Category: Despre viata (page 1 of 22)

Ce cadou cu specific romanesc as face unui strain?

De ceva vreme ma tot intreb acest lucru, nu pentru ca as avea cui sa fac un astfel de cadou, ci pentru ca mi-am adus aminte de o chestie de pe vremea liceului.

Nu mai stiu daca eram in clasa a IX-a ori a X-a, dar participam la acel schimb de scrisori cu copii din alte tari, schimb la care sunt convinsa ca ati participat si voi candva.

Dintre toti copiii cu care ma imprietenisem, era o fata din Argentina care imi era tare simpatica…blonda, cu ochi albastri, statura similara cu a mea.

La un moment dat, am facut noi schimb de produse cu specific traditional.

Ce mi-a trimis ea?

Ea mi-a trimis ingrediente pentru a face mate, un brau traditional, o bluzita.

Pentru necunoscatori, mate-ul este un ceai delicios in care se pune lapte si un strop de miere.

Jur ca un ceai mai bun nu am baut in viata mea, desi am testat o gramada in ultimii ani, inclusiv din Austria.

Mi-a placut bluzita si stiu ca am purtat-o la scoala pentru ca eram tare mandra de ea.

Braul rosu i l-am daruit tatalui meu care e mare amator de chestii traditionale din alte tari.

Ce i-am trimis eu?

La acea vreme, nu prea gaseai asa usor haine traditionale romanesti, dar am avut norocul ca, in apropiere de casa mea, sa se afle un magazin axat numai pe asa ceva.

Ca sa va faceti o idee, este vorba de perioada 1994-1996. Nu existau site-uri, iar daca erau eu cu siguranta nu aveam habar de ele (abia in facultate am avut calculator si mi-am facut adresa de mail!)

Asadar…m-am dus cu tata la magazinul respectiv si am ales o ie traditionala si o fota frumoasa pe o nuanta de albastru azur.

┬á(imagine preluata – Ie romaneasca – site Coltul romanesc)

Sa va spun ce incantata a fost?

Oh….a purtat hainele respective la prima ei intalnire cu baiatul care ulterior i-a devenit sot ­čśë

I-or fi purtat noroc ­čśÇ

Cand eram mica

Tata corespondase multi ani cu un englez si imi aduc aminte ca imediat dupa Revolutie am primit un colet cu multe ciocolate si cafea (nu au mai ajuns la noi prea multe pentru ca la posta s-a facut impartirea intre noi si angajatii postei! stiti multi despre ce vorbesc pentru ca asa furau din coletele primite din afara).

In schimb, eu am inceput sa corespondez cu baiatul acelui tip si i-am trimis in urmatorii ani cate un produs tipic romanesc, sub supravegherea lui tata pentru ca eu nu as fi stiu ce sa aleg.

corporate-gift┬á(imagine preluata – Cadou romanesc – site Coltul romanesc)

Noi romanii

Cred ca nici daca ne pica cu ceara nu suntem in stare sa recunoastem ce inseamna un produs tipic romanesc si cat de mult apreciaza strainii aceste valori!

Nu am mai tinut legatura cu acele persoane din momentul in care am terminat liceul, dar imi aduc aminte ce incantati erau cand primeau ceva de la noi.

Intr-una dintre vacantele petrecute la munte, am asistat la modul aproape reverentios in care un olandez se uita si nu indraznea sa atinga obiectele artizanale pe care le vindea un taran.

Se incearca din rasputeri sa se aduca la un punct de recunoastere internationala aceste produse minunate si, paradoxal, ele sunt mai apreciate in afara decat de catre romani.

Eu mi-am propus sa va mai aduc aminte din cand in cand despre aceste produse…poate va aduceti aminte si voi de bunicii vostri si de vacantele petrecute la tara….

Sa nu lasam traditia sa dispara!

 

Primavara cu noutati

Nu prea am mereu timp sa scriu, dar aceste randuri vreau sa ramana pe blog ca o amintire pentru copiii mei pentru ca aceasta primavara chiar a venit cu noutati.

Este primul an cand Daria primeste flori de la un baiat care o place.

In toamna i-a scris un bilet in care ii spunea ca o place.

Ea nu il place, ci, ca in cartile proaste cunoscute, prefera genul de baiat obraznic.

Dar el nu a cedat…initial, i-a spus ca s-a suparat pe ea…dupa un timp, a revenit si i-a spus ca o iubeste pentru ca este foarte inteligenta ­čÖé )))))

Pe 1 martie i-a daruit o zambila ­čśë

 (imagine din gradina mea)

Si un martisor!

Sunt curioasa ce va primi astazi…inca nu a venit de la scoala…

A doua noutate este ca Andrei a decis sa ii cumpere flori unei fetite si sa i le daruiasca pe 8 martie!

Da!

A crescut!

Este prima data cand decide ca vrea sa daruiasca flori unei fete.

Nu am gasit zambile cum vroia el, dar a fost incantat sa ii duca irisi mov ­čśÇ

Dupa ziua 1 martie a venit foarte incantat pentru ca martisorul curcubeu pe care i-l daruise i-a placut asa de mult incat si l-a pus imediat in piept.

Imediat ce a intrat in casa, s-a aruncat pe spate si a spus pe un ton sfarsit…SUNT INDRAGOSTIT! ­čÖé )))))))

Uite cum cresc si nici nu imi vine sa cred ca discutam despre un asemenea subiect pentru ca mi se pare ca sunt inca prea mici…dar ei ma contrazic si sustin ca sunt mari ­čśŤ

 

De ce prefer oamenii precum Fiona & Shrek ?!?

Traim intr-o lume in care ni se spune ce trebuie sa simtim, cum sa traim, cum sa aratam ce sa gandim, cu cine sa fim prieteni, cum sa ne comportam si tot asa.

Nu se intampla de ieri, de azi.

Se intampla de multaaaa vreme.

Si multi oameni se lasa influentati de aceste….precepte!

Sa luam cateva exemple:

1. La scoala

Exista un grup al elevilor populari care dau tonul lucrurilor, cum s-ar spune.

Daca ei plac pe cineva, ceilalti se comporta ca atare…devin prieteni cu acea persoana.
Daca nu suporta pe cineva, il jignesc si il umilesc.

Cate filmulete nu ati vazut pe youtube si la tv cu fete batute de colegele lor…populare ?!?

2. La serviciu

Intotdeauna este cineva care se da bine pe langa sef/sefi.

Acea persoana reuseste sa creeze in jurul sau o aura de…putere!

Incet-incet, ceilalti ajung sa se teama daca procedeaza altfel decat acea persoana si pot chiar sa se comporte urat cu vreun coleg/colega de teama ca, in caz contrar, ar fi urmari pentru ei.

3.La televizor

Ni se spune mereu ce sa credem despre persoana x ori situatia z.

De cate ori nu vi s-a intamplat sa stiti concret despre o situatie anume, sa fie ceva chiar din domeniul vostru de activitate si la tv sa apara diversi „specialisti” care sa spuna contrariul?!?

Stiti cartea 1984 de George Orwell?

Este cartea mea preferata din perioada in care am fost angajata intr-un anume sistem.

Inveti ceva la scoala/in societate etc si crezi cu tarie ca acela este adevarul.

Dupa un timp, ti se spune ca, de fapt, adevarul este altul si toate manualele de istorie, toate discutiile din presa etc argumenteaza ca al doilea adevar a fost mereu valabil.

Mai trece un timp….iar se schimba istoria! Si iar ti se spune ca acel adevar este cel care trebuie crezut pentru ca asa a fost dintotdeauna!

Intr-o lume….

…in care copiii sunt invatati sa astepte ajutor de la ceilalti, sa traga de mana pe altii ca sa le dea ceva…eu prefer sa ii invat sa se descurce.

Am sustinut mereu acest lucru, dar constiinta mea nu m-a lasat sa ii invat sa fie duri, nesimtiti si egoisti.

In schimb, i-am invatat (si inca mai au de invatat) sa se descurce, sa incerce sa fie independenti, sa caute solutii.

Mai au multeeeee de invatat….nu stiu mare lucru….imi e clar acest lucru….pe masura ce trece timpul…dar au timp sa invete!

Prefer…

….sa fie precum Shrek si Fiona, sa fie deschisi, loiali, directi, iubitori decat sa fie precum Ileana Cosanzeana si Fat Frumos care se preocupa doar de ce spune gura lumii, de aspectul exterior si de frivolitati.

Nu stiu daca voi reusi in totalitate, multa influenta o au si cei din jur, inclusiv colegii de clasa.

Prefer sa fie asa

decat asa

Astazi e ziua mea

Daca e ceva ce imi doresc enorm….as spune ca e tocmai acest lucru: sa stiu ca Daria si Andrei se vor descurca in viata si ca vor avea mereu coloana vertebrala, ca nu se vor pleca in fata nimanui, ca isi vor pastra sufletul si inima intacte!

Aceasta este dorinta de ziua mea!

Pe voi va invita la o felie virtuala de tort si va doresc sa aveti parte de zile frumoase si luminoase, senine si …calme!

Si….putina muzica – sa va puna pe ganduri, cine stie ?!? ­čśë

Am realizat ca ma apropii de 40 de ani

Vi s-a intamplat sa va simtiti mai batrani decat sunteti?

Mie da!

Uneori simt ca oboselile, stresul, grijile ma fac sa ma simt…batrana, greoaie in gandire si la suflet si satula de toti si toate….atunci am sentimentul ca sunt batrana….foarte batrana…

Paradoxal….daca ma intreaba, insa, cineva cam ce varsta am…as avea tendinta sa spun ca am putin peste 30….

Serios…cumva…mintea mea e incurcata rau de tot….

….sufletul zice ca am +45 ani…

….mintea ma plaseaza spre +30 ani….

Scriam despre o mini-vacanta petrecuta la inceput de an si am comentat ceva referitor la cuplurile alaturi de care am plecat….

Spuneam ca eram cei mai tineri pentru ca ceilalti aveau peste 40 de ani si chiar peste 50 de ani….

E drept ca ma refeream la faptul ca au copii mari, adulti, iar unii dintre ei sunt apropiati de varsta noastra….

De fapt….sunt apropiati de acel prag de 30!

Si ups!
Cumnata mea m-a intrebat razand daca nici eu nu realizez ce varsta am?!?

[Diferenta intre noi doua e de aproximativ 2 luni ca sa stiti; ea e nascuta pe 1 decembrie, eu la finalul lunii ianuarie.]

Pai asa e…..

Anul acesta, in vara, sotul meu implineste 40 ani….are parul aproape alb din cauza grijilor, stresului si preocuparilor…

Eu mai am putin de tot si implinesc…37…..

Nu ii simt!

Paradoxal, nu?

Pe de o parte, imi simt sufletul batran, pe de alta parte, mintea mea ma plaseaza undeva spre pragul de jos, spre cei mai tineri ca mine…

Voua vi se intampla asa ceva?

Sa va simtiti de alta varsta, ca facand parte din alta generatie?!?

p.s.: cred ca stiti si voi desenul de mai jos care a circulat in urma cu aproximativ 10 ani; daca il printati, veti vedea la ce ma refer – privit de sus arata o femeie batrana, privit de jos arata o femeie tanara

 

Despre vecini si cutia postala

Daca e ceva ce nu inteleg in viata asta atunci e vorba de curiozitatea morbida a oamenilor de a sti ce face vecinu’

Am observat acest lucru cand locuiam la apartament in Bucuresti, cand locuiam la curte in Mihailesti si acum cand stam la curte in Bragadiru.

Este o obsesie a oamenilor sa se uite in curtea omului sa vada ce face, ce are pe acolo, ce imbunatatiri a mai facut.

Cand eram studenta, imi aduc aminte ca tata a vandut masina.

Mereu se strica si se saturase sa o tot repare.

Dupa doua zile m-a oprit un vecin si mi-a spus tam-nesam: „M. a vandut masina ca sa te tina la facultate, nu?”.

Copiil fiind (adica imatura!) nu am avut o replica acida in afara de …. „Daca dvs stiti mai bine decat mine atunci va multumesc ca m-ati anuntat!”

Azi as reactiona mai dur cu siguranta.

Dar „azi” e acum!

Pentru ca postasul vine cu bicicleta si pentru ca are o varsta, i-am sugerat in urma cu mai multe luni sa imi dea apel cand vine vreun colet sau plic pentru a nu se mai deplasa pana la noi (inseamna cam 2-3 km distanta de posta).

In esenta aceasta intelegere a functionat taman bine.

Azi ma suna omu’ sa ma anunte ca ieri, desi a avut liber, a adus un plic important pentru sotul meu pentru ca si-a dat seama ca e urgent si l-a pus in cutia postala.

Ca o precizare va spun ca toate cutiile postale ale caselor si blocurilor din zona unde locuim se afla la intrarea in zona, la poarta principala de acces daca vreti sa o numim asa.

Evident ca nu am gasit nimic in cutia postala pentru ca ai nostri vecini curiosi au scos plicul din cutie!

Pentru cine nu stie aceasta este o infractiune!

Voua vi se intampla asa ceva?

Vi se iau plicuri din cutia postala?!?

De ce e important ca mami si tati sa petreaca putin timp departe de copii?!?

Cand intalnesti persoana alaturi de care iti doresti sa petreci urmatorii ani (eventual, restul vietii), nu te gandesti cat de important devine ca cei doi sa petreaca putin timp departe de copii.

Si acest lucru nu inseamna ca iti iubesti copiii mai putin!

Acest lucru nu inseamna ca iti faci de cap in lipsa copiilor sau departe de casa!

Este vorba pur si simplu de cativa factori care ajuta la mentinerea relatiei de cuplu.

Nu vin cu nicio teorie, nici cu sfaturi.

Vin pur si simplu cu ceva referitor la noi.

Maturitate?!?

Suntem impreuna de 18 ani, de cand eram studenti.

Va dati seama….o viata de om, practic!

Am crescut impreuna, am invatat impreuna ce inseamna casnicie, am invatat sa fim parinti…dar nu consider ca suntem maturi.

Pare ciudat ce spun?

Sunt convinsa ca multi gandesc asa, dar le e greu sa recunoasca acest lucru…macar in sinea lor.

Pentru mine maturitate inseamna mult si nu cred ca e cineva matur cu adevarat.

Nu au cum…

Maturitate inseamna sa iei decizii gandindu-te strict la ceilalti, uneori chiar in detrimentul tau.

Maturitate inseamna sa fii mereu realist, nu optimist.

Maturitate inseamna sa fii ancorat in tot ce te inconjoara.

Mi se pare plictisitor!

Cuplul

Am fost 5 ani si jumatate impreuna inainte sa decidem sa ne casatorim.

Am luat decizia, am platit toate cheltuielile, apoi am intrat in….viata!

Serviciu, casnicie….

Cu toate ca locuisem impreuna dinainte, cumva, acel act parea sa schimbe relatia noastra….

Cu sinceritate, va spun ca eram complet imaturi..desi aveam 24, respectiv 27 de ani la acea vreme….

Ne certam si ne impacam cu o viteza uluitoare….treceam de la o stare la alta rapid-rapid….

Dupa 3 ani, s-a nascut Daria.

Dupa inca 2 ani, s-a nascut Andrei.

Cumva…fara a fi citit vreo carte scrisa de vreun specialist (stiu ca e moda, dar noi suntem cam…anti-fashion! nah, astia suntem noi! ­čśŤ ), stiam ca relatia noastra are nevoie de momente pe care sa le petrecem doar noi doi.

Aveam obiceiul sa plecam o zi undeva…la munte doar noi doi.

Lasam copiii cu bunicii si plecam sa ne relaxam.

Nu se intampla des pentru ca sotul meu era mereu plecat si ocupat, dar incercam sa facem acest lucru o data la 2-3 saptamani.

Era bine, nu zic nu.

Ideea de baza era sa petrecem timp doar noi doi, sa ne relaxam, sa ne gandim doar la noi….sa fim putin egoisti!

Ce credeti ca discutam cat eram plecati?!?

In proportie de 80% discutam despre copii!

Mda!

Parinti nebuni, ce mai!

De cand ne-am mutat in alta casa (in 2013), nu am mai plecat nicaieri din mai multe motive pe care nu le voi mentiona acum.

Suficient sa va spun ca acest lucru s-a simtit!

Prima noapte la o petrecere

Stiti ce sentiment te incearca cand pleci departe de copii pentru o noapte cand nu ai mai facut asta de aproape 3 ani?!?

Simti ca ai tradat, constiinta iti este incarcata…..ma rog! Asta stiu doar parintii ca mine ca restul poate nu au asemenea sentimente ori fac asta in mod curent.

Baiatul unui prieten de-al sotului meu isi aniversa majoratul si ne-a invitat la restaurantul din Targoviste unde avea loc petrecerea.

A fost un sentiment aparte sa facem ceva, din nou, pur si simplu in care sa nu fie implicati copiii.

Bine, am ramas placut impresionata de acei COPII, ma refer la pustii invitati la restaurant.

Aud peste tot ca tineretul din ziua de azi nu asculta decat manele!

Frate!

Dansau pustii aceia pe muzica populara de ziceai ca isi rup camesa la hora satului!

Nu se statea la mese!

Era distractie maxima!

Nu va imaginati ca am dansat…nu mai stiam cum!

Serios!

Nici la dansurile clasice, slow, dance etc nu ne-am dus sa dansam.

Concluzia?

Sa luam lectii de dans, dar mai ales de….incredere in sine!!!

Ce ciudat a fost sa revenim acasa si sa nu fie copiii!

Casa era goala!

Prea goala!

Mini-vacanta pentru adulti

La inceputul anului, un grup de prieteni de-ai sotului meu ne-au invitat la munte.

Era vorba de un grup de oameni trecuti de 40 de ani (sa nu zic …mai aproape de 50!) si ma intrebam daca ne vom integra…bine, mai degraba imi faceam n griji daca eu ma voi integra pentru ca eu nu ii cunosteam!

Sotul meu este prieten cu domnii respectivi, dar niciunul dintre noi nu le stia pe sotiile lor.

Am plecat pe o vreme ingrozitoare, cod rosu de viscol, cod portocaliu de ninsori….din Bucuresti pana pe platoul Bucegi.

Am ajuns la hotel dupa un drum pe serpentine pline de zapada de aproximativ 70 km.

Stiti ce sentiment este sa faci parte dintr-un grup mare?

Erau 9 masini cu 10  familii.

Am avut parte de cateva zile relaxante (de vineri pana luni) si de ras….mult ras!

Nu cred ca am mai ras atat de mult de nu stiu cand!

Ne-am relaxat, ne-am bucurat, ne-am distrat…….au fost cateva zile in care compania altor adulti a fost mai mult decat binevenita!

Am descoperit ca erau si adulti cu varsta apropiata de a noastra, dar acest lucru nu a fost primordial.

Am invatat cateva lectii importante:

  1. Cuplurile pot rezista o viata!
  2. Dragostea se manifesta indiferent de varsta!
  3. Umorul este mai intens pe masura ce imbatranesti!
  4. Prieteniile rezista o viata (acesti oameni se cunosc de mai bine de 20 de ani!; au copii maturi cu varste cuprinse intre 20-30 de ani)
  5. Poti discuta si despre altceva decat despre copii! (O descoperire uimitoare ! Credeam ca voi ramane prinsa in aceasta…..!!!)
  6. E distractiv sa descoperi oameni noi!
  7. O gasca inseamna totul, indiferent de varsta!
  8. E valabila zicala: toti impreuna; unul pentru toti, toti pentru unul!

Stiti care e partea cea mai frumoasa?!?

Am redescoperit relatia noastra!

Am avut parte de cateva zile in care am fost doar noi A si A! Nu mami si tati, ci noi adultii!

A fost ciudat de frumos!

Ne-am promis ca ii vom duce si pe copii in acea zona pentru ca este tare frumos!

Mi-a placut enorm ca toti au iesit la plimbare (cand vremea ne-a permis) si am vizitat inclusiv o pestera!

Si mai mult mi-a placut ca s-au ajutat intre ei.

Luni trebuia sa plecam inapoi spre casa. Era un ger….cod portocaliu de ger!

3 masini nu porneau (a noastra da, nu va faceti griji ­čśÇ ).

Au stat barbatii in jurul masinilor si au incercat mai multe variante pana cand a pornit si ultima masina cu toate ca depasisem ora estimata de plecare.

Nimeni nu era stresat.

Nimeni nu zicea sa plecam si sa renunte!

Nimeni!

Ideea a fost simpla: am venit impreuna, plecam impreuna!

Cum am zis: lectii de viata pentru mine!

Nu va imaginati ca nu am vorbit cu cei mici!

Cred ca ma sunau ori ii sunau de 5-6 ori pe zi ca nu era niciunul din noi sa nu se vada atatea zile!

Se distrau cu prietenii lor afara in zapada, dar mami nu era cu ei!

Revederea a fost…..nu am cuvinte!

De final

Nu stiu ce ne rezerva viata in continuare.

Refuz sa mai fac planuri.

Dar imi doresc sa mai avem astfel de iesiri.

Nu doar ca te ajuta sa iti consolidezi relatia de cuplu, ci te ajuta sa fii mai calm, cu bateriile incarcate atunci cand stai cu cei mici.

La voi cum e?

Reusiti sa petreceti timp impreuna, fara copii?

Cum?

Unde?

Dati-mi idei! ­čÖé

 

 

Daca ai afla ca sotul prietenei tale o inseala ….

Vorbind ipotetic…..daca ai afla ca sotul prietenei tale o inseala, ce ai face?

Sa luam pe rand situatiile in care tu afli si decizi…..

Sa nu ii spui prietenei tale

In urma cu enorm de multi ani, eram in primul an de facultate.

Intr-o seara am iesit de la teatru impreuna cu prietenul meu si ne-am oprit sa ne uitam prin telescopul amplasat in fata TNB.

Nu stiu cum e acum, dar in urma cu un secol, studentii faceau rost de bani mergand cu un telescop, seara, in fata Teatrului National. Plateai o suma modifica si te puteai uita la….Luna, Venus etc

In spatele nostru s-a asezat un cuplu (se facuse coada intre timp) care radea si se agita enorm.

M-am intors si am dat cu ochii de Bogdan, un fost coleg din scoala generala. Era cu o tipa blonda, agatata de el mai ceva ca o liana.

Ma uitam la tipa si ma intrebam ce s-a intamplat cu Ligia, prietena lui din scoala generala cu care ramasese in toti acei ani.

Am presupus ca s-au despartit.

La urma urmei nu tinusem legatura, nu urmam aceleasi facultati asa ca drumurile noastre se  despartisera in mod firesc.

Pe moment am ramas amandoi fara cuvinte.

Eu pentru ca nu il vazusem de aproximativ 5 ani.

El…..nu stiam de ce!

Ne-am salutat si ne-am vazut de ale noastre.

Dupa doua luni, primesc un telefon de la o fosta colega din scoala generala. M-am si mirat ca mai avea numarul meu de telefon (fix).

Era Ligia. Din impuls, hotarase sa ma sune si sa ma anunte ca tocmai se despartise de….Bogdan!

Bine…nu ma sunase din impuls! Pana la urma a reiesit ca s-a gandit sa intrebe pe toate fostele colege din scoala (!) si din liceu (ea invatase la alt liceu) daca stia ori vazuse cineva o alta fata langa Bogdan in acei 7 ani de cand erau impreuna!

I-am spus ca eu il vazusem intr-o seara, dar ca presupusesem in mod normal ca nu mai sunt impreuna.

S-a enervat cumplit si a facut urat (ma rog, atat cat poate sa faca de urat o fata gen Barbie) pentru ca nu am sunat-o imediat ce l-am vazut!

Am incercat sa ii explic aberatia gandita de ea….cum sa stiu ca inca erau impreuna dupa atatia ani? nu ar fi fost o tampenie sa ma apuc sa sun pe cineva ca sa ii povestesc…..ce?

La final, mi-a spus ca imi doreste sa fiu in situatia respectiva ca sa inteleg ce inseamna sa ti se ascunda asemenea secrete!

Ea tocmai aflase ca acel baiat cuminte pe care il cunostea toata lumea avea….3 prietene in afara de ea!

Sa ii spui prietenei tale

Sa ne gandim la situatia urmatoare.

Il vezi pe x cu o tipa.

Stii sigur ca el e casatorit/prieten cu o fata/femeie pe care o cunosti.

Daca iti e doar cunostinta, poate nu te indeamna nimic sa faci pe emisarul unei vesti proaste si te gandesti ca mai bine iti vezi de treburile tale.

Daca iti e prietena apropiata, primul gand este sa ii spui ce nenorocit e tipul de langa ea si sa o sfatuiesti sa fuga departe de el!

Crezi ca tipa iti va fi recunoscatoare?

Crezi ca iti va spune „Multumesc!”?

Nu!

Te va privi ca pe o nenorocita care vrea sa ii distruga iluzia fericirii!

Nu te va crede!

Apoi va deveni paranoica si il va urmari pe X, in tot acel timp blestemandu-te pe tine ca i-ai dat o asemenea veste!

[Mentionez ca eu nu am prietene in aceasta postura asa ca situatia de mai sus se bazeaza pur si simplu pe concluzii trase dupa citirea unor discutii mult prea lungi pe un grup de pe fb !!!!!]

***

Acum sa trecem in situatia in care tu esti cea inselata.

Sa luam o situatie drept exemplu…

Mergi la prietenul tau in vizita si….acolo dai peste alta tipa.

Cum reactionezi?

Eu am patit-o cand eram studenta si stiu cat de greu a fost.

Am plecat.

Da, el a alergat dupa mine….ea dupa el….

Era ca in filmele alb-negru in care totul se desfasoara in propriul ritm!

Sa va spun ca dupa un timp am descoperit ca prietenii stiau de ea si ca se cunosteau?!?

A fost o lovitura groaznica!

Nici pana in ziua de azi pe acei oameni nu ii suport tocmai pentru ca au jucat rol dublu si l-au acoperit, au iesit impreuna la suc etc

Eu i-am confruntat pe idioti si le-am spus ce aveam de spus LA TOTI!

Dar asta nu m-a ajutat sa nu mai sufar ori sa trec mai usor peste tot….a fost …la fel!

Daca cineva ar fi venit sa imi spuna ca el ma insela (da, poate blestemul fostei mele colege chiar a existat si s-a concretizat…..doar ca eu nu cred in asa ceva!!!)…nu stiu cum as fi reactionat!

Stiu insa ca acea experienta din urma cu…o viata…m-a invatat sa fiu mai atenta la detalii, la schimbari de comportament, de atitudine…..

Si mi-a prins bine!

Sper sa nu mai trec prin asta, insa viata e dura si nu ai cum sa stii ce se poate intampla, nu?

***

Zilele trecute, o cunostinta imi spunea ca l-a vazut pe sotul unei prietene cu o alta tipa.

Era distrusa pentru ca nu stia daca sa ii spuna ori nu.

Este o situatie grea si pentru cel/cea care duce o asemenea veste.

Va dati seama ca se simte cumva cu constiinta incarcata pentru ca a dat peste un secret care nici macar nu e al sau.

Dar …sa ascunzi asa ceva…cred ca e mult mai rau!

Pe de alta parte, daca sunt implicati si copii….e mult mai complicat!

Te inhami sa distrugi iluzia unei familii aparent fericite?

Daca el se comporta in continuare frumos cu familia, pare ca ii e dedicat….te inhami tu sa ii spui sotiei ca el are o viata dubla distrugand sansele unui copil sa creasca alaturi de un tata care este clar ca il iubeste?

Intrebarea este…..cum pot unii oameni sa duca viata dubla, sa zambeasca in continuare, sa isi schimbe…personalitatea…in functie de persoana cu care se afla?!?

Dar daca el merge mai departe si are si copii cu …cealalta?

Ufa!

Greu, nu?

Distrugator!

Eu nu am stiut ce sa ii spun cunostintei care mi-a cerut sfatul!

I-am explicat exact ce am scris si mai sus, dar….fiecare trebuie sa fie in stare sa ia o decizie….sa speram doar ca este cea buna!

Pana la urma nu exista

Exista insa….prietenie, iubire, compromis, comunicare….si inca cativa factori ….dar totul se rezuma la impacarea de sine!

Cadouri pentru (pre)adolescenti

Stiu-stiu! De cativa ani a aparut acest termen – „preadolescenti” – si ne tot confruntam cu el ca de ceva sacru, de neinteles, ireal.

Adevarul este ca psihologii sunt cei care au determinat existenta unei etape de crestere, intermediare intre copilarie si adolescenta.

Sincer, eu sunt de acord cu ei.

Nu ma refer la termen, ci la existenta acestei etape.

Sunt de acord nu in teorie, ci din ceea ce vad eu la Daria.

Peste mai putin de o luna implineste 10 ani, dar, de mai bine de un an, observ la ea schimbari.

Este adevarat ca fetele se dezvolta fizic si intelectual mai rapid decat baietii, dar e ciudat sa vezi la propriul copil aceste schimbari.

Are toane.

Acum rade, acum se infurie.

De cele mai multe ori Andrei este tinta ei.

Dar se intampla sa aiba astfel de reactii si cu mine.

Cu taica-su nu pentru ca el nu ii permite nici cat negru sub unghie sa faca glume ironice ori sa ii raspunda.

La el….gluma e gluma atata vreme cat are el chef, in rest…mai bine sa isi vada de ale ei decat sa intre intr-o zona interzisa!

Are accese de independenta.

De mica a avut tendinta sa fie cat mai independenta.

Putine accese de tandreturi.

Acum insa….sunt momente cand efectiv vine si se cuibareste langa mine cand citesc o carte.

Uneori are chef sa imi povesteasca cate ceva, alteori sta pur si simplu langa mine.

Astfel de lucruri nu se intamplau asa des inainte.

Bine-nteles ca simte nevoia sa mai faca unele confidente, dar nu mereu.

Sunt zile (sau poate ore) cand face numai ce vrea ori doar cand vrea.

Nu inseamna ca e nesimtita, nu intelegeti gresit.

Pur si simplu…se intampla sa ii aduc aminte ca a uitat sa schimbe apa la papagali ori sa le improspateze mancarea….rar se intampla sa faca taman cand am zis eu…

In general…amana totul pana cand considera ea ca e momentul….sa se puna in miscare…

Isi schimba ideile foarte repede.

Nu ca ar fi asta o chestie noua!

De multi ani stie ce vrea de ziua ei si, s-a intamplat des, sa inceapa de prin august – septembrie sa ma baraie legat de cadouri, organizare…..desi ziua ei este abia in februarie!

Ca si Andrei, in toamna a venit si mi-a spus ce isi doreste de ziua ei: noua varianta Play Station!

Nu ca am avea vreo varianta veche!

Noi avem x box – cadou primit de copii in urma cu aproximativ 2-3 ani (nu mai stiu exact) de la cumnata mea.

A vazut reclama la PS4 (parca asa se numeste! scuzati daca nu sunt asa bine documentata) si a decis ca asta isi doreste!

De ce din moment ce ea nu prea se joaca pe x box decat de cateva ori pe an?

In fine….toata toamna am cautat PS4 la oferta si am tot amanat…..din fericire!

De ce spun din fericire?!?

Sa vedeti!!!

Prin noiembrie-decembrie a decis ca e mare si e practic domnisoara asa ca a devenit mai preocupata de moda decat oricand in viata ei!

E drept ca ii place sa poarte fuste si mereu am avut divergente din cauza asta cand vroia sa poarte fusta pe gerul cel mai naprasnic!

Dar acum e altceva!

Povesteam intr-un articol trecut ca am fost la cumparaturi inainte de Anul Nou.

Ei bine…am mers cu scopul declarat sa isi caute haine precum personajul anime Ilya!

[Paranteza: nici cand era mica nu era fana unui personaj, nu era innebunita dupa tinuta, jucariile etc care erau promovate pe la tv, pe net etc.Acum este prima data cand efectiv ma innebuneste cu tinuta purtata de un personaj anime.]

Nu am gasit ceva care sa ii placa.

Cand gaseam ceva frumos, nu aveau marimea ei.

Ca sa intelegeti….deja a crescut si marimea purtata de ea nu se mai gaseste la copii. Bine, nici modelele dorite de ea nu se gasesc la copii.

Asa ca mergem la magazine pentru pustoaice, pentru domnisoare unde trebuie sa cautam marimea cea mai mica cu putinta.

Ceea ce este clar ca e greu de gasit pentru ca acea marime este cautata cam de toate pustoaicele!

De la cumparaturi a plecat cu 3 genti. Prima data cand a renuntat la ideile ei fixe legate de clasic-elegant – adica culori clasice, monocrom etc

Acestea erau gentile pe care le avea (una de seara, doua de zi cu zi, una de vara).

In rest …mai multe genti sport, rucscaci┬ási mai stiu eu ce alte chestii adunate in acesti ani ­čśŤ

In fine, cand am fost la cumparaturi a ales o geanta bleu, una verde si una roz.

Va dati seama ce surprinsa am fost, nu?

Gentuta roz poate fi purtata si ca gentuta de seara pentru ca i se scoate bareta lunga si se adauga una scurta ori poate fi purtata fara bareta.

Acasa a cotrobait prin dulapul eu si a obtinut inca o geanta rosie (ca deh, mami, ai deja doua, de ce iti mai trebuie a treia?!? plus ca asta e mica si mi se potriveste mie mai degraba!)

In fine…..

Pentru prima data in atatia ani, a acceptat sfaturi de la mine, de la vanzatoare si a ales haine potrivite varstei ei.

In general refuza anumite haine.

Am ramas, din nou, surprinsa cand a acceptat sa se imbrace cu pulover gen rochita grena (are o bufnita din paiete aurii si negre pe centru! alta surpriza pentru ca ea nu purta asa ceva nici in ruptul capului!!!) cu o pereche de colanti negri (un fel pantalon pe picior mai degraba) si cu cizme negre inalte.

De Mos Nicolae i-am daruit un aparat de ondulat parul cu tot felul de capete. Au avut la Lidl o oferta cu marca Paris Hilton si am cumparat aparatul cu 70 de ron.

Nu ma pricep (si nici rabdare nu am) sa ii aranjez parul.

Sper sa invete singura ori sa o invete prietena ei, Andreea. De fapt, in materie de aranjat parul sper din inima sa scap si sa o invete prietena ei sa si-l prinda in fel si chip!!!

Ce vrea de ziua ei?!?

V-am spus ca si-a schimbat ideile rapid-rapid, nu?????

Vrea in continuare haine ca ale Ilyei!

Na belea!

Iar cauta pe net diverse site-uri din afara ca sa imi arate preturi si timp de livrare!

In fine….sper sa am timp sa umblu eu prin magazine ca sa ii caut hainele respective, daca nu…o sa ma orientez spre altceva….inca nu stiu ce!

[Daria stiu ca citesti articolele de pe blog asa ca nici daca as fi avut deja cadoul, nici daca as fi ales deja etc, nu ai fi putut citi aici despre ce este vorba! Acum poti inchide articolul si sa vii la mine in camera ori sa ma suni ca sa incerci sa afli….ceea ce nici eu nu stiu inca! ­čÖé ))))) ]

Ma intreba o prietena ce sa ii cumpere de ziua ei.

Habar nu am.

Zilele trecute a venit o comanda de la Avon (nu am mai cumparat produsele lor de ani de zile si acum am zis sa le incerc iar).

Daria s-a bucurat mult sa primeasca un parfum si un luciu de buze.

Mentionez ca luciul de buze nu este colorat. Nici nu stiam ca exista si un luciu similar unui strugurel, dar ma bucur ca au scos asa ceva pe piata.

Personal, nu sunt de acord cu farduri si alte cele la fetite asa mici, dar un luciu transparent e un compromis relativ ok pana ajunge pe la…..14-16 ani ?!?

Acum a decis ca nu mai vrea sa poarte cerceii primiti de cand era mai mica.

Si-a adus aminte ca ii cumparasem o pereche de cercei in forma de delfin, din aur, si ghici ce poarta de o saptamana.

O data cu produsele, am primit si un catalog Avon asa ca a studiat bine de tot oferta.

Mi-a transmis ca seturile de cercei si coliere ii plac.

Intrebarea mea este daca va purta ea coliere si bratari pentru ca are o gramada de modele, culori, din materiale de tot felul si stau bine mersi in cutii la ea in camera.

In fine….

Concluzia este ca …

Habar nu am ce sa ii cumpar de ziua ei si ca sper sa ma loveasca bine de tot inspiratia ca sa cumpar ceva ce sa ii placa!!!

La voi cum e?!?

Aveti idei?

Am nevoie de sfaturi asa ca le primesc cu drag!!!

Multumesc! :*

Despre experienta cumpararii unui cadou pentru Andrei (sau mai multe)

In primul rand, precizez de la inceput ca acest articol nu este platit de nimeni, ci reprezinta suma experientelor din ultima saptamana referitoare la cumpararea unui cadou pentru piticul meu.

Introducere

In fiecare an incerc sa ii ofer cadouri variate.

  • Fie un cadou care sunt sigura ca i-ar placea sa il aiba
  • Fie mai multe cadouri, marunte daca vreti sa le numim asa

Pentru prima data in 8 ani, Andrei a venit prin octombrie la mine si mi-a spus ca, de ziua lui, isi doreste neaparat un volan cu pedale pentru laptopul lui.

Am ramas profund surprinsa si cine ne cunoaste stie de ce.

In cateva cuvinte: desi nazdravan, Andrei e genul de copil care nu cere! Primeste cu drag ce ii oferi, nu comenteaza, nu face scene.

Nici cand a primit cadou, acum cativa ani, un ceas pentru bebelusi si un set format din carte de colorat cu pachetul de carioci aferente nu i-a spus prietenului lui ca nu sunt potrivite pentru el!

A primit cadoul cu zambetul pe buze, i-a multumit si s-a uitat pe fiecare din ele pret de cateva minute.

Nu!

Asa cum povesteam si la acea vreme, nu l-am invatat eu sa procedeze asa!

In acest mod gandeste el, asa (re)actioneaza!

Intelegeti deci motivul socului pe care l-am suferit cand a venit sa imi spuna ce isi doreste, nu?

Am cautat volan cu pedale si, din toate ofertele, reveneam, ca un facut, la PC Garage de unde le-am luat in toamna doua game mouse-uri cu paduri de care au fost mai mult decat incantati.

Desi de obicei cumpar cadourile in avans, iarna aceasta am avut multe probleme si totul a fost cumparat pe ultima suta de metri (inclusiv cadourile pentru sarbatori).

Si uite asa, saptamana asta am ramas …fara cadou pentru pitic!

Pentru ca mai erau 3 zile pana la ziua lui, am realizat brusc ca e cam greu sa gasim ceva in timp asa scurt.

Primele doua cadouri cumparate din timp

E drept ca avusesem intuitie buna si comandasem saptamana trecuta de la eLider un Lego Ninja (e singura colectie de unde are putine jocuri) si un set cadou cu trucuri de scamator.

La aceasta ora inca nu a primit cadourile noastre si nu am avut ideea sa fotografiez inainte jocurile asa ca va arat pozele de pe site.

 

Sa va spun ca am comandat un set de 50 de baloane si lumanari pentru tort?

Sa vedeti peripetie!

Eram la munte si m-au sunat cei de la firma eLider sa ma intrebe daca vreau alt tip de lumanare pentru ca nu au ce doream eu.

Am acceptat bucuroasa oferta lor.

Nu era prima data cand comandam ceva de la ei si stiam ca au obiceiul sa sune pentru fiecare comanda astfel incat sa primeasca confirmarea ca am comandat si ca doresc sa primesc coletul.

Foarte profesionisti din punctul meu de vedere!

Revenind…

Marti eram acasa, revenisem de la munte cand a sosit curierul.

(Ca o paranteza, intentionam sa ii facem o surpriza si sa mergem la munte de ziua lui, iar petrecerea sa fie la o saptamana dupa ziua de nastere, dar nu a fost sa fie, veti vedea de ce.)

Am primit coletul, l-am dus in casa tiptil si nu am desfacut nimic pentru ca erau acasa ambii copii.

Seara am desfacut coletul si nu gaseam lumanarile!

Ma enervasem la maxim!

Nu costau cine stie cat, dar ma suparasem pentru ca nu erau in colet!

Nu am mai trimis nici mail, nici nu am sunat pentru ca miercuri Andrei s-a simtit rau si, asa cum stiu prietenii de pe facebook, am mai avut doua probleme.

(Sotul a cazut pe gheata, pe trepte; una dintre pisicute a fost accidentata de catre caine si ne era teama ca are o coasta rupta)

In seara asta ma pregateam sa impachetez cadourile (va povestesc imediat si despre celalalt cadou si peripetiile cumpararii lui) cand am observat ca nu era sigiliu pe cutia de Lego.

Curioasa, am desfacut cutia si….am gasit setul de 10 lumanari pentru tort!

Nu va mai povestesc ca doua zile l-am innebunit pe sotul meu sa caute lumanare pentru tortul lui Andrei si a cautat el mult si bine pana cand a gasit o lumanare cu cifra 8 care sa nu fie roz!

Pentru ca le spusesem ca lumanarile sunt pentru tortul baiatului, imi trimisesera setul in varianta alba.

E bine si asa!

Lumanarile raman pentru ziua Dariei care vine in mai putin de 4 saptamani.

Asa ca….ma bucur ca nu am actionat din impuls sa ma iau de bietii oameni din cauza lumanarilor!

Cadou cumparat pe ultima suta de metri

Pentru ca Andrei isi dorise mult un volan cu pedale pentru laptop, sotul a insistat ca el sa se ocupe de cumparaturi si a insistat sa nu cumva sa comand online!

Cine ne cunoaste, stie prea bine ca este prima data cand se implica in cumpararea cadourilor, in rest multumindu-se fie sa imi dea bani daca nu imi ajungeau cei pe care ii aveam, fie sa ma insoteasca la cumparaturi.

De asemenea, cine ne cunoaste, stie prea bine ca eu sunt cea care cumpara in avans totul, iar el lasa pe ultima suta de metri orice …..cumparaturi etc.

Bun…….

Cine alerga joi pe la Media Galaxy (magazinul lui preferat) sa caute volan cu pedale pentru baiat?

Cine ma suna innebunit ca au oferte, dar nu stie ce sa aleaga pentru ca ce ar fi vrut sa cumpere nu arata cine stie cum?!?

Cine ma innebunea cu telefoane in timp ce eu ma confruntam cu o situatie grea:

Andrei acuza dureri in partea de jos a corpului si eu sunam la medicul de familie o data la 2 ore sa ii spun care este evolutia urmand sa decidem daca il ducem la spital ori nu?!?

Nu ma intelegeti gresit: isi adora copiii si se implica mult cand este vorba sa ii ajute daca au probleme cu laptopul, tableta, jocuri, respectiv mers la medic, dus/luat de la scoala etc….

Dar tot se mai sfatuieste cu mine….poate din obisnuinta…pentru ca nu e genul de om care sa ceara ajutor….

Oi fi eu exceptia ­čśŤ

In fine, l-am convins ca acel volan poate fi luat de la alt magazin.

La un moment dat ma suna si imi spune ca a gasit pe site-ul emag un volan, dar nu vede codul produsului.

Am sunat la emag si am aflat ca acel volan era oferit de un magazin partener din Cluj si nu se gasea la reprezentanta din Bucuresti a emag.

Am sunat la PC Garage si am discutat despre alt volan cu pedale, l-am rezervat si s-a dus sotul meu sa il cumpere.

Va spun ca am fost incantata de profesionalismul celor de la PC Garage.

In toamna am comandat online doua mouse gaming cu paduri pe care copiii si le-au dorit mult.

La scurt timp dupa ce am plasat comanda am fost sunata de un angajat PC Garage pentru confirmare, iar a doua zi dimineata am primit coletul.

De data aceasta, pentru ca sotul meu se afla oricum prin oras, am decis sa rezerv telefonic volanul cu pedale si sotul meu l-a ridicat de la sediul lor din Bucuresti.

Foarte scurt si la obiect, rapid rezolvat.

De indata ce am terminat convorbirea telefonica, am primit sms si mail cu datele comenzii.

Dupa ce sotul meu a platit si ridicat produsul rezervat, am primit confirmarea pe mail ca tranzactia a fost incheiata.

Deci?

Serios ca imi place tot mai mult de cei de la PC Garage!

Concluzie

Am reusit sa pregatim la timp cadourile pentru pitic si acum pot rasufla usurata.

Tortul de inghetata pe care l-a dorit sta in congelator.

 (cam asa arata tortul lui Andrei)

Frisca, topingurile si sticks-urile de ciocolata sunt la rece.

Checurile sunt pregatite.

Baloanele asteapta sa fie umflate maine, inainte de petrecere.

Dar cel mai important lucru este ca Andrei se simte mult mai bine.

Face tratament cu Nurofen si Sumetrolim si este pregatit sa se distreze maine alaturi de prietenii lui.

Va pup si va doresc sa aveti un week-end minunat!

 

p.s.: repet ca poate ati sarit prima fraza a articolului:

NU ESTE UN ARTICOL PLATIT, CI ESTE UN ARTICOL SCRIS STRICT PRIN PRISMA EXPERIENTELOR DIRECTE, PE BANII NOSTRI SI MAI ALES STRESUL NOSTRU!

2017

In ultimii ani am pregatit in avans o lista cu ceea ce imi doresc sa fac ori sa se intample pentru urmatoarele 12 luni (aka 2017), dar anul acesta am decis sa nu mai procedez asa.

Azi, in prima zi din 2017, incerc sa imi aduc aminte de anii care au trecut….si sa iau decizii …mai pamantesti daca vreti…pentru ce urmeaza…

In alti ani, imi puneam dorinte de genul….sa fiu mai slaba, sa calatoresc, sa citesc, sa ….sa….sa….

Unele dorinte s-au implinit, alte doar partial…

Dar am invatat ceva:

  • dorintele trebuie sa fie mai realiste – nu se intampla nimic miraculos asa ca e bine sa iti doresti sa se intample ceva care are ca baza….realismul!
  • optimismul te scoate din multe situatii grele, dar incapatanarea, capacitatea de adaptare la situatii deloc usoare si dorinta de a reusi sunt cele care reprezinta solutia!
  • uneori tocmai intuitia, ambitia si mai degraba impulsivitatea aduc mai mult decat planuri si dorinte fara o baza reala!
  • prietenii la nevoie se cunosc – am avut probleme, am trecut prin diverse situatii mai putin placute care aproape m-au daramat, insa persoane la care nu ma asteptam, mi-au fost alaturi cu o vorba buna, un umar, o mana intinsa! MULTUMESC!

Ce imi doresc?

Sanatate! – Fara sanatate, nimic nu are valoare!

Liniste! Multa liniste! – Dupa ani de nervi, suferinta, stres, oscilari….imi doresc LINISTE!

Calatorii! – Partea asta nu stiu cum se va implini pentru ca in fiecare an am dorit acest lucru, dar nu am reusit mereu si poate chiar deloc in anumite perioade.

Carti! – multe carti! Da, am multe carti (in format electronic, dar si clasic). Anul trecut am citit undeva la 250 de carti si nu imi vine sa cred cand am reusit aceasta performanta! Zi, noapte! Era o modalitate de a iesi din realitate si de a ma cufunda intr-o alta lume, departe, unde nu era nevoie de mare lucru!

Pentru familia mea

Le doresc copiilor mei sa aiba un an frumos, cu prieteni adevarati alaturi.

In toamna lucrurile s-au schimbat pentru ei si, o data cu noua scoala, noul mediu, noii colegi….s-au schimbat si alte aspecte!

Andrei este mult mai relaxat la scoala. Are parte de un mediu calm, frumos, colegi la fel de nebunateci ca el, dar si de o invatatoare draguta, calma, intelegatoare.

Daria este o domnisoara care devine, uneori, aroganta, dar care si-a facut prietene in noua clasa. Deja spune mai clar ce vrea si ce nu vrea, are argumente puternice cand nu vrea ceva ori cand insista ca vrea ceva.

Pentru sotul meu, anul 2017 vine cu schimbari si sper ca acestea sa fie de bun augur! Schimbarile lui sunt si schimbarile noastre asa ca….sper sa fie bine pentru toata lumea!

Pentru mine…..mi-as dori sa am un an plin de activitati, cu un job antrenant, cu un cont frumos in banca si mai multa independenta. Ceea ce imi doresc mult este ….sa fiu din nou EU!

Ce va doresc voua?

In urma cu multi ani, cel care imi era sef la acea vreme imi facea anual o urare extraordinar de frumoasa:

” Iti doresc sa ti se implineasca o dorinta! Si ai grija ce iti doresti!”

De ce 1?

Pentru ca….daca ti s-ar indeplini toate dorintele, cu ce ai mai ramane!?!

De ce sa ai grija ce iti doresti?

Pentru ca, uneori, ce iti doresti nu inseamna neaparat ca este ceea ce iti trebuie!

Asa va doresc si eu:

UN AN NOU FRUMOS, SA VI SE IMPLINEASCA CEL PUTIN O DORINTA SI SA FIE EXACT CE AVEATI NEVOIE!

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 1,257 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: