A mai trecut un an

De cand au inceput copiii sa mearga la scoala, acum este prima data cand am avut sentimentul ca timpul s-a scurs extraordinar de rapid si inca ma mir cand a mai trecut un an. De obicei, fiecare zi, fiecare saptamana, fiecare luna treceau foarte greu. Era un sentiment de genul „lungeste-mi, Doamne, zilele!”. De la o saptamana la alta apareau crize, nervi, suparari din cauza unor parinti care doreau sa se bage in seama, care formau bisericute si barfeau la colt de scoala, apoi se duceau cu para la invatatoare. Bine, asta se intampla la clasa lui Andrei, nu la clasa Dariei. Acolo parintii erau altfel.

Dupa experienta de doi ani in care nu am reusit sa parez discutii si barfe, anul acesta am procedat altfel. Am profitat de faptul ca erau colective noi si am evitat sa stau in curtea scolii mai mult de 5 minute. Mai mult, salutam daca ma intalneam cu cineva, dar imi vedeam de drumul meu si ma opream intr-o zona libera unde nu erau multi parinti. Am stat de vorba strict cu 4 parinti in acest an scolar. Am incercat sa evit orice fel de discutie despre clasa (nu am reusit in totalitate). Ce am obtinut? Izolare, liniste si sentimentul ca m-am putut bucura de aceste luni de scoala ale copiilor fara sa ma enervez.

Bine, nu sustin ca nu m-am enervat. Ah, doar suntem oameni! M-am enervat cand am vazut ca parintii de la clasa Dariei nu se mobilizau sa pregateasca banchetul. Am incercat sa intervin, dar am realizat rapid ca, desi nu se ocupa sa organizeze, nici nu le place daca incearca cineva sa faca ceva. Am fost rapid data la o parte. Am decis sa imi vad de ale mele. La urma urmelor, binele cu sila nu se poate. Pana la urma o mamica s-a mobilizat si a organizat un banchet frumos la un restaurant din parcul Carol. Oh, da! Este enervant si frustrant cand vezi ca nu le pasa sa faca ceva pentru proprii copii, dar am inteles ca asa este colectivul. Se pare ca asa au (re)actionat in toti acesti ani. Din moment ce se pare ca acesta este colectivul din care va face parte Daria in continuare, trebuie sa invat si eu sa accept ca lucrurile merg in deriva si eu nu pot face mare lucru.

Da, m-am enervat si cand Andrei a fost lovit in stomac si in genunchi cu pumnul de catre un coleg. M-am enervat si cand a fost jignit de acelasi coleg, la cateva luni distanta, iar mama respectivului mi-a spus ca nu stiu de gluma. M-am suparat si pe Andrei cand a jignit un coleg la inceput de an scolar. Cam atunci am realizat si ce consecinte sunt dupa experienta de doi ani petrecuti intr-un colectiv unde nu s-a integrat perfect. Nu e perfect, dar are un suflet mare si imi este teama pentru ca va suferi in timp din cauza asta.

Ce am invatat eu ca parinte din acest an scolar?

1.izolarea de alti parinti nu e rea deloc

2.binele cu sila nu se poate

3.copiii se cearta si se impaca indiferent ce facem noi parintii

4.ne place sau nu, copiii invata sa riposteze chiar daca nu suntem noi de acord cu modul de reactie

5.copiii cresc si se schimba indiferent ce credem noi ori facem noi

6.adultii sunt cei care strica de multe ori pentru ca cei mici uita si iarta mult mai usor

7.copiii nu copiaza parintii, ci pe alti copii

8.e mai bine sa stau in banca mea si sa ma relaxez cand este vorba despre scoala

9.chiar daca nu imi vine sa cred, lucrurile se aseaza de la sine in moduri ciudate in care nu te astepti

10.este greu sa nu te lasi antrenat in diverse situatii, dar nu imposibil

La noi maine este ultima zi de scoala. Abia astept sa aflu ce parere au ei despre acest an scolar care s-a incheiat. La voi cum este?

 

Despre Antoaneta 2290 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

2 comentarii publicate

  1. Nu am facut parte din colectivul de parinti si nici nu ma implic in nici o activitate, nu ca nu as vrea sau nu m-as descurca. Nu m-am implicat din cauza discutiilor interminabile. Am preferat sa dau bani cand mi s-a cerut fara sa intreb de ce si pentru ce. Baiatul a avut mari probleme in primara cu colegi care il agresau fizic si verbal. Aici unde invata acum s-a invatat minte si nu a intrat in nici o „gasca”. Sta in banca lui si nimeni nu-l deranjeaza. Poate ca e rau pentru ca deja a trecut in clasa a VII si aici nu si-a facut nici un prieten, dar are destui prieteni de la gradinita si de la prima. E bine, e rau, eu nu stiu. Ceea ce stiu e ca al meu baiat acum nu mai este nelinistit cand merge la scoala.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,734 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: