Amintiri din copilaria piticilor mei si dorinte pentru viitor

Zilele trecute am constatat cu uimire ca exista multi-multi copii si tineri pasionati de lectura.

Din intamplare, am intrat pe un grup dedicat cititorilor impatimiti unde discutii aprinse se desfasurau la diverse postari.

Am ramas uimita!

Nu comentez ca era vorba despre copii de clasa a VI-a care, teoretic, nu ar trebui sa aiba cont pe facebook.

Va spun altceva.

Copiii acestia intrebau ce carti ar putea sa mai citeasca.

Cereau sfaturi.

Si le primeau!

Sa vedeti ce frumos erau indrumati de adolescenti, de studenti ca sa citeasca ceva adecvat varstei lor!

Discutau despre carti, autori, edituri.

E drept ca nu toti stiu sa argumenteze de ce le place ori nu o carte sau un personaj, dar acest lucru se remediaza in timp.

Ideea este ca erau entuziasmati sa descopere alte carti.

Unii povesteau ca parintii le interzic sa citeasca si le confisca orice carte pe care o gasesc si care nu corespunde programei scolare.

Pentru acei copii, asta era pedeapsa cea mai mare: sa li se ia cartile!

Si stiti ceva?

Acei copii isi cumpara cartile din banii lor. Nu ii dau pe prostii!

Eu le spun copii, desi unii dintre ei sunt mari….dar ii compar cu varsta mea si pentru mine sunt copii 😀

Unii dintre ei au noroc tocmai pentru ca macar unul dintre parinti este pasionat de lectura si ii sprijina sa isi cumpere ce isi doresc.

Sper ca asa sa se simta si copiii mei.

Incerc sa le ofer ce isi doresc ei, mai ales in materie de lectura.

Ieri a venit o comanda de carti si m-am bucurat sa ii vad cum negociau ca sa isi imparta timpul de lectura.

Fara sa vreau…ma uitam la ei si imi aduceam aminte de perioada cand erau mici de tot, cand stateau in patuturi cu laterale culisante ….

La vremea aceea nu concepeam sa folosesc un patut din lemn pentru ca imi era teama sa nu isi prinda capsorul intre bare.

Acum realizez ca erau multe solutii pentru astfel de situatii.

Mi-am adus aminte de cate ori a evadat Daria din patut….de cate ori a adormit in patutul ei cu cate o carte in brate…

Sau cand termina de mancat si, ca sa o linistesc, ii ofeream jucarii sau carti….ea alegea cartile 🙂 ))) sau revistele lui mami!

Imi aduc aminte cum se invartea pe langa patutul lui Andrei si ii punea jucarii si carticele cu animale.

Nazdravanul arunca jucariile si pastra toate carticelele groase, cartonate….ca sa le roada 😛

Ma uit la ei cat au crescut si nu imi vine sa cred cum au trecut anii…..

Ma intreb ce ne mai rezerva viata si sper doar ca drumul sa fie un pic mai frumos, mai linistit, sa ne permita sa admiram peisajul, nu sa ne duca pe repede inainte!

 

Despre Antoaneta 2288 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

2 comentarii publicate

  1. Frumoase amintiri!! Banuiesc ca sentimentul care te incearca este deosebit.
    Se spune ca se citeste mai putin acum sau tinerii nu o fac. Eu cred ca nu. Doar ca tinerii se azi accepta si altceva nu doar ce este lectura obligatorie.

    • Eu cred ca se spun multe prostii.
      In decembrie am fost invitati la un majorat.
      Sa iti spun ce cuminti erau pustii de 18 ani?!?
      Eram la un restaurant unde doar noi si inca doua cupluri eram adulti, restul…pusti!
      Cuminti foc!
      Dansau pe muzica populara de ziceai ca se rupe camasa pe ei la hora satului din povestile bunicilor.
      Am ramas impresionata.
      Iar acum, sa descopar atatia copii si tineri care citesc, a fost o reala bucurie 🙂

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,651 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: