Kissing Grandparents Old Couple Bench Sitting - free image Max Pixel

Câteva lucruri pe care le-am învățat de la bunicii mei

Câteva lucruri pe care le-am învățat de la bunicii mei

Când mă apuca, mă apucă. Știți deja cum sunt și bănuiesc că vă așteptați să citiți din când în când postări de acest gen. Spre deosebire de alți copii, eu nu am fost crescută de bunici. Am fost crescută de părinți. Am învățat de mică să mă descurc singură în casă, să merg la școală singură, să îmi fac temele singură, să merg la cumpărături de când eram de-o șchioapă. Așa erau vremurile, așa a fost la noi …cum a fost poate și la voi.

(Kissing Grandparents Old Couple Bench Sitting – free image Max Pixel)

Primele amintiri despre bunici

Pentru puțin timp, am fost în vacanță la bunici. Nu îmi aduc aminte să fi stat la ei prea mult pentru că nu aveam răbdare să mă cicălească, nu aveau timp pentru că erau ocupați cu munca pe câmp ori în curte, nu erau copii de vârsta mea în zona respectivă.

Ce îmi aduc aminte cu plăcere sunt câteva momente din copilăria mea despre care vă voi povesti și vouă.

Când eram mică și mergeam la țară, dormeam cu bunicii mei. Ce era fain la asta? Spuneau niște povești faine rău de tot! Le știam pe de rost 🙂 ))) . Ei săracii adormeau în timp ce îmi spuneau povești, dar eu îi hâțânam și îi trezeam ca să îmi spună povestea mai departe. Dacă mă plictiseam, le ceream câte 2-3 povești pe noapte. Aveau niște voci așa de frumoase, iar modul în care povesteau nu se compara cu poveștile citite de mama când eram mică.

Făceam și prostii cât cuprinde, evident. Am reușit să mă tai la mână pentru că vroiam să „transform” o pereche de sandale în papuci. A alunecat cuțitul și mi-am tăiat o bucățică din deget. Nu s-a cicatrizat cum trebuie și a rămas ca „semn de bună purtare”. Am ajutat doi veri să facă bubuitori, dar, cum eram cea mai mică, nu am pățit nimic spre deosebire de băieți care au fost aspru certați și pedepsiți.

O dată, bunicul a adormit la prânz și eu am reușit să îi pictez unghiile cu lac colorat, să îl machiez. Nu îmi aduc aminte de unde aveam așa ceva mai ales că mama nu folosea nici lac de unghii, nici farduri. Cert e că arăta săracu’ tataie…într-un mare fel!

Bomboana de pe tort a fost alta. Bine, nu chiar „bomboană”, cât mai degrabă nebunia de la 8 – 9 ani. Trebuie să vă explic un lucru: bunicii mei aveau 3 copii – unchiul meu, nașa mea, mama mea. Bunicul era de modă veche și considera că baiatul îi duce numele mai departe așa că vă imaginați și singuri cât îl iubea, nu? Unchiul meu are o fată și un băiat. Evident, băiatul a fost ridicat în slăvi de mic pentru că, nu-i așa, ducea numele mai departe. Ei veneau la țară de 3 ori pe an – de Paște, de Crăciun și de sf.Constantin și Elena când era ziua de nume pentru bunicii mei.

Bunicul avea obiceiul să ne dea bani la sărbători. Cum se chiverniseau, ei știu pentru că trăiau din munca lor. Ideea era ca….nepoții de la băiat să primeasca 100 de lei, nepoții de la fata mijlocie 50 de lei, iar eu 25 de lei. Mie nu mi-a convenit! La drept vorbind, am țipat: eu de ce sunt mai prejos decât cei de la Târgoviște?!?? Dacă nu îmi dai bani la fel cum le dai lor, rup cei 25 de lei! Degeaba a încercat bunicul să îmi explice că pe ei îi vedea de 3 ori pe an și atunci le dădea mai mult ca să compenseze cumva ceea ce ne dădea nouă celorlalți. Eu nu m-am lăsat și am rupt banii pentru că nu a vrut să îmi dea cum le dăduse celorlalți. Eu știam sigur că nu îmi dădea bani în alte zile așa că am considerat că mă mințea și că vroia să mă păcălească. El, săracul,  se referea la faptul că bunica mereu cumpăra ceva de la piață și se gândea la mine și la ceilalti doi nepoți. Eu am ținut-o pe a mea!

Să vă spun, însă, ce îmi aduc aminte și ce lecții consider că mi-au rămas în minte după atâția ani

1.egalitate între copii

Cu toate că toți consideram că bunicul îl iubea pe unchiul meu mai mult, când era vorba să împartă ceva, bunicii nu făceau distinție între copiii lor. Spre exemplu, dacă tăiau un vițel, ei dădeau fiecărui copil câte o pulpă, iar din pulpa care le revenea lor mai împârțeau iar în 4 .

2. egalitate între nepoți

Cu toate că eram cea mai mică, nu se poate spune că eram cea mai răsfățată, cât cea mai afurisită. Dar…când era vorba să ajute nepoții, să le dăruiască ceva…adevărul este că aveau amândoi un simț al egalității care mă scotea din minți de multe ori.

3.nu își vorbeau de rău ginerii ori nora

Cu toate că, de multe ori, ginerii și nora erau ai dracului rău de tot afurisiți, bunicii mei nu îi vorbeau de rău. Trebuie să știți că bunicul meu a fost un om aspru și dur cu proprii copii cât au crescut, dar nu cu noi nepoții. Cu noi stătea de vorbă, mai ales cu mine că eu îl băteam la cap să îmi povestească din timpul războiului. Cu ginerii și nora era altă poveste. Ei știau că cei 3 nu îi plăceau cam deloc, dar mereu au sfătuit proprii copii să lase de la ei și să încerce să își creeze o familie unită. Sufereau mult când aflau că există neînțelegeri.

4.poveștile spuse de bunici nu se compară cu nimic

Îmi pare rău că Daria și Andrei nu au parte de o copilărie cum am avut eu în ceea ce privește partea cu poveștile. Soacra mea nu știe decât chestii religioase pe care le studiază la vârsta asta (din plictiseală ori credință regăsită). Părinții mei nu știu povești. Cel mult le-ar povesti despre boacănele făcute în tinerețe ceea ce le-ar da idei la amândoi puștii să facă cine știe ce trăznaie.

5. răbdarea

Cu toate că eram un mic tiran când eram copil și aveam idei clare despre ce au voie adulții (în afară de părinți) să mă certe ori ba, cu toate că eram de o curiozitate maximă și nu scăpau de mine când vroiam să aflu ceva….amândoi aveau o răbdare de fier! Nu îmi aduc aminte nici măcar o dată să mă fi repezit, să îmi fi spus să plec de lângă ei pentru că aveau treabă. De la ei am învățat să negociez…ca să îmi spună povești, acceptam inclusiv să învăț să pun foi de tutun pe andrele! 😀

Voi ce amintiri aveți de la bunicii voștri?

Despre Antoaneta 2290 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

6 comentarii publicate

  1. Amintirile cele mai dragi legate de bunici sunt merele si perele pe care le primeam in vacanta de iarna. Merele si perele erau pastrate in podul casei in grau si aveau un gust si o arama cum nu am mai intalnit de atunci.

  2. Ce amintiri am eu? Placute am doar din partea unei matusi de-a tatalui meu, carea ii ziceam mamaie.Cu bunicii din partea tatalui nu am tinut legatura dupa ce a murit el (cand aveam eu 2 ani), iar cei din partea mamei sunt cei mai rai oameni de pe fata pamantului. Ce-mi aduc aminte? ca nu aveam voie sa ies din curte decat seara sa iau vaca de la camp, ca trebuia sa particip la toate muncile campului pentru ca daca eram grasa inseamna ca sunt ca un om mare, imi amintesc batai si tipete la adresa mea si inntre ei, imi amintesc de scandaluri pe pamant … frumos, nu?

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,645 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: