Category: Parinti, scoala etc (page 1 of 13)

Despre orele de religie din scoli si profesorii care predau

De-a lungul acestor ani, recunosc faptul ca tot vrut sa ii scot pe copii de la orele de religie.

Erau saptamani in care nu se intampla nimic, copiii invatau diverse lucruri referitoare la religia noastra.

Erau ore de religie care le dadeau….idei care mai de care ce erau greu de combatut acasa.

Stiu!

Am tot citit parerile parintilor care sunt impotriva orelor de religie.

Dar nu am inteles ce anume ii deranjeaza la acele ore?

Ca fac religie ori ca invata ceva ce nu le convine parintilor?

Per ansamblu, am impresia ca multi au scos copiii de la ora de religie strict pe ideea ca nu vor sa devina prea….religiosi!

Hmmm…..am avut si eu probleme cu Daria care a inteles ca Iris (catelusa noastra care a fost otravita anul trecut) poate reinvia daca se roaga cu credinta.

Dar problema a fost nu doar ca a intrebat-o pe profesoara de religie daca e posibila reinvierea, ci si pe soacra mea (nu, ea nu e ortodoxa din cate stiu eu)

Culmea e ca fiica-mea nu a considerat ca ar putea discuta cu mine si a tras concluzia ca, daca doua persoane in varsta ii spun acelasi lucru, inseamna ca e adevarat.

A urmat o perioada in care o vedeam trista si suparata si abia am reusit sa aflu de ce.

Era in punctul in care considera ca Dumnezeu nu exista din moment ce ea s-a rugat intens, cu credinta, dar nu s-a intamplat nimic.

Nu va imaginati cat mi se rupea sufletul.

Pe de o parte imi venea sa dau de pamant cu ambele „batrane”, pe de alta parte incercam sa o ajut pe Daria sa inteleaga unele lucruri referitoare la reinviere.

Anul acesta invata la o alta scoala.

Preocupata de multe probleme, am uitat complet de ora de religie.

Mi-am adus aminte dupa prima saptamana de scoala cand a venit Daria acasa.

Era entuziasmata.

Are o profesoara tanara, volubila, care i-a cucerit pe toti copiii cu povesti despre proprii ei copilasi.

Si uite asa am decis sa o las in continuare la ora de religie.

Totul a culminat acum doua saptamani cand Daria s-a oferit sa participe la actiunea caritabila organizata de doamna de religie.

Azi a fost la o casa de copii impreuna cu alti colegi, parinti, profesori, directorul adjunct al liceului….

Au dus pachete cu haine, jucarii, alimente etc.

Au fost momente sfasietoare.

Nu am cuvinte sa va spun ce inseamna pentru sufletelele acelea sa traiasca doar cu cartofi si mere pentru ca li s-au terminat fondurile, iar mancare inca nu au.

Licitatia a fost contestata asa ca totul e blocat; se bazeaza strict pe donatii in clipa de fata.

Camerele sunt mici ….asa cum vedeti voi la tv ca sunt ale detinutilor….inguste, aglomerate….paturi supraetajate….

Portiile le sunt cantarite ca sa se faca un calcul exact al mancarii.

Daca este ziua de nastere a unui copil, are tort identic cu al celorlalti copii pe parcursul intregului an in incercarea de a nu exista diferentiere.

Sunt copii luati de Protectia copilului de langa parintii decazuti din drepturi.

Sunt copii care invata la o scoala din apropiere.

Sunt copii care locuiesc acolo, invata sa supravietuiasca.

Unii dintre ei muncesc la centru chiar si dupa ce au crescut.

Altii s-au mutat…directoarea le cauta slujbe si apartamente/garsoniere unde sa locuiasca cu chirie.

Unii au ajuns bine dupa ce au muncit si au fost sprijiniti sa isi dezvolte talentul….chef la Marriot…..pictor de biserici…si multi altii….

Doamna de religie organizeaza astfel de „drumuri” periodic, nu doar de Craciun.

Si face acest lucru de cand era adolescenta si o insotea pe mama ei la acest centru pentru copii numit Ciresarii 2.

Sunt copii cu traume.

Sunt copii care se bucura pentru orice.

Si uite ca asa am descoperit nu doar cat de important este omul potrivit la locul potrivit in momentul potrivit, ci si un loc cu suflete nevinovate unde sper sa reusim sa revenim curand cu adevarate daruri : hrana si obiecte igienico-sanitare.

Nu am scris acest articol ca sa incepeti sa lasati comentarii pro/contra profesorilor de religie ori pro/contra donatiilor.

Am scris acest articol ca sa va pun un pic pe ganduri.

Data viitoare….

…..cand postati pe fb imagini cu copiii vostri plini de daruri, mofturosi si rasfatati….

…..cand aruncati mancarea pentru ca nu va place la gust ori v-ati plictisit de ea…..

…..cand comentati ca ati cumparat 10-15 cadouri si mai vroiati nu stiu ce….iar copilul era nemultumit ca nu era ultimul model de …..

Ganditi-va!

Acolo, undeva, exista niste suflete nevinovate care nu au cerut sa se nasca, dar care duc pe umerii lor fragili toata lumea!

Ipocrizie maxima!

De ceva vreme ma tot gandesc daca sa scriu ori nu acest articol despre ceea ce consider eu ca este ipocrizie maxima!

Nu consider ca am eu dreptate, dar nici nu mi se pare normal sa vad cum se bat unii in piept cu pumnul ca….

….noi nu ducem un buchet de flori la invatatoare/educatoare ca le invatam prost!

Cu ce le invatati prost?

Nu inteleg?

Ca se invata ca exista bun simt si respect fata de o persoana care isi petrece timpul cu copilul vostru?

Ca invata copiii vostri ca exista oameni in care pot invata sa aiba incredere in afara de parinti?

Ca aratati ce inseamna bune maniere?

Da!

Asa e!

In lumea in care traim, a duce un buchet de flori cadrului didactic, la serbarea copilului deja este iesit din comun pentru ca arata nu doar ca ai „cei 7 ani de acasa”, ci si ca stii ce inseamna bune maniere si cresterea unui individ care sa isi cunoasca nivelul.

….noi nu le permitem copiilor sa aiba telefon ori tableta!

Serios?!?

Una zici, alta faci!

Sa nu uitam ca pe retelele de socializare oamenii sunt atenti la detalii.
Daca azi sustii ca nu le dai voie copiilor sa aiba telefon, iar peste cateva luni scrii cum se joaca zilnic pe nu stiu ce joc cum pari?

Ipocrit cumva?!?

….ne lasam copiii sa zburde liberi si sa se manifeste cum vor, indiferent pe cine ranesc pentru ca doar asa cresc cum trebuie!

Pe bune?!?

E bine atunci!

Daca il lasi sa iasa in curul gol pe strada (nu conteaza ca afara e ger ori e zapuseala), inseamna libertate de exprimare?!?

Bravo!

Atunci sa nu ne mai miram peste 15-30 de ani cand aflam despre unii care iau o mitraliera si trag intr-un parc ori deturneaza un avion.

Tot libera exprimare e, nu?

La urma urmei au invatat sa se exprime liber, sa ia propriile decizii in functie de dorinte, frustrari etc, nu?

Nu trebuie invatati sa gandeasca care sunt consecintele unei actiuni/unei fapte, nu?

Nu trebuie sa faca un exercitiu de imaginatie ca sa isi dea seama care sunt urmarile pentru un grup de oameni, corect?

Atat vreme cat se manifeste liber si nelimitat….nimic nu conteaza!

Decat sa nu cumva sa le ingradim libertatea de exprimare!

…noi criticam pe toti cei din jur si e absolut normal sa ne invatam copiii sa nu aiba incredere in prostii din jur, ci doar in noi!

Da!

Buna crestere!

Asist de cateva zile la niste discutii fenomenale!

Sa va explic asa: s-a strans o suma de bani!

Pentru copii!

Sa li se ia daruri de sarbatori!

Pe facebook am citit comentarii de genul: de ce sa se stranga bani? nu primesc acasa suficient?

Pai da!

De ce?

Oare parintii din ziua de azi au trait pe LUNA?!?

Ei nu au primit niciodata nimic la serbare la gradinita ori scoala?

Si aici ma refer mai ales la cei care au fost copii pe vreme comunistilor!

Daca ati fost crescuti in alta tara, chiar imi spuneti ca nu au primit cadouri la serbari ori la inceputul anului scolar??!?

Serios?!?

Eu cred ca va dati rotunzi ca sa pareti importanti si ca impuneti dublu standard!

Si ajungem tot la ipocrizie!

Alti parinti au zis ca nu li se pare normal sa se ofere ceva cadrelor didactice! Ca ii invatam prost!

Azi am auzit si culmea prostiei: e mita!

Vai de mine!

Daca dai ceva si incerci sa obtii ceva…..e mita!

Daca dai ceva si o faci din bun simt si potrivit bunelor maniere, eu zic ca nu e mita! E o mica , foarte mica atentie!

Nu vorbim de sume de bani!

Vorbim de un buchet de flori si eventual un cos cu produse traditionale din partea unei clase!

Si credeti-ma ca am fost la alta scoala unde se strangeau sume fenomenale pentru invatatoare de ajungeau cat un salariu (banuiesc)!

MÍTĂ, mite, s. f. Sumă de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios; șperț, șpagă1. – Din sl. mito.

sursa: DEX ’09 (2009)

Am dat si definitia ca sa lamurim ce naiba inseamna mita!

Si sa ne luam grija asta de pe cap!

…nu sunt parintii uniti!

Ba pardon!

Am cunoscut in acesti ani clase cu parinti foarte uniti, clase cu parinti impartiti pe grupulete.

Sa lamurim cateva aspecte!

Eu nu sunt genul de om care sa stea deoparte si sa lase pe altii sa ia decizii pentru copilul meu!

Am asistat in acesti ani la mult prea multe faze incat sa mai tolerez nesimtirea unor parinti sau chiar a unor cadre didactice.

Va spun eu un lucru: cine sa un dar crezand ca obtine bunavointa unui cadru didactic e un idiot!

Exista cadre didactice dedicate!

Nu voi inceta sa sustin acest lucru!

Dar exista si ‘cadre didactice’ care prefera efectiv un anumit „tipar” de parinti si, implicit, elevi cu care vor colabora strict. Ceilalti sunt de ….umplutura daca vreti!

Depinde de parinti cum se comporta si cum accepta anumite lucruri!

Am cunoscut parinti care dau si tac de…..frica!

Frica la ce…nu stiu!

Dar am descoperit un colectiv de parinti unde nimeni nu a tacut ori macar au avut cativa spokesmen care au luptat pana in panzele albe cand copiii au fost jigniti ori loviti de invatatoarea de la clasa.

Si au reusit sa obtina schimbarea!

Cu chiu si vai!

Dar au reusit!


Sunt multe de spus, dar ma voi opri aici!

Chiar am vrut sa ma descarc si sa imi spun oful!

Despre teme – sunt bune sau nu ?!? (2)

Ieri scriam „Despre teme – sunt bune sau nu ?!? ” din perspectiva celor comentate, auzite, discutate etc la noi in tara.

La finalul articolului scriam ca voi povesti despre copiii mei si cum e la clasele lor.

Nu imi place sa fac nicio comparatie intre trecut si prezent pentru ca nu mi se pare corect.

Banuiesc ca la asta va asteptati: sa scriu despre ce a fost si ce este, despre ce imi place si ce nu imi place MIE.

Ei bine, nu!

Voi scrie despre ce le place ori nu le place copiilor!

Chestiunea e asa….in urma cu ceva vreme citeam un articol in care se vorbea despre faptul ca si copiii sunt stresati.

Nu e vorba ca sunt ‘stresati’ din cauza unei jucarii ori a unei probleme cu nu stiu ce haina, joc etc.

Este vorba despre faptul ca adultii pun multa presiune pe copii:

  • sa se comporte intr-un anume mod in public!
  • sa vorbeasca ori sa nu vorbeasca intr-un anume mod in public!
  • sa se joace ori sa nu se joace
  • sa lucreze suplimentar
  • sa ia numai note mari
  • sa nu iasa din cuvantul adultilor
  • sa gandeasca inainte sa vorbeasca
  • sa deschida gura cand au ceva inteligent de spus
  • sa dovedeasca tuturor ce copil bine crescut, inteligent, modern imbracat este …..

Ce observati mai sus?

Eu observ ca celor mici li se cere sa fie niste marionete!

Niste marionete care sa accepte un fel de spalare de creier si sa devina ceea ce vor adultii.

Nu observ sa li se dea voie sa se comporte natural, sa invete singuri din propriile experiente, sa greaseasca…..sa arate ca niste oameni!

Eu observ ca li se cere sa fie ca niste roboti: sa execute ce li se spune!

Si eu am gresit!

Dupa atatia ani de cand au intrat copiii la scoala (nu iau in considerare gradinita pentru ca acolo mi s-a parut ca era cea mai frumoasa perioada : calm, liniste, relaxare, veselie!), am constatat ca am gresit!

Eram convinsa ca modul in care discut cu copiii, modul in care ma apropiasem de ei, modul in care eram „prieteni” dincolo de nivelul mama-copii, era mai mult decat ok!

Acum doua sau trei saptamani am aflat ceva care a declansat un fel de avalansa…..

Nu conteaza ca minciuna are picioare scurte si ca am aflat eu!

Conteaza motivul din spatele minciunii!

Niciodata nu am considerat ca sunt perfecta, dar nici nu am luat in calcul ca vorbele mele sunt intelese gresit de catre copii.

Va spun imediat la ce ma refer:

  1. inca de la inceput am evitat sa discutam de fata cu copiii despre invatatoarele lor tocmai ca sa nu fie influentati intr-un mod ori altul
  2. stabilisem un fel de …joc….ca sa aflu care era starea lor de spirit dupa fiecare zi de scoala: daca ai fi o culoare….daca ziua asta ar fi un animal….daca ziua ar avea un gust….ce ti-a placut azi….ce nu ti-a placut azi….etc
  3. fiecare copil putea cere sa vina singur, daca dorea, sa discute, sa povesteasca ceva ce il supara/bucura : am mers pe ideea ca apar situatii cand unul nu vrea sa stie celalalt frate ce si cum etc
  4. am spus mereu ca, daca nu inteleg ceva, sa vina sa imi spuna ca sa le explic si sa discutam (indiferent ca era vorba despre scoala sau nu)

Pare ideal, nu?

Nu e chiar asa!

Am realizat ca cei mici (nu doar ai mei!) nu inteleg diferentele de nuanta si de vina suntem noi parintii ca nu le explicam! Sau poate asa e doar cazul meu!

O sa incerc sa va explic cateva lucruri, strict din perspectiva mea! Nu inseamna ca asa e la voi ori ca si voi aveti aceleasi idei/conceptii!

Exemplu

*Cand veneau cu B ori -FB, eu ii intrebam unde sunt testele. Comentam ca putea fi mai bine daca erau mai atenti.

Ei intelegeau ca ma interesau notele! Se straduiau sa vina cu FB!

Eu vroiam sa inteleaga materia si acea nota (care mi se parea uneori cam mare!) consideram ca reflecta faptul ca nu au inteles ceva ori ca nu au fost atenti.

Credeam ca am fost clara, ca am spus ce vroiam, dar am inteles recent ca nu e asa!

 

La scoala unde invata acum, testele sunt diferite.

Cum asa?

  1. La finalul testului exista un tabel cu notarea fiecarui exercitiu (punct, subpunct etc). Astfel este imposibil ca un copil sa ia o nota mai mare ori mai mica decat merita.
  2. Copiii au ocazia sa vada singuri daca/cum s-au descurcat
  3. Testele nu reflecta neaparat inteligenta copilului, ci o stare de moment.

Ultimul punct cred ca necesita cateva explicatii.

Le-am explicat si copiilor acelasi lucru: conteaza ce informatii ai in cap, nu ce scrie in test. Se poate intampla sa vii cu B sau -FB si acest lucru sa nu reflecte decat cateva lucruri: nu ai fost atent, nu ai inteles materia, nu te-ai incadrat in timp.

Surprinzator pentru mine, a fost dificil sa ii fac sa inteleaga ca nu nota era ceea ce ma interesa. A fost dificil sa ii fac sa inteleaga asa ca am incercat un exercitiu de imaginatie:

In fiecare an, cu fiecare materie, la fiecare ora, se aseaza cate o caramida de informatii…..in timp, se formeaza un rand de caramizi…..dupa alt timp se formeaza un perete…..Pana termina scoala …teoretic….acele caramizi de informatii ar trebui sa formeze o camera sau o casa, in functie de capacitatea fiecaruia de a absorbi cunostintele.

Dar….nu conteaza doar sa absorbi informatiile, ci sa le treci prin capsorul tau si sa le intelegi din perspectiva ta. Nu e vorba sa inveti ca un papagal acele informatii, ci sa le intelegi, sa stii sa le explici cu propriile cuvinte!

La catva timp dupa aceste discutii

De la acea discutie (si inca cateva, dar mai mici), am constatat ca amandoi s-au relaxat un pic…

…in septembrie, Andrei a crezut ca a uitat acasa un caiet (era in ghiozdan, dar nu il vazuse) si a inceput sa planga ca ii da doamna calificativul I ….surprinzator, dar nu! doamna de anul acesta nu le da I daca uita ceva (inclusiv tema), ci le explica si discuta cu ei

…zilele trecute, dupa vacanta de o saptamana, la micul dejun, Andrei si-a amintit ca ar fi trebuit sa se duca la scoala cu o poveste (nu o aveam in format fizic, ci pe calculator); eram in criza de timp si nu aveam timp sa o printez; nu a plans, s-a dus la scoala calm stiind ca nu e certat, nu primeste I (nu cred ca primea I la fosta scoala pentru asa ceva, dar el era stresat la maxim anul trecut sa aiba totul in ghiozdan!)

 

…Andrei are la clasa multe materiale dupa care se lucreaza; mai multe decat la fosta scoala….in plus fata de manual si caietul tiparit, lucreaza la CLR (aka romana) dupa inca doua carti care au lectii de analiza literara si gramatica (nu e nimic complicat, nu sariti! sunt pasi introductivi), iar la mate are tot 4 materiale dupa care se lucreaza

….ideea e ca nu lucreaza de pe toate in acelasi timp, nici teme de pe toate nu primesc in aceeasi zi…

…daca nu lucreaza de pe o carte, invatatoarea le opreste la scoala ca sa nu duca cei mici greutate prea mare

 

…la ambii copii la clasa se dau teme obligatorii si teme optionale (ai mei au ales sa scrie si acele teme optionale! ei, nu eu!)

…la Daria nu se dau multe teme….initial, recunosc, m-am panicat rau de tot! eram obisnuita sa aiba zilnic teme la materiile principale….pe urma am vazut ca lucreaza totusi….ramane de vazut daca metoda invatatoarei e buna….eu nu ii mai dau nimic suplimentar….au intrat intr-un ritm cu temele, cu lucrul la clasa care pare relativ ok…..ramane sa vad cum mai departe

Concluzii

Nu am ce sa zic in plus…concluziile le trageti singuri daca doriti.

Pot sa comentez doar cateva aspecte:

  1. stabiliti-va clar in minte daca va intereseaza scoala, notele, invatatoarea
  2. explicati concret copiilor ce asteptari aveti de la ei
  3. fiti sinceri cu voi insiva altfel e imposibil sa fiti si cu cei mici
  4. a fi parinte e ceva in continuare schimbare, miscare, evolutie etc
  5. acei copii depind de voi, nu le distrugeti copilaria punand niste „tinte” de lucru, aduceti-va aminte ca au nevoie de scoala, relaxare, veselie

Mi-as dori ca, peste ani si ani, copiii mei sa isi aduca aminte de aceasta perioada a vietii lor ca fiind una vesela, fara griji.

Nu stiu daca asa va fi.

E doar o dorinta!

Dar voi face tot posibilul sa nu mai par in ochii lor drept un parinte care are „pretentii”.

Am inceput aceste schimbari in mine pentru ei.

Sper doar ca ei sa simta aceste schimbari in mine.

Pace!

 

 

Despre teme – sunt bune sau nu ?!? (1)

O prietena virtuala (tot bloggerita, tot mama, dar, in plus, profesoara!) intreba ieri ce parere avem despre teme .

Fiecare mama s-a grabit sa scrie propria experienta (da, si eu ca sunt om si roman, in plus, ceea ce inseamna ca imi place sa scriu cand cunosc persoana si o simpatizez).

Acea discutie m-a determinat sa scriu acest articol.

Spun de la inceput ca nu stiu care e raspunsul corect, varianta potrivita ori solutia!

Nu imi plac generalizarile asa ca voi spune intai care sunt situatiile despre care am auzit ori le-am trait.

Ordinea e aleatorie, nu o luati ca atare:

  • copii de clasa pregatitoare care nu primesc teme
  • copii de clasa pregatitoare care primesc ceva ca tema
  • copii de clasa pregatitoare care primesc teme

 

  • copii de clase primare care primesc teme
  • copii de clase primare care primesc teme multe
  • copii de clase primare care primesc teme obligatorii si teme optionale

 

  • copii de gimnaziu care au probleme la materii aparent simple: muzica, pictura, sport
  • copii de gimnaziu care au probleme cu note mici pentru ca: nu au caietul la ei, nu au terminat tema, nu au stilou/pix etc
  • copii de gimnaziu care nu au probleme, se adapteaza, merg mai departe si iau lucrurile asa cum sunt
  • copii de gimnaziu care vor sa castige bursa de merit si plang pentru un 9 sau 8 ca le strica media

 

Observati ca nu am zis nimic despre profesori….deocamdata!

  1. invatatoare blanda, prea blanda
  2. invatatoare care lucreaza intens la clasa, dar nu prea da teme
  3. invatatoare care lucreaza intens la clasa, da multe teme
  4. invatatoare care nu prea lucreaza, dar da multe teme
  5. invatatoare care lucreaza la clasa, copiii nu inteleg, lucreaza acasa in plus
  6. profesori cu cerinte suplimentare care nu explica suficient la clasa, dar sunt aspri la notare
  7. profesori care incearca sa fie prieteni cu copiii ce le sunt elevi

Ajungem la parinti 

  • parinti care tac de teama ca ar putea fi urmari pentru copiii lor
  • parinti care barfesc la coltul scolii, dar nu au curaj sa spuna in fata ce gandesc
  • parinti care nu tac, tipa, fac scandal si incearca sa faca schimbari
  • parinti care sunt multumiti de invatatoare, scoala etc
  • parinti care nu sunt multumiti de nimic
  • parinti care le dau copiilor teme suplimentare (indiferent cat primesc de la scoala)
  • parinti care urasc temele mai mult decat copiii
  • parinti care lucreaza si supravegheaza copiii la teme (obligatorii/optionale)
  • parinti care nu se implica nici la scoala, nici acasa, dar sustin public cat sunt de dedicati !

Concluzii?

Trageti-le fiecare!

Parerea mea?

Fiecare situatie e aparte, factorii care o determina sunt unici.

Copiii se tem de multe ori de adulti, indiferent ca vorbim despre parinti ori cadre didactice.

Indiferent care e situatia, copiii sunt cei care trag ponoasele!

 

[Maine va povestesc despre experienta copiilor mei cu temele, scoala etc.]

Schimbarea de colectiv – scoala, copii

Mi-am dat seama ca acest subiect este important pentru multi parinti.

Nu as fi scris articolul, dar am citit ce a povestit Cristina aici si, dupa niste discutii pe fb, am hotarat sa scriu cateva idei.

Integrarea in colectivul nou

Pe scurt, Iris (fetita Cristinei) este in clasa a V-a si a intrat intr-un colectiv nou.

Sunt doi „lideri” care se comporta precum bullies si nu ii lasa pe ceilalti copii sa se joace cu Iris/ceilalti copii noi.

Despre bully am scris si eu aici

Despre transfer la alta scoala am scris aici.

Dincolo de propunerile si incercarile Cristinei si ale lui Iris, ar mai fi cateva variante.

Prin prisma faptului ca Daria a trecut deja de acest pas o data cand am mutat-o de la clasa I (scoala privata) in clasa a II-a (scoala de stat) si  a doua oara in aceasta toamna, am intrebat-o cum ar proceda

Nu zic nimic despre Andrei pentru ca la el e alta situatie. La el a fost primul transfer si el aplica doar prima varianta propusa de Daria.

1) Daria a zis ca ar duce la scoala ceva care ar atrage atentia celorlalti copii noi ca sa se imprietenesca cu ei…ceva legat de un animalut, un joc, o carte etc ceva ce nu au ceilalti (Andrei le-a povestit despre un joc pe calculator care ii place mult)

2) dezbina si cucereste
Sa gaseasca veriga slaba din grupul respectiv si sa se imprieteneasca. Treptat, o va integra in acel grup

3) sa creeze un grup nou formati numai din copiii noi din clasa

4) sa povesteasca despre animalutele ei (avem caine si pisici) si e imposibil sa nu existe copii care iubesc animalele asa ca isi va face prieteni

Ce pot zice in plus?

Este greu sa intri intr-un colectiv nou, dar nu imposibil.

Andrei s-a schimbat enorm in aceste saptamani.

Daca cititi articolul despre bullies veti vedea ca nu se comporta mereu frumos.

In acest colectiv, lucrurile sunt complet diferite.

Baietelul meu era mai timid. La vechea scoala nu parea sa se integreze asa bine.

Era un baiat mai mare in clasa (varsta, greutate etc) care practic decidea ce si cum.

La noua clasa, toti copiii sunt de aceeasi varsta, se duce singur la ei sa discute, sa se joace.

S-a schimbat mult. E mult mai relaxat. Deja au intrebat de el copiii cand a lipsit pentru ca era bolnav.

Cred ca depinde mult si de invatatoare,  dar si de educatia celor mici.

Conteaza enorm de tot anturajul.

Baietelul meu incepea sa devina agresiv, desi nu e asa.

Incepuse sa se comporte altfel pentru ca dorea sa atraga atentia, dorea sa copieze comportamentul celor din grupul „de baza”.

Aici nu !

La noua scoala, colectiv e diferit.

Se joaca, alearga, discuta…dar se bat, nu agreseaza pe nimeni.

Desi nu a fost planuita mutarea (a fost o chestie de moment), am ajuns la concluzia ca e cel mai bun lucru pe care puteam sa il fac pentru amandoi.

La Daria la clasa sunt 4 baieti considerati agresivi.

Invatatoarea este noua la clasa, dar cu vechime in scoala de 15 ani, este tanara si vrea sa ii ajute sa fie un colectiv unit.

Ce pot spune?

Daria a descoperit ca nu sunt agresivi, ci ca au multa energie. In principiu, se cearta si se lovesc intre ei, nu pe ceilalti.

Ea s-a integrat, are prietene si prieteni in clasa. Discuta si la telefon zilnic cu fetele.

Andrei se bucura pentru ca invatatoarea le acorda atentie tuturor, pentru ca si-a facut prieteni.

Asa cum am zis, s-a integrat bine.

Se comporta asa cum face si acasa: rade, glumeste, povesteste cu prietenii. Incepusem sa ma ingrijorez la fosta scoala cand aflam ca avea momente de agresiune.

Probabil ca nu ma credea invatatoarea cand ii spuneam ca imi e greu sa inteleg motivele pentru ca el e bun la suflet si nu ar rani pe nimeni.

Acum abia am inteles cat de mult conteaza anturajul.

Degeaba mergi la o scoala centrala daca nu te simti bine alaturi de colegi, daca nu esti integrat complet.

La noua scoala este relaxat (stiu ca ma repet, dar e surprinzator si pentru mine sa vad schimbarile !) si calm. Dupa 2 saptamani s-a adaptat la stilul noii invatatoare. Abia acum incepe sa prinda curaj sa ridice mana si sa raspunda.

A devenit un pic independent.

Aici nu mai avem voie sa intram in scoala.

Merge singur la clasa, iese impreuna cu invatatoarea si colegii in curte.

Este prima data cand sustine ca ar merge in tabara (fara mine! 😀 ) si sper sa fie asa pana la vara.

Prietenii pe care si i-a facut sunt ca el: cuminti, prefera sa vorbeasca, sa discute despre jocurile de Lego, calculator etc.

Daria si-a facut prietene inca din prima zi, la careu. A fost deja invitata la zilele de nastere ale colegelor.

Ea este mai mare si povesteste in detaliu interactiunea cu ceilalti si ceea ce a observat referitor la comportamentul lor.

Mi-a spus din prima zi ca „grupul vesel” nu e asa „periculos” si ca sunt doar teribilisti.

Parintii par dispusi sa se implice si sa o sprijine pe noua invatatoare. Pana in prezent au schimbat 3 invatatoare si au fost grupuri si grupulete.

La clasa lui Andrei, exista un grup pe yahoo unde invatatoarea ne transmite mesaje, dar si un grup pe what’s up unde discuta exclusiv parintii. Sunt foarte bine organizati si uniti.

La clasa Dariei nu sunt uniti parintii, dar se sprijina copiii intre ei.

Educatie

Cand i-am mutat de la o scoala centrala, considerata elitista, la o scoala considerata de cartier, motivele au fost strict personale.

Multi m-au intrebat daca ai mei au luat bataie venind de la o scoala al carei nume apare in presa periodic si nu neaparat pentru premii, ci pentru „averile” parintilor.

NU!

Copiii din aceasta scoala nu fac discriminari.

Nici nu cred ca stiu ei ce scoala era aceea!

Dimpotriva, sunt copii buni care i-au acceptat pe ai mei fara rezerve.

La Daria se intreceau fetitele sa se imprieteneasca cu ea.

La Andrei, cativa baieti s-au imprietenit cu el, apoi fetitele au inceput sa intrebe cand vine la scoala cand a fost bolnav 😉

Nici parintii nu ma privesc ciudat cand ne intalnim in curtea scolii.

Suntem oameni normali, copiii sunt cuminti, invata ca si in partea cealalta, va as zice ca au mai multe manuale si caiete decat acolo.

Spre exemplu, Andrei are cartea+caietul tiparite la romana, plus inca doua carti de gramatica! Si caietul mic. La matematica are carte+ caiet tiparite, caiet mic, plus 2 culegeri!

Culmea e ca nu lucreaza incat sa se oboseasca. Periodic, ce nu folosesc la clasa, ramane la dulapul invatatoarei, deci nu duc un ghiozdan greu.

Ei lucreaza sistematic. La fiecare lectie, se lucreaza din fiecare carte/manual pe acel subiect: literatura, analiza de text, gramatica (baza).

La fel si la matematica.

Nu au mai multe teme decat la vechea scoala, dar aprofundeaza altfel ….

La Daria sunt curioasa cum va fi. Era alt stil la vechea scoala si multa vreme imi era teama ca nu va intelege din clasa cum intelegea de la fosta ei invatatoare care explica foarte clar notiunile.

Pentru ca este galagie la clasa, sunt zile cand Daria imi cere ajutorul la teme, la unele exercitii, lucru care nu s-a mai intamplat de cand era in clasa a II-a.

Una peste alta, pare de bun augur mutarea.
Sper sa fie asa in continuare!

Transfer la alta scoala

De ceva timp imi propun sa scriu ce inseamna transfer la alta scoala si nu am timp.

Azi voi incerca sa va arat ca nu e asa greu cum pare la prima vedere.

Nu e asa greu

Se poate intampla sa trebuiasca sa va mutati, sa schimbati jobul, sa aveti n motive personale pentru care doriti sa mutati copilul la alta scoala.

Sunt momente cand trebuie sa iei o decizie: cum e mai bine pentru copil? cum e mai bine pentru familie?

Pasul 1

Mergeti la scoala care va intereseaza si solicitati o audienta la director/directoare.

Eu am mers intai la secretariat si am intrebat daca sunt locuri libere.
Am fost si cu cei mici pentru ca nu aveam cu cine sa ii las.

Secretara mi-a spus ca e mai bine sa intru la domnul director sa intreb si sa ii explic motivele pentru care doresc sa ii inscriu la scoala respectiva.

In cazul nostru, la parter se afla biroul directorului adjunct. Cu dansul am discutat.

I-a intrebat pe copii daca vor sa se mute, cum le place sau nu la scoala, ce note au (aveam la noi carnetele de note – luate din impuls de acasa).

M-a intrebat care sunt motivele mutarii.

Pentru ca nu locuim aproape de scoala, m-a intrebat cu ce ii aduc. I-am raspuns ca ne deplasam exclusiv cu masina personala, dar in caz extrem exista 3 mijloace de transport la care putem apela (care vine primul!).

A intrebat-o pe secretara daca sunt locuri la clase.

Secretara a studiat listele, a intrebat invatatoarele. Ni le-a prezentat pe invatatoare.

Toti au fost de acord.

Atentie: fara daruri! 

Daca e ceva ce simt ca trebuie precizat este taman acest lucru: nu am dat nimic. Nu am indraznit, nu am vrut sa para ca dau mita.

Am dus un buchet de flori doamnei secretare in prima zi de scoala drept multumire ca a dat dansa telefon la vechea scoala ca sa le spuna sa ne scoata de pe liste inainte sa ajung eu acolo sa depun actele.

Pasul 2

Am depus cerere de transfer la secretariat.

Am primit de la secretariat doua cereri de transfer (pentru ambii copii), in dublu exemplar.

Am adaugat actele cerute acolo si le-am depus la secretariat.

Pasul 3

Mi s-a cerut duc la secretariatul vechii scoli cererile de transfer aprobate de conducerea actualei scoli.

Am depus actele, am asteptat sa aiba consiliu profesoral si sa se aprobe transferul.

[Cand Daria a terminat clasa I, am transferat-o de la scoala privata care ne-a dezamagit crunt la o scoala de stat. A fost alt sistem/au fost alte reguli la acea vreme. Am depus actele la secretariatul scolii de stat si ei s-au ocupat de absolut tot. Eu nu am dus;/depus nimic la scoala de unde plecam.]

Dupa aproximativ o saptamana, am ridicat cererile aprobate, dar au intarziat sa ne dea fisele matricole.

Am mers la cabinetul medical sa ridic fisele copiilor. La biblioteca nu aveau abonament asa ca acolo nu a fost cazul sa merg.

Pasul 4

Am dus actele la secretariatul scolii unde i-am mutat, inclusiv la cabinetul medical.

La final

1) Cand am decis mutarea copiilor, am avut motive personale.

2) Am sunat la invatatoarele copiilor si le-am anuntat personal ca ii transfer pentru ca mi s-a parut un lucru de bun simt.

3) Eu i-am transferat inainte sa inceapa scoala.

4) In principiu, transferurile se efectueaza numai in vacante.

5) Din cate stiu, mai repede se accepta transferul la o alta scoala decat de la o clasa la alta. Nu stiu motivul! E doar o constatare, in urma multor discutii cu parinti de la scoli diferite.

6) Daca pornesti cu ideea ca secretarele te „mananca”, e gresit. Din punctul meu de vedere, daca sunteti sinceri si le explicati de ce ii mutati, daca le vorbiti frumos, aveti mai mult de castigat decat daca mergeti cu tipete si cu amenintari ca le reclamati daca nu va raspund la intrebari.

update: (1) despre bully am scris aici

(2)  despre integrarea intr-un colectiv nou am scris aici

 

Mama closca sau copil timid?!?

In primul rand va spun sincer ca nu imi plac etichetele de genul „mama closca” ori „copil timid”.

Am folosit acesti termeni doar ca exemplu, sunt convinsa ca stiti si singuri alte etichete deloc incurajatoare.

Nu as fi scris acest articol daca nu as fi simtit nevoia sa ma descarc un pic de energia … acumulata in ultimele saptamani!

Teorie

In principiu, parintii isi doresc (ori cel putin asa sustin public cei mai multi dintre ei) sa aiba copii independenti, copii care sa se descurce in orice situatie etc.

As zice ca e un adevarat trend stilul de viata …sanatos, statul afara indiferent de vreme, trimisul copilului in tot felul de expeditii (urbane sau nu) ori la orice fel de atelier….

Multi se bat cu pumnul in piept ca isi cresc copiii cu mult simt civic, responsabili, autonomi….

Practic

Eu am doi copii care, pe cat se aseamana, pe atat se deosebesc.

Daca inainte as fi zis ca unul din ei e primul care se duce un grup nou de copii, acum nu as mai putea sustine acest lucru.

Si nu am facut eu mare lucru.

Sau cel putin nu cred ca am facut.

Recunosc faptul ca am evitat sa ma pronunt de fata cu copiii si sa spun ca unul e „curajos”, iar celalalt „timid”. Nici persoanele din jur nu au mai avut ocazia sa faca acest lucru.

De asemenea, ma simt „vinovata” pentru ca am dat exemplu practic si am intrat eu in vorba cu grupuri de parinti (am schimbat scoala asa ca discutam despre alte colective de parinti si copii).

Da, copiii au devenit relaxati, extrovertiti, prietenosi prin prisma modului meu de a ma comporta.

Nu va imaginati ca sunt eu exemplul perfect de mama pentru ca nu sunt.

Am o multime de defecte, dar mi le recunosc singura 😛

Exemple

Nu imi place sa dau asemenea exemple, dar nu ma pot abtine de data aceasta.

In curtea scolii, se discuta despre copii (cum altfel ?!?) ….

Doua mame au copii in clasa a IX-a si discutia se invartea in jurul balului bobocilor care se apropie cu pasi mari.

Una era mai relaxata: da, abia asteapta sa mearga, are emotii, dar si-a ales deja partenera si a invitat-o in mod oficial.

Cealalata: eu incerc sa o conving pe fiica-mea sa nu mearga. Sunt 1000 de elevi in liceu, clubul are 1500 de locuri. Daca se intampla ceva? Prea mare inghesuiala! Cine stie cine mai intra in afara de ei? Deja am inceput campania sa o conving sa nu mearga!

Pareri

Nu vreau sa sustin ca una are dreptate si cealalta nu ori ca depinde de la caz la caz.

Dupa tragedia de la Colectiv este greu sa accepti ideea ca se duce copilu’ la club si afli de la tv ca a murit ori e la spital.

Dar….daca am sta mereu stresati ca se intampla una ori alta….ce am mai face? Nu am mai iesi din casa? Am tine copiii inchisi in camerele lor?

Aceeasi mama cu fata de clasa a IX-a refuza sa o lase pe fetita mai mica in excursia de o zi pentru ca nu vrea sa stea departe de ea si ii e teama de trafic, soferi, autocar etc.

Concluzii

Le trageti singuri!

 

Cateva idei de cadouri pentru copii

Asa cum spuneam in articolul precedent, la noi incep petrecerile…si o tinem asa pana in martie ceea ce inseamna ca am inceput sa caut cadouri pentru adulti si copii.

Povesteam ca am descoperit un site care i-a atras atentia prin faptul ca ofera cadouri interesante, diferite de ceea ce se gaseste in mod uzual pe piata noastra.

Am decis sa vi-l prezint si voua.

Poate va atrage ceva.

Am scris deja despre posibile cadouri pentru adulti, dar am ramas restanta cu un articol despre cadouri dedicate celor mici.

Este greu sa aleg din ofertele de pe site, dar voi incerca sa ma rezum la cateva idei.

1.Pasta de dinti Cupcake

pasta-de-dinti-cupcake-1-595x432

 

2. Masinuta anti-gravitatie (urca pe pereti)

masinuta-care-urca-pe-perete-4-595x432

3. Distractie mascata

propsuri-accesorii-petrecere-copii-38-1-595x432

4. In fata blocului – set de jocuri din copilaria noastra (noi il avem si vi-l recomand si voua! ne place mult)

in-fata-blocului-1-595x432

5. Farfurii pentru copii mofturosi

farfurii-creative-mr-ms-food-face-7

 

6. Tuburi reflectorizante pentru bicicleta

tuburi-reflectorizante-spite-bicicleta-11-595x435

Sunt mult mai multe idei de cadouri asa ca va recomand sa vizitati site-ul pentru ca aveti de unde alege.

Idei pentru cadouri traznite

In urma cu aproximativ doua saptamani, am descoperit un site care vinde cadouri traznite.

Sau cel putin asa mi se par mie!

Nu, nu am contract direct cu firma!

I-am descoperit prin conexiunile din mediul online 😀

Nu stiu cum e la voi, dar la mine abia de acum incolo incep cheltuielile serioase.

Incepand cu ziua de nume a baiatului si pana in martie avem petreceri de copii si adulti la care vom fi invitati asa ca am inceput sa caut cadouri.

Pentru copii voi scrie un articol separat (dupa ce studiez mai bine site-ul) si voi povesti cam ce pregatesc si ce mi-as dori sa pregatesc pe post de cadouri 😉

Sa revenim….spicuind de pe site, am gasit cateva cadouri traznite din care ar trebui sa aleg ceva pentru sotul meu (in decembrie implinim 18 ani de cand suntem impreuna), dar si ceva inedit pentru prieteni trazniti.

1.Daca aveti prieteni carora le place sa calatoreasca, un cadou frumos ar fi acesta – Jurnal de aventuri ce include 8 harti razbuibile, 64 de pagini cu 300 de idei

jurnal-de-aventuri

2. Daca aveti un prieten care tine la glume, atunci acest site este ideal pentru a gasi ceva inedit.

guma-de-mestecat-i-don-t-need-directions-i-have-a-penis-1-595x432 Guma de mestecat

sau

bomboane-contra-alergiei-la-munca-1-595x433Bomboane contra alergiei la munca

sau

mitraliera-m-16-cu-bere-1-595x432 Mitraliera cu bere

3. Cadouri pentru sot – doar cateva imagini pentru ca pe site sunt multe oferte

masinuta-care-urca-pe-perete-1-595x432 Masinuta care urca pe pereti

sau

unealta-urgente-auto-4-595x432 Unealta pentru urgente auto

sau

space-rail-nivelul-2-sine-fosforescente-1-595x432 Sine fluorescente (pentru pasionatii de machete)

4. Pentru sotie

Carte de colorat carte-de-colorat-pentru-adulti-hidden-in-the-jungle-1-595x432

sau

Papuci de casa Unicorn papuci-de-casa-unicorn-2-595x432

sau

Set stickere auto set-stickere-auto-pisica-2-595x432

5. Cadouri pentru aniversari aparte

Ce m-a frapat la acest site au fost cateva idei de cadouri la care nu m-as fi gandit ca exista pe lume.

Bere-Sampanie beer-champagne-4-595x432

sau

Bere tartinabila bere-tartinabila-1-595x432

sau

Cana – bot de caine cana-bot-de-caine-1-595x432

sau

Ciocolata picanta cu bere  ciocolata-picanta-chilli-dark-ginger-beer-1-595x432

sau

Hartie igienica cu diverse idei de la sudoku

hartie-igienica-sudoku-13-595x432 la hartie-igienica-glume-de-cacao-1-595x432

de la hartie-igienica-dolari-1-595x432 la hartie-igienica-crime-scene-1-595x433

 

Recomandari

Eu am ales doar cateva idei din ce mi-au atras atentia de pe site, dar va sfatuiesc sa intrati si sa cautati ce va place si, mai ales, ce considerati ca i-ar place sarbatoritului pentru ca sunt multe-multe oferte.

Promit ca voi prezenta si cateva idei de cadouri pentru copii. Unele din cele de mai sus cred ca se potrivesc si celor mici. Dar voi scrie un articol separat pentru a va face o idee despre ce puteti gasi pe acest site.

Spor la cumparaturi!

De ce e bun sistemul american de invatamant?!?

Nu ma refer la ore, nici la modul de predare cand ma refer la sistemul american de invatamant.

Ma refer strict la gestionarea salilor din scoli.

Ideea acestui articol a pornit de aici.

Despre ce este vorba?

O scoala din Timisoara a schimbat un pic sistemul de invatat.

Mai exact, directoarea scolii a adus dulapuri pentru toti elevii si a gestionat altfel lucrurile.

Concret:

  1. elevii invata doar la program de dimineata
  2. lasa in dulapuri ghiozdanul, haina si rechizitele
  3. la ore se duc strict cu penarul si caietul necesar
  4. nu mai exista clase, ci laboratoare
  5. in loc sa se blocheze o sala timp de 4-6 ore cat sta la scoala o clasa de elevi, s-a gestionat astfel incat elevii sa se mute din laborator in laborator in functie de ora avuta (spre exemplu: laborator de romana, laborator de matematica etc)
  6. in acest mod simplu s-au obtinut mai multe lucruri: se invata doar la program de dimineata; salile de clasa sunt incuiate si descuiate de profesorii care raspund de acele laboratoare ceea ce inseamna ca s-a minimalizat posibilitatea de a distruge, de a lasa mizerie etc

De ce sustin ca este bun un astfel de sistem?

Creierul este capabil sa memoreze si sa inteleaga informatiile primite dimineata, cand copilul este odihnit.

Invatatul dimineata este recomandat tocmai pentru acest motiv.

Dupa-amiaza scade capacitatea de absorbtie a informatiilor, scade glicemia, atentia este limitata si corpul simte nevoia de repaus, creierul de odihna.

Da, copiii se duc de la un laborator la altul.

Tocmai acolo este cheia sistemului!

Dar nu e mai bine asa?

Invata sa fie disciplinati, sa respecte orele, sa faca putina miscare.

Cititi articolul la care m-am referit si veti intelege singuri de ce e bun un astfel de sistem si de ce consider ca ar trebui adoptat de toate scolile din tara.

Da, este nevoie de un director vizionar si, mai ales, curajos, capabil sa infrunte sistemul.

Dar sunt convinsa ca se poate!

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 1,006 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: