Sclipind la ultimul vagon – Andreea Blandu

Am cumparat cartea in urma cu ceva vreme, dar nu am avut timp sa o citesc pana acum cateva zile.

 

Am luat cartea mai mult din cauza descrierii de pe site-ul Librex care m-a facut curioasa.

Din descriere rezulta ca este vorba despre o carte intens psihologica.

„Bun” am zis! Sa o cumpar ca sa vad despre ce este vorba!

Primele pagini m-au luat putin prin surprindere….Eric isi aduce aminte de Nidia, de momentele in care s-au cunoscut…si incepi sa iti formezi o idee despre ce va urma…

Citind cartea am ramas cu mai multe impresii pe care vi le impartasesc si voua mai jos:

  • initial am vrut sa renunt la carte, dupa cateva pagini, gandindu-ma ca este exagerat modul in care autoarea prezinta modul de  gandire a personajelor
  • apoi am stat si am rationat…am realizat ca asa e! asa se comporta adolescentele, asa raspund (monosilabic, pline de orgoliu); tot asa reactioneaza si barbatii imaturi care urmaresc cate o fusta prin tren, tramvai etc
  • citind cartea,am avut sentimentul ca tanara autoare da dovada de o putere foarte buna de introspectie (cumva am ramas cu convingerea ca a scris si din experienta personala)
  • la un moment dat ma enerva cumplit modul in care erau folositi timpii verbelor pentru ca erau amestecati si …pe de o parte induceau ideea ca actiunea era incheiata (desi totul era povestit ca si cum se afla in plina desfasurare) – perfect compus, pe de alta parte verbele erau puse la imperfect ori chiar mai mult ca perfectul – dar am trecut peste acest lucru pentru ca eram curioasa ce se intampla in carte
  • cartea se bazeaza in proportie de 85% pe dialog; exista si parti in care naratoarea intervine ca sa explice unele lucruri, situatii, momente ceea ce e de bine venit
  • interesant modul in care autoarea a intercalat fragmente din jurnalul Nidiei care reprezinta introspectia personajului si ne ajuta sa descoperim mult mai bine ce sentimente incearca personajul feminin cand iubeste pentru prima data
  • sincer, au existat momente, la inceputul cartii, cand inserarea introspectiilor ma enervau cumplit pentru ca nu simteam ca ma pot apropia de personaje ca sa le inteleg, ci mi se dadea mura in gura tot! – personal, prefer o carte care ma face sa gandesc, sa descopar singura ce simte, ce gandeste un personaj si care este motivatia din spatele unei actiuni
  • mi-a placut enorm modul in care autoarea a reusit sa creeze personajele, sa surprinda starile sufletesti firesti ale unui om fie ca vorbim despre o adolescenta aflata la prima iubire, fie ca vorbim despre un barbat (i)matur, egoist si romantic prin firea sa de artist
  • nu am inteles prea bine (la inceput) motivatia lui Eric de a incepe / continua relatia cu o alta fata/femeie (pentru cine nu stie, Eric este casatorit)
  • cartea induce ideea de actiune, de miscare, de ….neliniste sufleteasca specifica tinerilor aflati in pragul maturitatii
  • finalul….cumva ma asteptam la asa ceva inca de la prima pagina a cartii (apropo’ este minunata prima pagina!) doar ca nu stiam cine va fi …., ce si cum se va intampla (nu dau detalii ca sa nu stric efectul dorit de autoare)
  • nu stiu ….in urma cu cativa ani as fi fost incantata ca autoarea a ales sa lase si niste concluzii referitoare la finalul cartii….acum as fi preferat sa le fi sugerat mai degraba…
  • de unde vine titlul? o romanță cantata de Vasile Seicaru … un vers  – Sclipind la ultimul vagon 😉 – sper ca gasit melodia potrivita 😀

Sa va mai spun ceva?

Andreea a lansat cartea cand era inca la liceu – avea 18 ani! 

Uimitor, nu?

Are talent! 

Per ansamblu, eu sunt mai critica uneori, dar recunosc faptul ca aceasta carte mi-a placut si v-o recomand si voua!

Nu o consider o carte psihologica, dar este o carte cu multe introspectii ceea ce arata capacitatea enorma a unei tinere de 18 ani de a intelege psihologia umana, de a recunoaste calitati si defecte in cei din jur si de a reda in scris ceea ce percepe cu inima, mintea si sufletul!

Adaug si faptul ca aceasta autoare are potential si ca poate face lucruri interesante in continuare.

Sper sa cititi cartea si sa imi spuneti parerea voastra!

Eu astept zilele acestea sa ajunga si cartea pre-comandata la Librex – In tempora – scrisa tot de Andreea pentru ca subiectul se anunta captivant!

Ma gandesc la faptul ca a capatat experienta intre timp si s-ar putea ca stilul acestei carti sa ma surprinda placut.

Sa speram si sa vedem cum zice romanul, nu? 😉

4 Comments

  1. Tocmai cand voiam sa spun ca pare o carte foarte interesanta, vad comentariul tau despre viitorul concurs. Voi fi si eu aici. Adica mie chiar imi plac cartile de genul asta.

  2. Nu am citit cartea. De la inceput m-a atras titlul dar si coperta. Insa nu am apucat sa o iau. Nu e tarziu, inca 🙂

Parerea ta

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 1,236 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: