Category: Editura All (page 1 of 4)

Clubul de crichet al talibanilor – Timeri N. Murari (recenzie)

Astazi va prezint o carte care m-a pus pe ganduri si a durat ceva timp sa ies din starea de spirit in care ajunsesem dupa ce am citit-o.

Nu neaparat pentru ca este complicata, ci pentru ca te face efectiv sa te gandesti la ce inseamna libertate…de exprimare, de miscare, chiar de imbracare…si multe altele.

Prezentare pe scurt a cartii „Clubul de crichet al talibanilor”

Actiunea se petrece in Afganistan, o tara aflata sub stapanirea talibanilor temuti de toata lumea.  Rukhsana este o tanara jurnalista care este disperata sa evadeze pentru a-si cauta iubitul. Singura ei sansa este sa isi convinga verii sa participe ca echipa la campionatul national de crichet pentru ca talibanii au decis ca Afganistanul sa faca parte din Consiliul International de Crichet.

Despre carte si mic rezumat

Sincer, am ales cartea din impuls. In urma cu un an citeam multe carti despre subiecte asemanatoare si am decis sa ma intorc la acea categorie aparte cu povesti tulburatoare.

Titlul nu pare cine stie ce si aproape ca te intrebi daca e ceva serios ori ba!

Eh, nu!

Cartea este emotionanta in esenta ei, iar autorul reuseste sa redea o atmosfera nu din propria experienta, ci din imaginatie!

Modul in care autorul descrie emotiile si temerile tinerei jurnaliste in fata talibanilor care considerau ca femeile nu sunt bune decat pentru a face copii te face sa te cutremuri si sa te intrebi daca Timeri N. Murari are o imaginatie atat de bogata ori a discutat cu femei care au trait astfel de experiente.

Desi fusese data afara de la ziarul unde lucra, tanara fata continua sa corespondeze cu publicatii din afara Afganistanului in dorinta de a demasca ce se intampla in tara ei.

Sansa de a evada din tara natala apare in momentul in care talibanii anunta ca vor ca Afganistanul sa intre in competitiile internationale de crichet.

Dupa participarea la campionatul national, echipa care ar fi iesit invingatoare urma sa efectueze antrenamente in tara vecina, Pakistan, in vederea pregatirii pentru jocul cu echipe din alte tari.

Pentru a putea evada din Afganistan si a scapa de temutul ministru taliban care ii dadea tarcole in dorinta de a pune stapanire pe fata considerata recalcitranta, Rukhsana ii convinge pe cei 10 veri si pe fratele mai mic sa formeze o echipa de crichet.

In plus, Rukhsana renunta la burka si incepe sa se imbrace ca un baiat, luand numele Babur si anuntand ca este unul dintre verii celor care alcatuiesc echipa de crichet.

Acest pas il putem consider tot o evadare pentru ca tanara fata afgana practic se elibereaza nu doar de haina traditionala, ci si de preconceptiile lumii in care s-a nascut si a trait.

Ea evadeaza, practic, nu doar fizic, ci si psihic ceea ce este un pas esential pentru schimbare.

Nu este deloc simplu si usor pentru ca nimic nu e asa in viata.

Speranta fetei era ca logodnicul ei sa ii trimita bani pentru a putea pleca, dar o scrisoare venita de la el ii curma orice gand spre libertate.

Evident ca nu se termina totul aici, ci lucrurile devin mai grave.

Cartea este foarte emotionanta, te face sa te intrebi daca pe lume mai exista astfel de oameni care isi respecta cuvantul dat, care au onoare, care fac orice pentru a-i salva pe cei dragi chiar cu pretul propriei libertati.

Au fost momente cand ma enerva cumplit stilul aparent simplu al autorului de a scrie din perspectiva personajului feminin.

Singura chestie care nu mi-a placut a fost ca au existat momente cand Rukhsana parea sa ne spuna noua cititorilor si ce simteau alte personaje.

Prefer sa nu mi se dea chiar mura in gura totul, ci sa inteleg eu substratul unei povesti.

Ce mi-a placut mult a fost faptul ca autorul nu a uitat ca opera lui este totusi fictiune si a adaugat si elemente romantice indraznesc sa le consider eu.

Va recomand cartea.

Nu mi se pare greoaie deloc, este un roman de actiune imbinat cu o poveste de dragoste.

De final

Cartea „Clubul de crichet al talibanilor” de Timeri N. Murari am primit-o in cadrul colaborarii cu Grupul Editorial All.

Va multumesc pentru carte. Este foarte interesant scrisa si exceptional de bine tradusa.

Daca doriti sa o cumparati, este suficient sa intrati pe site-ul editurii.  In aceasta perioada are pret redus de 29.92 ron in loc de 39.90 asa ca va sfatuiesc sa va grabiti sa o cumparati pentru a beneficia de perioada de reducere.

Recomandarea de marti: Exploratorii (Erin Hunter) – recenzie

Spuneam in urma cu ceva vreme ca am inceput/reluat colaborarea cu Editura All si va promiteam ca voi scrie despre primul volum din seria „Exploratorii” intitulat „Inceputul aventurii”.

exploratorii-1

Am decis sa public articolul abia dupa ce scrie Daria pe blogul ei ca sa nu aiba ideea sa se inspire ori sa se simta cumva influentata de parerea mea 😀

Despre Erin Hunter

Pseudonimul Erin Hunter este folosit de 6 autoare, o editoare, un desenator manga.

Este o munca in echipa: editoarea schiteaza linia cartii, desenatorul se ocupa de imaginile complementare povestii, autoarele scriu pe rand cartile din serie.

Detalii pe wikipedia.

Despre seria „Exploratorii”

Seria „Exploratorii” (Seekers) contine din ceea ce am aflat eu pana cum 13 volume.

Primele doua serii dedicate animalelor au avut in centru cainii si pisicile care sunt cunoscuti pentru adaptarea lor la orice situatie, pentru faptul ca actioneaza in grup/haita/familie.

Ideea de a crea o serie in jurul unui alt tip de animal se pare ca a prins bine la public pentru ca au aparut multe trailere, site-uri si promovari in jurul acestor carti.

S-a creat inclusiv o harta a teritoriului explorat de ursuletii care sunt eroii acestei serii.

Aici gasiti imaginile (sunt cu drepturi de autor)

 

Despre „Inceputul aventurii”

Cartea relateaza povestea a trei ursi din specii diferite.

De-a lungul seriei, cartile aduc in discutie subiecte multiple…de la pierderea unei fiinte dragi pana la ce inseamna loialitate…de la pierderea locuintei pana la necesitatea de a supravietui….

Alaturi de ursii-eroi ai seriei, copiii invata practic sa isi descopere capacitatea de a explora imprejurimile, de a se baza pe propriile forte si de a invata ce inseamna munca in echipa.

 

Recomandari

Cartea o gasiti pe site-ul Editurii All cu pret redus – 20.23 ron (in loc de 28.90 ron)

Daca copiii inteleg limba engleza, va las mai jos cateva linkuri utile

  1. Quizzes
  2. Podcast

Din punctul meu de vedere, aceasta serie (ca de altfel si celelalte doua serii) pot fi citite de copii incepand cu varsta de 9 ani, dar sunt intelese mai bine dupa 10 ani.

Daca cei mici stiu sa faca o analiza literara (sunt scoli unde se lucreaza inca din ciclul primar), atunci astfel de carti sunt mai mult decat indicate.

Personajele sunt create in mod unitar.

Actiunea este structurata astfel incat sa decurga logic, sa ajute la intelegerea anumitor situatii.

Sper sa se traduca si restul seriei pentru ca sunt multi copii care nu inteleg limba engleza, dar cartile acestea le plac si reprezinta o modalitate frumoasa de a isi dezvolta imaginatia, capacitatea empatica, spiritul de camaraderie.

Cum sa cresti un copil fericit (Elizabeth Hartley-Brewer)

Din septembrie tot incerc sa imi fac timp sa scriu despre aceasta carte pe care am primit-o cadou la Conferinta despre dezvoltare neuro-cognitiva.

Pentru ca incerc sa imi organizez timpul cat mai mult si sa combin noile mele activitati cu vechile pasiuni, am decis ca cel mai sanatos lucru ar fi sa scriu articolele atunci cand am inspiratie si stau noaptea pe la calculator, apoi sa le programez sa apara pe blog.

Cam aceasta este metoda pe care am gasit-o si sper sa functioneze ca sa reusesc sa ma tin de cuvant cu tot ce am promis ca voi realiza in aceasta perioada.

Sa revenim…..toti afirmam ca ne dorim sa auzim rasetele copiilor, ca ne place sa ii auzim si vedem jucandu-se. Multi se streseaza la maxim cu rezultatele scolare ale copiilor (recunosc, sincer, ca am facut si eu parte din aceasta categorie; momentan imi trag sufletul si imi refac ideile despre noi, despre ei, despre viata).

Lucrul de care doar unii parinti sunt constienti este acela ca si copiii au nevoie de energie pozitiva in vietile lor. Daca noi adultii suntem stresati si simtim ca emanam energie negativa, incercam sa refacem cumva balanta si sa restabilim un echilibru interior ca sa putem sa mergem mai departe.

Daca copiii sunt stresati…..stiu! acum veti spune …..”ce stres pot avea copiii?”

Multe lucruri ii streseaza! La nivelul lor! Noi adultii trebuie sa ne aducem aminte cum era cand aveam acea varsta si cat de stresati eram (desi poate nu cunosteam acest termen la acea vreme) din cauza unui profesor nervos care tipa si punea note mici, din cauza unor comentarii facute de o colega sau un coleg, din cauza faptului ca aparea teama de esec la vreo materie, vreun proiect etc.

Mi se pare esential sa ii invatam sa aiba incredere in propriile forte. De multe ori, am impresia ca duc o batalie cu morile de vant pentru ca pe de o parte eu incerc sa le insuflu incredere si siguranta, pe de alta parte vine un cadru didactic nervos la clasa si mai ca nu ii calca in picioare. Pe acei adulti i-as pune sa treaca pe la psiholog. Daca nu au curaj sa le spuna altor adulti (ca e vorba de colegii de catedra, ca e vorba de parinti etc), de ce sa rabufneasca la clasa si sa ii umileasca ori jigneasca pe copii.

Ca o paranteza, ne multe ori ne distram pe internet/facebook atunci cand se da share la un material in care un elev/o eleva face niste comentarii sarcastice, dar mature in legatura cu o materie, un prof’……dar ce s-ar intampla daca acest lucru l-ati vedea la clasa copiilor vostri? Ati mai rade? Ati mai zambi? Ati mai spune ca acel copil da dovada de inteligenta peste medie? Ori ati afirma ca e obraznic, prost crescut, ca are ADHD ori mai stiu eu ce (am auzit atatea in ultimele saptamani pe holurile scolii incat imi e lehamite de multe lucruri).

Revenind….nu e normal nici ca un copil sa isi ia nasul la purtare (cum s-ar spune) si sa ii vorbeasca de sus unui cadru didactic, sa il jigneasca ori sa il ignore cand acesta incearca sa isi desfasoare orele. Aici este vorba, totusi, despre obraznicie. Voi scrie un articol, in curand, despre diverse situatii despre care am aflat in ultimele situatii.

Problema este alta….cand un copil este stresat la maxim, indiferent de varsta, este bine ca parintele sa fie atent la el, sa incerce sa discute si sa il ajute sa se descarce de energia acumulata. Util ar fi ca ceilalti adulti cu care interactioneaza (aici ma refer la cadrele didactice) sa observe daca e ceva in neregula in comportamentul acelui copil.

Spre ex., in urma cu cateva saptamani, am ajuns mai devreme la scoala. Am ramas in masina ca sa incerc sa mai rezolv din probleme prin telefon. Pe strada, erau doi baieti (sa zicem …clasa a VII-a, poate a IX-a, dar erau mai mici de statura) si o fata. Sa nu zic ca erau surescitati (imi e teama sa folosesc termenul de drog ori energizant pentru ca nu am dreptul sa judec;, doar un test medical poate confirma o presupunere), dar erau destul de agresivi. Sareau printre masinile parcate, loveau cu palmele /pumnii capotele, au sarit in fata unei masini care tocmai parca (din intamplare, o cunosc pe mamica respectiva si am apreciat prezenta de spirit pe care a avut-o) si au inceput sa tipe si sa se strambe. La toate astea…nu am vazut un singur zambet pe fetele acelor copii. Doar stres, nervi si energie maxima!

Referitor la copii stresati, frustrati, la nevoile lor, cred ca este foarte importanta relatia parinte-copil. Stiu ca niciun copil nu se aseamana cu altul. Vad asta la cei doi copii ai mei. Fiecare are personalitatea lui. Fiecare traieste situatiile in propriul mod. Unul e mai stresat de o chestie, iar celalalt nu….

Stiu ca in aceasta era parintii incearca din rasputeri sa isi creasca copiii si sa le ofere tot ce nu au avut ei. Traim intr-o societate in care performanta scolara se masoara in numarul de optionale, in notele maxime. Dupa primele saptamani de scoala, am realizat ca prefer sa ii vad zambind, sa ii ajut sa se relaxeze.

NU zic in niciun caz ca ii las de capul lor, ca nu isi fac temele ori ca sunt obraznici cu adultii. Acest lucru nu!

Ceea ce sustin este ca am stabilit cu ei niste lucruri.

In primul rand, momentele de dimineata, in drum spre scoala, le folosesc doar pentru a le ridica starea de bine….Uite ce frumos e cerul, uite ce culoare interesanta are masina din fata, uite ce de frunze sunt pe jos….Discutii aparent banale care ii ajuta sa se relaxeze.

La pranz, daca sunt eu cea care ii ia, povestim cum a fost ziua pana in acel moment…daca as fi o culoare, daca as fi un animal…..

Daca s-a intamplat ceva care ii streseaza, ii supara…..imi cer sa discutam „in privat”.Cu alte cuvinte, au inceput sa simta nevoia sa imi faca diverse confidente si nu vor sa auda celalalt frate. Daria mi-a spus ca simte cum s-a descarcat si cum i s-a luat de pe umeri o greutate de fiecare data dupa ce vorbeste cu mine.Andrei se descarca si imi spune ce l-a suparat ori l-a bucurat in cursul zilei de scoala ori acasa.

De asemenea, in fiecare zi au libertatea de a alerga, de a juca fotbal (am povestit despre acest lucru zilele trecute). Endorfinele eliberate ii ajuta sa se relaxeze si sa se bucure de momentele frumoase petrecute impreuna.

Am inceput sa vorbesc despre carte, dar am preferat sa va spun despre experientele noastre pentru ca am vrut sa intelegeti cam in ce fel ajuta lecturarea acelor randuri scrise de Elizabeth Hartley-Brewer (aici gasiti cateva pagini din carte postate de Editura All , inclusiv cuprinsul cartii, astfel veti putea sa intelegeti mai bine anumite anumite lucruri si sa decideti daca doriti sa cumparati cartea).

Elizabeth Hartley-Brewer - Cum sa cresti un copil fericit. Strategii pozitive de educatie parentala -

 

Lectie despre cai

A venit vara si se pare ca cei doi copii ai mei nu au stare. Ciudat, dar pe cat sunt de nazdravani, pe atat ma uimesc mereu cu dorinta de a lucra, de a face ceva…

Ar trebui sa incadrez la perle discutia pe care am avut cu Daria de 3 saptamani incoace (pentru noi e deja vacanta de atunci):

„Mami, cand lucram si noi ceva? Ma plictisesc rau!”

„Daria, e vacanta! Nu e nevoie sa lucram! ”

„Dar mami……de ce esti rea si nu imi dai ceva de lucru?”

 

In fine, pana la urma am cedat si am decis sa lucrez cu ei ca sa scap de cicaleli!

Am ales o tema mult iubita de Daria: caii pentru a profita sa ii dau surpriza de final de an scolar: o ferma de cai!

Am printat mai multe materiale de aici.

Trebuie sa va readuc aminte ca eu lucrez in paralel cu cei doi copii chiar daca au varste diferite: 7, respectiv 5 ani asa ca lectiile se combina mereu.

De asemenea, va readuc aminte ca eu combin lectiile cu fraze in engleza si cuvinte in germana ca sa ii ajut sa asimileze mai usor.

Intai am citit informatii din doua carti dragi Dariei (am ales doar 2 pentru ca nu era cazul sa exageram dat fiind ca informatiile se reiau de obicei): Caii (ed.ErcPress) si Caii (ed.All).

Am descoperit rapid ca Daria stia multe detalii, iar Andrei stia chestiile generale asa ca am decis sa schimb tactica in timp ce lecturam cartea din colectia Pixi.

Am inceput sa ii provoc sa completeze singuri frazele. La noi discutiile intotdeauna sunt vioaie asa ca nu e vorba de lectii propriu-zise. Mai degraba e vorba de fraze intrerupte de ceilalti care completeaza ideea sustinuta ori argumenteaza impotriva ei. Asa ca i-am provocat practic sa ajunga singuri la anumite concluzii si sa inteleaga informatiile decat sa incerce sa le asimileze ca niste papagali.

Am trecut la fisele printate: scaderi+fisa de colorat pentru Andrei; cuvinte ascunse pentru Daria; lectii de desenat cal+cavaler; labirint etc.

Lectiile au fost sustinute in engleza si in romana: am discutat cu Andrei, iar Dariei i-am dictat cateva fraze in engleza.

Punctul de final al primei parti din lectii a fost urmatorul:

Pe o fisa printata am rugat-o pe Daria sa scrie ce ii dicta Andrei. Erau intrebari referitoare la cai: hrana, informatii generale, habitat etc.

Am ales aceasta modalitate pentru ca (1) il ajuta pe Andrei sa se concentreze si sa formuleze fraze coerente; (2) Daria invata sa aibe rabdare cand ii dicteaza fratele mai mic; (3) unele fraze erau in engleza asa ca amandoi au avut de castigat: verbal, scris 😉

Dupa o pauza de cateva ore, am cedat si am pus si dvd-ul de la ErcPress despre cai asa ca cei mici au profitat de ocazie sa scoata ferma de cai pe care i-am daruit-o Dariei la finalul anului scolar (am cumparat-o de la Mihaela), dar si caii de la circul pe care i l-am daruit in urma cu cativa ani (l-am cumparat de la Julia).

Nu am avut scapare asa ca am continuat lectia ghidandu-ma dupa intrebarile si curiozitatile lor. Am recapitulat ceea ce discutasem dimineata si am fost incantata ca retinusera aproape tot, dar am completat cu alte curiozitati: diferenta dintre caii de la curse si cei de la circ; ce inseamna rodeo (am ajuns fara voia mea sa le povestesc cum a fost descoperita America si pe ce s-a fondat „societatea”de la acea vreme); ce inseamna munca unui cal de ferma; tipurile de curse de cai si denumirile lor; modul de a ingriji un cal dupa ce alearga si curatenia ce se face in grajd (setul de la Mihaela este complet si are multe – multe figurine si unelte specifice unei ferme de cai)…

Am folosit si figurina – fermier (am cumparat un set intreg de figurine – meserii de la Mihaela si inca multe altele care vor apare in lectiile urmatoare).

cai2

Am avut o zi tare interesanta si ma bucur ca au dorit acest lucru.

E clar ca vom continua mai ales ca am multe alte jucarii speciale pentru ei pentru perioada vacantei. Vom lua totul pe rand si vi le vom prezenta asa cum lucram noi in cazul in care va intereseaza si pe voi.

 

Ai grija de copilul tau (ghid ilustrat pentru parinti)

Cand am cumparat acest ghid de la editura All, m-am gandit ca va fi ceva de genul celor Larousse sau mai stiu eu ce.

Ma temeam ca vor fi termeni greu de inteles ori prostii care sa aibe noima.

Hm….un pic sunt dezamagita de carte, pe de alta parte cred ca este utila mai ales tinerilor parinti.

Sunt dezamagita pentru ca se face o trecere ultra rapida peste probleme medicale. Ma asteptam sa fie descrise simptome ale bolilor (la toate cele care apar in ghid, nu doar la o parte) indicatii mai clare asupra unui eventual tratament.E drept ca sunt date indicatii, nu pot zice asta.

Adica exista denumiri de medicamente care la noi nu se gasesc asa ca nu as sti ce inseamna si care e rolul lor.Noroc ca se descrie totusi efectul lor.

Cartea este chiar un ghid in adevaratul sens al cuvantului.

Am sentimentul ca este vorba despre o incercare de a trece in revista orice ar putea apare intr-o familie (sunt capitole dedicate inclusiv copiilor adoptati, deci nu se refera strict la probleme medicale) astfel incat sa fie bifate temele stabilite.

Poate sunt eu prea intransigenta. Poate m-am obisnuit prea mult cu site-urile de specialitate (gen sfatul medicului) si acum ma astept sa gasesc la fel si in cartile pe care le cumpar….

In fine, cartea merita sa o aveti daca sunteti la inceputul rolului de parinte, daca nu aveti timp sa cautati pe net si daca simtiti nevoia sa cititi …ca sa stiti!

Este foarte adevarat ca veti gasi aproape tot ce se poate intampla intr-o familie si din acest punct de vedere e bine sa o aveti in casa pentru orice eventualitate. Chiar daca veti descoperi ca are un cuprins enorm, sa stiti ca exista la final index de cuvinte si puteti cauta orice va intereseaza mult mai rapid.

IMG_1813

Soseaua Catelu 42 (Alina Nedelea) – ed.All

Am primit cartea de la Luminita si o voi da mai departe la randul meu ca sa devina carte calatoare.

Anul trecut citeam pe aproape toate blogurile numai laude la adresa autoarei si a cartii acesteia si aproape ca imi parea rau ca nu o comandasem si eu.

Aproape!

De ce?

Am ridicat frumos mana si am zis „eu!”  cand Luminita a intrebat cine vrea sa o citeasca.

Abia asteptam sa ajunga cartea si m-am bucurat enorm ca posta romana a functionat asa bine: aveam cartea in  mana la 24 de ore de cand fusese expediata!

Am inceput sa citesc si….am avut impresia ca traiam in povestea „Hainele cele noi ale imparatului”

Sincer, cred ca toti au laudat cartea pentru ca asa era modelul pe care au considerat ca il au de urmat!

Imi e absolut de neconceput sa cred ca cineva vorbeste atat de urat! Multe injuraturi – mai ales in prima parte a cartii unde nu exista fraza fara cuvinte indecente….

Imi e absolut imposibil sa cred ca aceasta carte este autobiografica! Inteleg ca sunt multi oameni care trec prin greutati mari in viata si ca abia reusesc sa isi duca viata de pe o zi pe alta, dar ….modul in care este scrisa cartea si povestita „viata” mi se pare…..fantasmagoric!

Imi e greu de inteles de ce editurile publica cartile actorilor si „vedetelor” in timp ce autori reali care pot aduce un aport la cultura oamenilor asteapta cu manuscriele in brate plangand ca li se cer bani pentru a publica ceva.

In fine, am acest mare regret ca multi au laudat cartea …dar imi dau seama (cu mare sinceritate va spun) ca epoca in care traim se pare ca tinde spre alta forma de „cultura” fortata: injuraturi si expresii indecente sunt la ordinea zilei (banuiesc) si, din moment ce, inclusiv DEX-ul a adoptat cuvinte uzuale, cuvinte utilizate de „popor”, nu ma mai mira nimic.

Astept acum sa citesc laude la adresa cartilor despre gastronomie scrise de Laura Cosoi si Gheorghe Hagi ca sa ma „culturalizez” complet si le recomand tuturor masterchefs sa citeasca ca sa invete si ei o data cu noi poporul!

Claudia – cartea vine spre tine cu viteza mare!

Recomandare de carte: Fiul (Michel Rostain) – dar de blog

Saptamana trecuta am gasit la Carrefour o oferta foarte interesanta: carti de pe Strada Fictiunii (Editura All): 3.50 ron/carte.

Asa am ajuns sa cumpar doua carti interesante.

Azi va prezint una dintre carti: „Fiul” de Michel Rostain.

<strong>FIUL</strong>

Ceea ce m-a frapat a fost modul in care a fost scrisa cartea: Lion a murit subit de meningita. „Povestitoul” este chiar Lion!

Cand citeam cartea, nu ma puteam abtine sa nu ma intreb daca nu cumva autorul nu a trecut si el printr-o pierdere grea. Finalul cartii mi-a dat raspunsul.

Cartea ne arata trairile dureroase, apasatoare ale parintilor lui Lion, mai ales ale tatalui sau care incearca sa inteleaga daca nu cumva fiul sau avusese vreun presentiment al mortii ce urma sa vina. Durerea parintilor este cu atat mai mare cu cat ultimele zile petrecute cu fiul lor fusesera dintre cele mai frumoase.

Scrisa sub forma unui monolog, cartea este pur si simplu o dovada a iubirii dintre copil si parintii sai.

Pe mine una m-a sfasiat din punct de vedere emotional citirea acestei carti.

E dureroasa, dar in acelasi timp este ca o lectie de viata.

As dori sa daruiesc aceasta carte cuiva care o doreste cu adevarat asa ca ……vom avea parte de primul dar de blog al lunii noiembrie.

Incepand cu ziua de azi, 12 noiembrie 2013, pana sambata, 16 noiembrie 2013, puteti lasa comentariile voastre in care sa mentionati ca o doriti.
Daca vor fi mai multi doritori, voi efectua o tragere la sorti.

Prietenul nevazut de Cecelia Ahern

Mai tineti minte cand erau copiii mici si citeati pe tot felul de forumuri si in grupuri despre dezvoltarea lor, despre imaginatia copiilor?

Sincer, pe niciun grup romanesc nu am citit despre prietenii invizibili ai copiilor, mai degraba gasesti astfel de discutii pe forumurile din strainatate.

Nu stiu daca e vorba de educatie in sensul ca parintii din alte tari sunt obisnuiti sa vorbeasca mult mai mult despre viata lor personala si sa fie ultra-sinceri referitor la evolutia copiilor ori este vorba de educatia/lipsa de atentie acordata copiilor de catre parintii din alte tari sau mai stiu eu ce alte motive pentru care copiii ar fi nevoiti sa isi inventeze prieteni imaginari, insa recunosc cu mana pe inima ca noi nu am trecut prin asa ceva.

Cartea despre care vreau sa va vorbesc se refera tocmai la un prieten nevazut al carui „job” este acela de a ajuta si de a „indrepta” viata prietenului sau catre un fagas normal. Partea interesanta apare cand un adult reuseste sa zareasca un astfel de prieten nevazut si nici macar nu realizeaza adevarul 😛

Cand am cumparat cartea, nu ma asteptam la un astfel de subiect, nu banuiam despre ce este vorba. Sincer, imi imaginam ca este vorba despre vreun prieten plecat undeva si distanta dintre personaje ar fi cea care a dat denumirea de „nevazut”.

In fine, cartea se refera la o domnisoara care este designer, are o viata ultra  agitata din cauza surorii ei care i-a distrus viata treptat si care nu poate fi  controlata. Se ocupa de nepotelul ei si incearca sa ii ofere o educatie, dar, din cauza istoriei familiei ei, este incapabila sa ofere si iubire.

Este o poveste despre un adult care invata sa se redescopere, care invata sa iubeasca, sa se joace si sa ia viata asa cum vine fara a mai impune reguli si fara atata strictete. fara control.

Va recomand aceasta carte mai ales daca simtiti nevoia sa intelegeti de ce trebuie sa traiti clipa si sa nu mai faceti atatea planuri.
Asa cum am spus recent….in viata mea se petrec in acest moment multe schimbari, grele, dar care m-au determinat sa aleg intre multele variante care au aparut si sa inteleg sa viata abia acum incepe si are multe sa ne ofere.

De cateva luni am decis ca voi acorda prioritate copiilor mei si am trait mai intens ca niciodata. E adevarat ca nu imi imaginam nici o clipa ca viata mi se va schimba (prin prisma unor evenimente personale) si ca voi lua totul de la zero, dar e si mai adevarat ca macar descopar cine imi e prieten si cine nu, descopar „ofertele” vietii si ale realitatii…

Revenind la subiectul articolului, va recomand aceasta carte din suflet si, daca aveti putina rabdare, voi oferi aceasta carte in luna septembrie ca dar de blog. Momentan sunt in mutari si schimbari si imi e teama ca nu ma pot ocupa intr-un mod adecvat de …aproape nimic 😀

 

Colectia Pixi si colectia Pixi Stie-tot

In urma cu mult timp a ramas ca Editura All imi va trimite niste carti pentru care am organizat un concurs. Ei bine, timpul a trecut si abia acum au ajuns cartile la noi.

Cel putin, reusesc sa imi tin cuvantul dat si va descriu cartile primite:

Carticele Pixi Stie-tot care m-au impresionat sunt cele gen mini-enciclopedii care contin multe informatii despre subiectul abordat (incepand cu date istorice, continuand cu informatii geografice, biologice), multe ilustratii, informatii incadrate in casete separate, chestionare, iar la final mini-dictionar.

1.Piratii

  1. Cai si ponei

  2. Corpul meu

  3. Dinozaurii)

Carticele Pixi continua seria de povestioare pentru copii, iar la final gasiti mici retete, crafturi…..asa cum suntem deja obisnuiti 😉

  • Manualul meu de Fotbal

  • Bine ati venit in Castelul Mov

  • Printesa isi cauta ursuletul

  • La drum cu Pixi

  • O pisicuta in zapada

  • Stelele de aur

  • Cel mai frumos cadou al Capitanului Cometa

  • Cel mai bun pirat din lume

  • Micul magician

  • Mihaela si primul ei zbor)

Noi am citit imediat despre……Cai si ponei! Evident, nu?

Daria este innebunita dupa cai asa ca evident ca nu am scapat de ea si am stat sa citim, sa discutam si sa completam informatiile deja cunoscute de noi din alte carti.

pixi nou

Castigatori concurs Editura All

Asa cum banuiesc ca ati observat, am numerotat fiecare comentariu in parte (cu doua exceptii: o dublura de inscriere si o retragere – o doamna a castigat premiul pe blogul Cocai si a anuntat ca lasa sansa altora).

Multumesc pentru participare tuturor 🙂

Iata castigatorii conform random

nr 38 (Casa din camp) – castiga varianta nr 1 de premiu

nr 8  (Alina Dumitrache) castiga varianta nr 2 de premiu

Felicitari castigatoarelor!
Va rog sa imi trimiteti adresele si numerele de telefon. Voi trimite datele voastre catre Loredana (reprezentanta Editurii All) si veti primi premiile in cel mai scurt timp.

Nu uitati, la Coca pe blog se desfasoara alt concurs interesant 🙂

Noi vom organiza un concurs frumos saptamana viitoare. Si sper sa va placa premiile si sa participati cu drag 🙂

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 1,457 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: