sufletul iti va fi mare si plin de bucurii.

  2. Cum să nu o admiri şi să nu o îndrăgeşti pe Simona? Astfel de tineri vor reuşi să schimbe ceva în mintea copiilor pe care îi modelează iar rezultatele se vor vedea peste ani. Din partea mea are toată admiraţia încă de când a apărut în blogosferă. Şi ea ştie asta . Sper :).

  3. Multumim ca ne-ai prezentat-o s altfel pe Simona.Simona,ai si toata admiratia mea,iti doresc sa fii sanatoasa si sa ti se indeplineasca visele!

  4. D-na Mia, va multumesc pentru cuvintele frumoase! Antoaneta, iti multumesc si tie pentru ideea de a-mi lua un interviu! Ai scris asa de frumos,,,Nu stiu daca merit atatea laude!

  5. Felicitari Simona!Tot inainte!Meseria aceasta nu este usoara dar este frumoasa si-o sa-ti dea multe satisfactii.Ti-o spun din proprie experienta.Eu n-am avut ocazia sa muncesc cu grupe mixte fiind tot la oras dar am muncit si cu 45 de copii in grupa.Crede-ma,n-a fost usor!Intr-o anumita perioada era desfiintata tura de dupa masa asa ca trebuia sa iau copiii colegei dupa ora de somn ( supravegheam amandoua grupele plimbandu-ma de la una la alta pana termina femeia de serviciu de facut curatenie)si eram la un moment dat cu 70 de copii in grupa.Ce si cum era? E greu de descris.Ma Jucam cu unii iar ceilalti ne priveau,le spuneam povesti sau puneam diafilme!Era o gradinita de cartier si unii plecau acasa singuri pe baza biletului de voie.Abia asteptam sa vina orele respective sa plece cativa acasa!
    Ce sa zic atunci cand trebuia sa fac 40 si de fise pentru ex.grafice.Le copiam pe geam sau cu indigoul.La fel pentru matematica etc.Deci nici atunci n-a fost usor.FIECARE MESERIE are frumustile si greutatile ei.
    Da,sunt multi tineri asa ca si Simona,cunosc si eu multe colege tinere,dedicate acestei nobile meserii pe care unii,necunoscatori spun:a,o educatoare care nu face altceva decat sa se joace cu copiii!Da,o EDUCATOARE care uneori isi da si sufletul pentru dragostea copiilor!

Parerea ta

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,724 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: