Category: Calatorii (page 1 of 7)

De ce e important ca mami si tati sa petreaca putin timp departe de copii?!?

Cand intalnesti persoana alaturi de care iti doresti sa petreci urmatorii ani (eventual, restul vietii), nu te gandesti cat de important devine ca cei doi sa petreaca putin timp departe de copii.

Si acest lucru nu inseamna ca iti iubesti copiii mai putin!

Acest lucru nu inseamna ca iti faci de cap in lipsa copiilor sau departe de casa!

Este vorba pur si simplu de cativa factori care ajuta la mentinerea relatiei de cuplu.

Nu vin cu nicio teorie, nici cu sfaturi.

Vin pur si simplu cu ceva referitor la noi.

Maturitate?!?

Suntem impreuna de 18 ani, de cand eram studenti.

Va dati seama….o viata de om, practic!

Am crescut impreuna, am invatat impreuna ce inseamna casnicie, am invatat sa fim parinti…dar nu consider ca suntem maturi.

Pare ciudat ce spun?

Sunt convinsa ca multi gandesc asa, dar le e greu sa recunoasca acest lucru…macar in sinea lor.

Pentru mine maturitate inseamna mult si nu cred ca e cineva matur cu adevarat.

Nu au cum…

Maturitate inseamna sa iei decizii gandindu-te strict la ceilalti, uneori chiar in detrimentul tau.

Maturitate inseamna sa fii mereu realist, nu optimist.

Maturitate inseamna sa fii ancorat in tot ce te inconjoara.

Mi se pare plictisitor!

Cuplul

Am fost 5 ani si jumatate impreuna inainte sa decidem sa ne casatorim.

Am luat decizia, am platit toate cheltuielile, apoi am intrat in….viata!

Serviciu, casnicie….

Cu toate ca locuisem impreuna dinainte, cumva, acel act parea sa schimbe relatia noastra….

Cu sinceritate, va spun ca eram complet imaturi..desi aveam 24, respectiv 27 de ani la acea vreme….

Ne certam si ne impacam cu o viteza uluitoare….treceam de la o stare la alta rapid-rapid….

Dupa 3 ani, s-a nascut Daria.

Dupa inca 2 ani, s-a nascut Andrei.

Cumva…fara a fi citit vreo carte scrisa de vreun specialist (stiu ca e moda, dar noi suntem cam…anti-fashion! nah, astia suntem noi! ­čśŤ ), stiam ca relatia noastra are nevoie de momente pe care sa le petrecem doar noi doi.

Aveam obiceiul sa plecam o zi undeva…la munte doar noi doi.

Lasam copiii cu bunicii si plecam sa ne relaxam.

Nu se intampla des pentru ca sotul meu era mereu plecat si ocupat, dar incercam sa facem acest lucru o data la 2-3 saptamani.

Era bine, nu zic nu.

Ideea de baza era sa petrecem timp doar noi doi, sa ne relaxam, sa ne gandim doar la noi….sa fim putin egoisti!

Ce credeti ca discutam cat eram plecati?!?

In proportie de 80% discutam despre copii!

Mda!

Parinti nebuni, ce mai!

De cand ne-am mutat in alta casa (in 2013), nu am mai plecat nicaieri din mai multe motive pe care nu le voi mentiona acum.

Suficient sa va spun ca acest lucru s-a simtit!

Prima noapte la o petrecere

Stiti ce sentiment te incearca cand pleci departe de copii pentru o noapte cand nu ai mai facut asta de aproape 3 ani?!?

Simti ca ai tradat, constiinta iti este incarcata…..ma rog! Asta stiu doar parintii ca mine ca restul poate nu au asemenea sentimente ori fac asta in mod curent.

Baiatul unui prieten de-al sotului meu isi aniversa majoratul si ne-a invitat la restaurantul din Targoviste unde avea loc petrecerea.

A fost un sentiment aparte sa facem ceva, din nou, pur si simplu in care sa nu fie implicati copiii.

Bine, am ramas placut impresionata de acei COPII, ma refer la pustii invitati la restaurant.

Aud peste tot ca tineretul din ziua de azi nu asculta decat manele!

Frate!

Dansau pustii aceia pe muzica populara de ziceai ca isi rup camesa la hora satului!

Nu se statea la mese!

Era distractie maxima!

Nu va imaginati ca am dansat…nu mai stiam cum!

Serios!

Nici la dansurile clasice, slow, dance etc nu ne-am dus sa dansam.

Concluzia?

Sa luam lectii de dans, dar mai ales de….incredere in sine!!!

Ce ciudat a fost sa revenim acasa si sa nu fie copiii!

Casa era goala!

Prea goala!

Mini-vacanta pentru adulti

La inceputul anului, un grup de prieteni de-ai sotului meu ne-au invitat la munte.

Era vorba de un grup de oameni trecuti de 40 de ani (sa nu zic …mai aproape de 50!) si ma intrebam daca ne vom integra…bine, mai degraba imi faceam n griji daca eu ma voi integra pentru ca eu nu ii cunosteam!

Sotul meu este prieten cu domnii respectivi, dar niciunul dintre noi nu le stia pe sotiile lor.

Am plecat pe o vreme ingrozitoare, cod rosu de viscol, cod portocaliu de ninsori….din Bucuresti pana pe platoul Bucegi.

Am ajuns la hotel dupa un drum pe serpentine pline de zapada de aproximativ 70 km.

Stiti ce sentiment este sa faci parte dintr-un grup mare?

Erau 9 masini cu 10  familii.

Am avut parte de cateva zile relaxante (de vineri pana luni) si de ras….mult ras!

Nu cred ca am mai ras atat de mult de nu stiu cand!

Ne-am relaxat, ne-am bucurat, ne-am distrat…….au fost cateva zile in care compania altor adulti a fost mai mult decat binevenita!

Am descoperit ca erau si adulti cu varsta apropiata de a noastra, dar acest lucru nu a fost primordial.

Am invatat cateva lectii importante:

  1. Cuplurile pot rezista o viata!
  2. Dragostea se manifesta indiferent de varsta!
  3. Umorul este mai intens pe masura ce imbatranesti!
  4. Prieteniile rezista o viata (acesti oameni se cunosc de mai bine de 20 de ani!; au copii maturi cu varste cuprinse intre 20-30 de ani)
  5. Poti discuta si despre altceva decat despre copii! (O descoperire uimitoare ! Credeam ca voi ramane prinsa in aceasta…..!!!)
  6. E distractiv sa descoperi oameni noi!
  7. O gasca inseamna totul, indiferent de varsta!
  8. E valabila zicala: toti impreuna; unul pentru toti, toti pentru unul!

Stiti care e partea cea mai frumoasa?!?

Am redescoperit relatia noastra!

Am avut parte de cateva zile in care am fost doar noi A si A! Nu mami si tati, ci noi adultii!

A fost ciudat de frumos!

Ne-am promis ca ii vom duce si pe copii in acea zona pentru ca este tare frumos!

Mi-a placut enorm ca toti au iesit la plimbare (cand vremea ne-a permis) si am vizitat inclusiv o pestera!

Si mai mult mi-a placut ca s-au ajutat intre ei.

Luni trebuia sa plecam inapoi spre casa. Era un ger….cod portocaliu de ger!

3 masini nu porneau (a noastra da, nu va faceti griji ­čśÇ ).

Au stat barbatii in jurul masinilor si au incercat mai multe variante pana cand a pornit si ultima masina cu toate ca depasisem ora estimata de plecare.

Nimeni nu era stresat.

Nimeni nu zicea sa plecam si sa renunte!

Nimeni!

Ideea a fost simpla: am venit impreuna, plecam impreuna!

Cum am zis: lectii de viata pentru mine!

Nu va imaginati ca nu am vorbit cu cei mici!

Cred ca ma sunau ori ii sunau de 5-6 ori pe zi ca nu era niciunul din noi sa nu se vada atatea zile!

Se distrau cu prietenii lor afara in zapada, dar mami nu era cu ei!

Revederea a fost…..nu am cuvinte!

De final

Nu stiu ce ne rezerva viata in continuare.

Refuz sa mai fac planuri.

Dar imi doresc sa mai avem astfel de iesiri.

Nu doar ca te ajuta sa iti consolidezi relatia de cuplu, ci te ajuta sa fii mai calm, cu bateriile incarcate atunci cand stai cu cei mici.

La voi cum e?

Reusiti sa petreceti timp impreuna, fara copii?

Cum?

Unde?

Dati-mi idei! ­čÖé

 

 

O zi fara cuvinte – amintiri

Elenite (Bulgaria)

e

 

Giurgiu (Romania)

mihailesti

 

Mihailesti (Romania)

romania

Vulcanii noroiosi (Romania)

vulcanii-nororiosi

Natura – mereu surprinzatoare

Natura e mereu surprinzatoare si ne da lectii!

Un copac cu crengi taiate (din curtea noastra)

12239909_873742156054616_88160681920248652_n 12249922_873742202721278_9023053711461494390_n

Gaseste o modalitate de a renaste

9589_937500266345471_4393685459698774677_n

Un copac batran din parc devine „gazda” pentru alte plante

13307269_981881728573991_1037927707200430583_n 13332956_981881625240668_1353331847737943918_n 13342927_981881648573999_953061102097611957_n 13344740_981881691907328_357337555760096408_n

Un copac din curtea scolii devine caminul pasarelelor

14317431_1056085311153632_3651295340843058188_n   14333674_1056085334486963_6674266802066588970_n 14368867_1056085241153639_6778976944945860909_n

Cerul este infinit, tine de noi sa apreciem VIATA

969232_439738272788342_2062393081_n

Cum am petrecut 1 iunie

Sincer, nu aveam un plan prestabilit. Stiti deja ca Andrei e racit asa ca am renuntat la tot ce planificasem.

Cum la noi tot ce e bun se intampla din impuls am lasat pe seama inspiratiei si chefului….sa vedem ce facem.

Asa ne-am hotarat de dimineata sa plecam in parc. Am discutat cu cei mici si am ales parcul Herastrau. Ideea fusese ca joaca sa se faca undeva la umbra de teama ca Andrei sa nu faca febra. Plimbandu-ne pe aleile parcului (ce bine e acolo! muzica in surdina, umbra data de copacii cu coroana atat de deasa….), am descoperit Aventura Parc Herastrau si, evident, Daria a sarit ca arsa ca ea vrea sa faca traseele de catarare.

Pretul nu este mare – 35 ron/2 ore (nu mai stiu daca erau cumva 2h30′ ) si sunt mai multe trasee de dificultate.

Andrei a zis ca ar incerca si el.

Li s-a facut instructajul (mai mult la Daria pentru ca ea era la o categorie de varsta unde trebuia sa mute sigurantele de pe o franghie pe alta) si au pornit fiecare pe traseul lui. Andrei a pornit primul pentru ca la el nu a fost nevoie de prea mare instructaj. Trebuia doar sa aiba grija unde pune mainile si picioarele si sa se concentreze, siguranta hamului trecand singura peste cabluri, avea si casca pe cap….

A fost totul bine si frumos, mergea incet si cu grija, se concentra. Am stat pe langa el (pe jos, nu sus! traseul urmat de el era pentru copii cu varste cuprinse intre 4-7 ani, greutatea maxima fiind de 30-35 kg admisa de organizatori) si l-am incurajat.

Intre timp, Daria se pregatea sa urce si m-a chemat sa o vad.

De aici incepe „aventura” si implicit parul meu alb care a iesit peste noapte.

Andrei este genul de copil care striga „mama” cand se simte nesigur (si la serbari se uita fix in ochii mei cat recita) asa ca…..va dati seama ce s-a intamplat cand a ajuns la tiroliana si el s-a speriat. Era deja obosit (traseul nu e greu, dar necesita un minim de concentrare, iar la el raceala isi spune cuvantul rapid) si s-a panicat cand a vazut ca trebuie sa isi dea drumul de pe platforma (culmea e ca nu era prima data cand se dadea pe tiroliana; imi aduc aminte ca anul trecut nu ii mai luai de la tiroliana).

A urcat pe platforma langa el unul dintre instructori si i-a aratat ca il tine cablul (ii facuse proba si la instructaj, dar era mai bine sa ii aduca aminte). Andrei a hotarat sa isi dea drumul pana la urma, doar ca nu a mai dat drumul la cablu si a ratat sa prinda franghia de la salteaua din zona de sosire ceea ce a insemnat ca s-a intors si a ramas suspendat. A venit un alt instructor si a folosit un bat cu capat in V ca sa il duca pana la salteaua de protectie (se pare ca se intampla frecvent ca cei mici sa rateze franghia).

Ce sa va spun?!?

In momentul acela imi venea sa urlu la sotul meu pentru ca el fusese cel care ii incurajase pe copii sa urce cu toate ca eu nu eram sigura ca Andrei ar trebui sa faca traseul.

Pe de alta parte, pentru ca eram singura cu el in acele clipe (sotul nu a fost cu noi in parc, ci a plecat unde avea treaba) am inteles ca suntem la o raspantie de drum ca sa zic asa. Daca il lasam sa coboare cand s-a panicat insemna ca ar fi prins frica de ceva de genul acesta si ar fi durat mai mult pana sa il conving sa mai urce vreodata. Asa ca l-am incurajat, l-am „impins” de la spate cum s-ar zice sa continue stiind deja ca totul e sigur si ca nu risca sa se accidenteze.

A urmat traseul si a ajuns la a doua tiroliana. De data aceasta, a hotarat sa se aseze in fund si sa isi dea drumul de acolo. Asa e el….vrea sa se simta in siguranta (asta imi aduce aminte ca, atunci cand a invatat sa mearga, nu s-a intamplat decat o data sa cada pentru ca era extrem de atent la pasii pe care ii facea si parea ca masoara mereu distanta pe care urma sa mearga! ­čÖé ).

Au terminat amandoi cam in acelasi timp. Am reusit sa fiu si alaturi de Daria si sa o incurajez pe parcursul traseului.

La final…..Andrei era marele expert si spunea in gura mare cum trebuie sa te dai cu tiroliana : ))))

Ne-am mai plimbat un pic, am avut grija sa ne hidratam permanent, s-au mai jucat si pe urma am plecat spre casa…..

Nu a fost o zi obisnuita, dar nici nu am vrut sa se oboseasca prea mult dat fiind ca inca e racit.

Cam asa a fost la noi….cu jocuri acasa (ne-am adus aminte de x & 0, i-am invatat sa joace avioanele pe hartie, s-au jucat „Nu te supara, frate”….catelul nu i-a lasat pana nu l-au bagat in seama cand au iesit pe seara in curte).

1 iunie 2016

Ce iti e si cu oamenii….

Sambata am fost la un targ cu produse pentru ferme. Ca de obicei, aveam invitatie asa ca nu ne faceam griji referitor la intrare. Bine, se puteau cumpara si bilete, nu era asta problema. Cum de altfel s-a si dovedit cu multi dintre participanti.

Pentru fermieri, un astfel de targ reprezinta unul din prilejurile dedicate discutiilor cu reprezentantii firmelor de specialitate, posibilitatea de a testa utilaje, de a vedea produsele noi de pe piata…Exista o zona unde poti sa observi utilajele in actiune. O alta zona iti da ocazia sa vezi exact ce fel de grau, rapita, mazare, porumb etc ofera anumite firme …

In alti ani au fost si zone special amenajate pentru copii. Spre ex., anul trecut au avut teatru pentru copii si posibilitatea de a se deghiza in domnite si cavaleri….

Amuzant este si pentru copii pentru ca pot urca in tractoare, pe ATV-uri, in combine ca sa vada cum e….

Ce nu inteleg eu….

Mai frate…..unii aleg sa vina la targ….dau 20 ron pe bilet la intrare (copiii intra gratuit) si merg din stand in stand ca sa adune….pungi! Da, ati auzit corect! De nenumarate ori am auzit cererea :” dati-i o punga si lu’ asta micu’ „. Ce contine punga minune? Pliante!

Ok….sa recapitulam…..vin „taranii” (nu doresc sa jignesc pe nimeni de la tara, ci folosesc acest termen cu┬ásens figurativ) la targ, platesc 20 ron/bilet si merg cu „cersitul” din stand in stand ca sa primeasca pungi gratuite (!) cu pliante! Unele pungi poate contin pixuri sau brichete!

Sa va spun o chestie „amuzanta”?

Noi ne-am oprit la standurile cu care colaboreaza sotul meu atat pentru a-i saluta pe oamenii de vanzari, dar si pentru a discuta cu directorii firmelor (da, si eu ii cunosc pentru ca ne-am intalnit de-a lungul anilor). La unul dintre standuri (pentru cunoscatori este vorba de General Leasing), stateam de vorba cu managerul pe Romania. Asa se intampla….cand este vorba de fermieri cu state vechi, managerii generali vin la tine si stai de vorba la o cafea, un suc, o gustare….

Langa noi, la o alta masa, un grup de circa 7-8 persoane. Discutau cu directorul de zona pe care, de asemenea, il cunoastem. Dupa minute bune de discutie, ce s-a intamplat? S-au ridicat si au intins mainile asteptand sa primeasca pungile cadou!

Stati ca nu am terminat!

Ei au plecat, noi mai aveam de discutat, de stabilit niste date de colaborare, a mai durat….Evident ca au fost implicati si cei mici in discutie pentru ca asa se intampla….copiii fermierilor sunt, de obicei, cei care atrag atentia managerilor din motive de marketing daca vreti. Pentru mine e ok pentru ca au ocazia sa invete sa discute afaceri, sa isi dezvolte personalitatea si intra in contact cu feluri diferite de oameni.

La final, au primit cate o sapca rosie cu sigla firmei (ceea ce am inteles ca se oferea doar fermierilor, nu vizitatorilor obisnuiti – poate gresesc, dar nu cred pentru ca ce urmeaza o dovedeste).

Au multumit, am plecat….

La distanta de cateva standuri ne-am intalnit cu grupul care fusese la acelasi stand…..Ne-au recunoscut imediat, au vazut sepcile de pe capul copiilor (amandoi au vrut sa le poarte imediat ­čśŤ ) si …..doi dintre ei au fugit efectiv spre standul firmei ca sa vada daca obtin sepci rosii!

Habar nu am daca au obtinut! Recunosc ca nu ma intereseaza subiectul, ci doar motivatia absurda pentru care au ocupat timpul directorului de vanzari ….

Stati ca nu s-a terminat!

Mai departe, ne-am oprit la o firma care a aparut recent pe piata si care aduce un plus de noutate…produse ecologice pentru fermieri. Sotul a discutat cu ei un timp, noi ne-am facut de lucru in alta parte….La plecare, managerul i-a oferit o punga si o umbrela verde imensa (e drept ca incepuse sa ploua)….Cativa „domni” din grupul vesel ne-au observat cu umbrela si au inceput sa comenteze ca ei nu au primit…dar si-au luat coada intre picioare (scuze expresia!) cand au constatat ca nu putea discuta in limba romana cu reprezentantii firmei respective.

Astfel de exemple au fost mii si sunt mereu.

Cunosc oameni de vanzari de la firme de profil care se gandesc cu dezamagire ca urmeaza un targ pe profil si ca multi oameni le vor ocupa timpul doar ca la final sa ceara o punga plina cu pliante si sa se planga ca la alt stand au mancat sa zicem alune si au baut bere, iar la standul respectiv le-au oferit suc ori apa.

A, cand zic „stand” sa stiti ca ma refer la corturi profesionale, la instalatii pe profil metalic sau la rulote profesionale pentru firme.

Dincolo de disperarea asta de a obtine pungi peste pungi, macar se aleg cu privitul si, uneori, urcatul pe utilaje si cateva poze.

In rest…..noi sa fim sanatosi ca cine stie ce idei le mai vin la alte targuri si poate pleaca cu cort cu tot!

targ

Ce bine e cand cresc putin, nu-i asa?

In urma cu aproximativ o saptamana, am plecat intr-o excursie rapida la Vulcanii Noroiosi (muntii Buzaului).

Nu am mai fost acolo de cand erau mici-mici si am dorit sa le facem o surpriza.

Dar surpriza a fost de partea noastra.

Probabil ca cei care ne vedeau isi imaginau ca am „scapat” copiii de sub control sau mai stiu eu ce alte idei le veneau.

Pentru cei care nu au fost niciodata acolo, trebuie precizat ca sunt doua locuri relativ aproape unul de celalalt (sa zicem ca este vorba de doua varfuri de munte) – P├óclele mari si P├óclele mici. In ambele zone, se pot vedea vulcani activi. Sunt micuti, nu sunt uriasi, e drept ca, pentru a vedea unele varfulete, trebuie sa urci cativa pasi. Insa…..exista crevase pe acolo pe unde a curs „lava” noroioasa de-a lungul anilor, unele chiar adanci….

Peste unele crevase poti sari cu piciorul, peste altfele nu prea…mai degraba este nevoie sa cobori si sa urci, sa le traversezi efectiv.

AI nostri copii au alergat si au descoperit aproape fiecare crevasa la care s-au putut gandi si erau atat de fericiti incat nici prin cap nu ne-a trecut sa ii certam ca ne strigau si ne indemnau sa ii urmam PESTE TOT (o singura data l-am certat pe Andrei care era grabit si i-a taiat calea unei doamne, in rest….nu pot spune ca au deranjat pe cineva ori ca m-am suparat ca s-au umplut de praf si,la final, erau albi din cap pana in picioare!).

Ce bine e ca au crescut si putem sa facem atatea lucruri pe care nu le puteam face inainte!

Problema e ca Daria vrea sa sara cu parasuta, iar mie imi e frica de inaltime! Doua lucruri sunt bune, totusi…..1) inca nu are varsta legala pentru a sari, 2) tati e la fel de nebun ca ea si probabil ca vor sari impreuna.

cats

Cine merge?

Ca in fiecare an, inainte de 1 iunie, la Clinceni, are loc mitingul aviatic.

Cine merge?????

Atentie: mitingul are loc sambata 30 mai, dar…daca vremea nu permite acest lucru, se amana pentru duminica 31 mai!

 
10003448_978752635477835_3837394656639392348_n

Dino-Parc in Rasnov

A doua zi dupa Paste am fost intr-o mica excursie cu cei mici pana la cetatea Rasnov unde am avut surpriza enorma de a constata ca se lucreaza la DINO-PARC!!!!

Acesta este amplasat proape de intrarea in cetate. Momentan se mai lucreaza, dar, din ceea ce am vazut, va arata impresionant.

Din cate am aflat ar fi trebuit sa fie inaugurat pe 4 aprilie 2015, dar nu e gata asa ca ….asteptam!

Am descoperit ca au creat o pagina pe fb dedicata acestui parc asa ca va dau linkul in cazul in care vreti sa aflati mai multe ­čśë

Au si un site, dar este in lucru asa ca nu avem mare lucru ce sa descoperim deocamdata.

Pe google gasiti enorm de multe poze de la prezentarea lui pentru presa.

Noi suntem mai mult decat curiosi si nerabdatori sa mergem acolo. Poate este dat in folosinta inainte de incheierea scolii si se vor organiza excursii acolo. Si pentru Saptamana Altfel de anul viitor ar fi o idee minunata.

Inca nu stiu ce vor oferi in cadrul parcului. Am vazut cladirea din fata care este construita in stil hala cu un dinozaur urias amplasat pe o platforma chiar deasupra intrarii.

De asemenea, se vad dinozaurii (extrem de inalti dupa cum arata) si niste case (nu le pot numi casute ca sunt multe prea mari) in copaci (de fapt, amplasate pe niste piloni mari din lemn).

Presupun ca se vor organiza competitii, activitati gen tiroliana, bungee jumping, trac cu arcul etc.

Cred ca ar fi interesant daca ar exista activitati pentru copii de genul explorare, excavare etc…

Dar….acestea sunt doar presupuneri.

Vom afla mult mai multe cand vor fi gata lucrarile ­čśë

De pe site aflam ca in 25 de zile va fi dat in folosinta parcul. Sa asteptam „cuminti” ca sa aflam ce oferte au, preturile si programul de vizitare ­čśÇ

Pestera Muierii (Muierilor)

Relativ usor de gasit (exista indicatoare), cu locuri de parcare chiar la baza muntelui.Trebuie sa stiti cateva lucruri inainte sa mergeti acolo

  1. e rece, luati-va haine la voi

  2. exista o alee pietruita in interiorul pesterii asa ca nu e o problema cu apa, noroiul etc

  3. sunt portiuni unde trebuie sa te apleci la mai putin de 1/2 metru asa ca nu mergeti daca sunteti in varsta, daca sunteti gravide

  4. este un traseu lung, pe sub munte

  5. iesirea este la 800 de metri de intrare asa ca veti merge pe jos inapoi spre parcare, pe drumul national

  6. traseul se lumineaza pe portiuni asa ca aveti grija sa ramaneti cu grupul

  7. pret: 5 ron/adult; 2 ron/copil

Celor mici le-a placut enorm, ghidul a fost extrem de bine intentionat si ne-a dat informatii utile (au fost si pe intelesul copiilor)

Cateva imagini mai jos, restul aici

 

Salina Turda

Se ajunge relativ usor pentru ca exista indicatoare in oras. Parcarea este generoasa.

Daca aveti animale, sa stiti ca au infiintat si un fel de hotel pentru pisici si caini chiar intr-o anexa a intrarii principale.

Aveti ocazia sa optati pentru tratament 7 zile ori intrare la salile de relaxare unde puteti alege intre mini-golf, biliard, plimbare cu barca, loc de joaca (singurul gratuit), roata mare….

Trebuie sa stiti ca se folosesc 2 lifturi: primul pana la un nivel unde intra maxim 7 persoane, al doilea pentru alt nivel unde intra maxim 4 persoane. Daca intra prea multe persoane, usile nu se inchid si lumina rosie se aprinde.

Aerisirea este naturala prin ventilatie inalta.

Preturi: 20 ron/adult. 10 ron/copil. Nu se plateste taxa foto

Cateva imagini mai jos, restul aici

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 1,599 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: