Observ…

….tendinta celor fara copii – sa critice pe cei care se au copii.

Da, atunci cand ai copii, simti dorinta de a vorbi despre ei.

Da, unii parinti exagereaza si ii umplu de cadouri pe cei mici.

Nu, nu cred ca o fac din prostie cum au scris unii/unele pe facebook, ci pur si simplu din dorinta de a le oferi copiilor ceea ce ei poate nu au avut cand erau mici.

Este adevatar ca au aparut tot felul de „ziceri” pe internet in care se propaga intelepciunea lui peste ca parintii trebuie sa fie cumpatati si sa nu cumpere mai mult de o jucarie.

Acum…de ce spuneti asta?

Inainte sa aruncati cu pietre, recunosc cateva lucruri si va rog sa cititi ce scriu mai jos.

Cand erau mici, aveam tendinta sa le cumpar enorm de multe cadouri. Am avut o perioada grea in urma cu cativa ani care m-a invatat sa cumpar cadouri din timp (si acum fac acelasi lucru, desi nu mai e cazul) altfel riscam sa nu am nimic pentru copii in perioada de iarna. Asa ca ajungeam prin august-septembrie sa cumpar cate 4-6 cadouri pentru fiecare copil. Unele mai mici, altele mai mari. Absolut intotdeauna cadourile includeau carti!

Dupa primii doi ani, am constatat (mai bine spus, atunci am stat si am judecat mai mult) ca cei mici au un obicei: daca primesc multe daruri o data, le iau pe rand si renunta rapid la toate; daca primesc 1-2 cadouri, apreciaza mai mult si se joaca o perioada mai indelungata cu acele obiecte.

Asa am ajuns sa procedez altfel. Obiceiul de a  cumpara periodic jucarii si carti l-am pastrat, insa le dau treptat.

Am invatat sa fiu mai atenta la ceea ce le place si mai ales ce le este util. Stiu ca isi doresc anumite jucarii si incerc sa ma ghidez dupa dorintele lor. Carti primesc tot timpul anului fara a fi o ocazie anume pentru ca mi se pare important sa le mentin iubirea pentru lectura si pentru descoperirea unor lucruri noi.

Poate in primii ani, ma bucuram si eu atat de mult de bucuria lor incat simteam nevoia sa spun lumii intregi ce si cum. Am ajuns la o varsta (nu, nu sunt asa batrana chiar daca uneori ma simt de parca as duce greutatea lumii pe umerii mei) cand am inteles ca e mai important sa mentii totul in familie.

Cred ca ati observat deja ca nu mai exista postari cu cadourile primite de copii. Poate veti gasi mentiuni despre cadouri ori articole despre ce cred eu ca ar fi util pentru copiii mei, dar acest lucru se intampla mai rar mai ales ca amandoi intra pe blog de pe laptopurile lor si citesc din cand in cand articolele scrise de mami. Da, ati ghicit! Unele articole le scriu si ca ii induc in eroare si sa nu isi dea seama ce le pregatesc cu adevarat 😉

Sa revenim la lucruri mai serioase, totusi.

Mi se pare mai frumos ca anumite lucruri sa ramana in familie si sa apreciem mai mult intimitatea.

Alt aspect intens dezbatut pe internet este ca numarul imens de cadouri primite de copii duc la intristarea celor care nu primesc deloc ori primesc putin.

Aici sunt cateva lucruri care trebuie spuse destul de clar.

In primul rand, lauda nu este prea sanatoasa.

In al doilea rand, aici tine si de copiii care primesc.

Spre ex, ai mei, chiar si in anii in care primeau jucarii de nu aveau ce face cu atatea, nu se duceau la prietenii lor sa le „scoata” ochii cu lauda. Chiar daca aveau casa plina de jucarii si carti, nu ii auzeai (asa cum nici acum nu se intampla) spunand ceva de genul : eu am primit mult mai mult ca tine!!!

Niciodata!

Nu cred sincer ca se poate face o paralela intre numarul de cadouri primite si jignirea/umilirea altor copii. Aici tine de educatie!

De-a lungul intregului an, noi strangem haine, incaltaminte, jucarii si carti si le daruim altor copii/familii care au nevoie de ele. Poate pentru ca nu facem acest lucru strict de sarbatori, copiii mei sunt obisnuiti sa daruiasca si nu li se pare iesit din comun acest lucru.

Daria avea 2-3 ani cand a daruit unui copilas jucaria pe care o primise cu o zi inainte si la care tinea enorm. A decis ca vrea sa renunte la ea (desi recunosc sincer ca am incercat sa o conving sa nu o dea) pentru ca s-a gandit ca acel copilas nu avea nimic de Paste.

As zice ca e mai important ca cei care stau pe net si dau sharuri peste sharuri la tot felul de statusuri care mai de care sa isi vada de familia lor si sa isi educe copiii cum trebuie ca sa nu se simta superiori altora doar pentru ca au primit 1 jucarie sau 9 jucarii. Iar cei care nu au copii sa isi vada de ale lor pentru ca nu au habar ce inseamna nimic din ce se discuta!

Pe cativa dintre parintii care au postat de Sf.Nicolae imagini cu jucariile primite ii cunosc din mediul online si pot spune ca sunt oameni echilibrati care isi cresc copiii asa cum considera ca este mai bine. Inainte sa emiteti judecati, mai bine uitati-va frumusel la voi in ograda si ganditi-va ca e usor sa dai din gura si sa razi de altii.

 

2 Comments

  1. Foarte bine punctat! Cred că se observă că nici eu nu dezvălui multe pe blog sau pe facebook. Prefer ca unele lucruri să rămână în familie, doar pentru noi și cei apropiați. În ce privesc jucăriile, cred că toți părinții au tendința să cumpere cât sunt mici copiii peste măsură de multe jucării. Acum însă mă uit de două ori înainte să dau banii pe tot ce vede și vrea pruncul. De pildă fiecare cadou ideal al lui ar fi o altă mașinuță. Așa am adunat o duzină de mașini scumpe și sofisticate cu telecomandă, și cred că peste 100 cu muuuult mașinuțe de mici dimensiuni și categorii diferite. Cărțile însă niciodată nu sunt prea multe :), așa că întotdeauna în wishing list-ul nostru și printre cadouri se găsesc și cărțile. Cât privesc jucăriile, în ultima perioadă optez pentru cele rezistente, calitative, dacă se poate din lemn, și mai ales educative, și nu doar consumatoare de bani pe care pruncul le ignoră în momentul următor. Prefer să-i dau un singur cadou cu care să se joace mai mult, decât 10 jucării pe care să le ignore din prima zi. Și da, cele mai folosite jucării la noi au fost cele care antrenează creativitatea, gen conectori de construit, leggo, cuburi din lemn, chiar bețe colorate de înghețată…și plastilina (asta până s-a tăiat la un deget cu cuțitul și m-am speriat de moarte)… dar și un elicopter care atâta a zburat și a aterizat forțat din tavan în podea că acu …așteptăm piesele de schimb să ne ajungă prin poștă :))) Ioi hai că m-am lungit cu comentariul. Dar mi-a plăcut articolul tare mult! Cât despre cei care n-au copii…vorba ta; să tacă pentru că nu știu despre ce este vorba!

Parerea ta

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 1,384 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: