Ce cadou cu specific romanesc as face unui strain?

De ceva vreme ma tot intreb acest lucru, nu pentru ca as avea cui sa fac un astfel de cadou, ci pentru ca mi-am adus aminte de o chestie de pe vremea liceului.

Nu mai stiu daca eram in clasa a IX-a ori a X-a, dar participam la acel schimb de scrisori cu copii din alte tari, schimb la care sunt convinsa ca ati participat si voi candva.

Dintre toti copiii cu care ma imprietenisem, era o fata din Argentina care imi era tare simpatica…blonda, cu ochi albastri, statura similara cu a mea.

La un moment dat, am facut noi schimb de produse cu specific traditional.

Ce mi-a trimis ea?

Ea mi-a trimis ingrediente pentru a face mate, un brau traditional, o bluzita.

Pentru necunoscatori, mate-ul este un ceai delicios in care se pune lapte si un strop de miere.

Jur ca un ceai mai bun nu am baut in viata mea, desi am testat o gramada in ultimii ani, inclusiv din Austria.

Mi-a placut bluzita si stiu ca am purtat-o la scoala pentru ca eram tare mandra de ea.

Braul rosu i l-am daruit tatalui meu care e mare amator de chestii traditionale din alte tari.

Ce i-am trimis eu?

La acea vreme, nu prea gaseai asa usor haine traditionale romanesti, dar am avut norocul ca, in apropiere de casa mea, sa se afle un magazin axat numai pe asa ceva.

Ca sa va faceti o idee, este vorba de perioada 1994-1996. Nu existau site-uri, iar daca erau eu cu siguranta nu aveam habar de ele (abia in facultate am avut calculator si mi-am facut adresa de mail!)

Asadar…m-am dus cu tata la magazinul respectiv si am ales o ie traditionala si o fota frumoasa pe o nuanta de albastru azur.

 (imagine preluata – Ie romaneasca – site Coltul romanesc)

Sa va spun ce incantata a fost?

Oh….a purtat hainele respective la prima ei intalnire cu baiatul care ulterior i-a devenit sot 😉

I-or fi purtat noroc 😀

Cand eram mica

Tata corespondase multi ani cu un englez si imi aduc aminte ca imediat dupa Revolutie am primit un colet cu multe ciocolate si cafea (nu au mai ajuns la noi prea multe pentru ca la posta s-a facut impartirea intre noi si angajatii postei! stiti multi despre ce vorbesc pentru ca asa furau din coletele primite din afara).

In schimb, eu am inceput sa corespondez cu baiatul acelui tip si i-am trimis in urmatorii ani cate un produs tipic romanesc, sub supravegherea lui tata pentru ca eu nu as fi stiu ce sa aleg.

corporate-gift (imagine preluata – Cadou romanesc – site Coltul romanesc)

Noi romanii

Cred ca nici daca ne pica cu ceara nu suntem in stare sa recunoastem ce inseamna un produs tipic romanesc si cat de mult apreciaza strainii aceste valori!

Nu am mai tinut legatura cu acele persoane din momentul in care am terminat liceul, dar imi aduc aminte ce incantati erau cand primeau ceva de la noi.

Intr-una dintre vacantele petrecute la munte, am asistat la modul aproape reverentios in care un olandez se uita si nu indraznea sa atinga obiectele artizanale pe care le vindea un taran.

Se incearca din rasputeri sa se aduca la un punct de recunoastere internationala aceste produse minunate si, paradoxal, ele sunt mai apreciate in afara decat de catre romani.

Eu mi-am propus sa va mai aduc aminte din cand in cand despre aceste produse…poate va aduceti aminte si voi de bunicii vostri si de vacantele petrecute la tara….

Sa nu lasam traditia sa dispara!

 

Despre Antoaneta 590 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

52 de comentarii publicate

  1. Mi-ai adus aminte ca si eu corespondam cu doua fetite din Franta in generala, 96-2000 cred ca era perioada. La vremea aceea nu am schimbat cadouri, tin minte insa ca la prima scrisoare am primit un desen si niste lumanari parfumate. Nu stiam eu de lumanari la vremea parfumate si colorate la vremea aceea, m-am bucurat tare mult de ele. Eu asocial lumanarile doar cu mortii atunci :)) Dupa ce am crescut, am inceput sa corespondez cu fanii serialului meu preferat si din una in alta am ajuns la cadouri, ei mi-au trimis mie dvduri cu serialul, eu le-am trimis o papusa traditionala.

    • Eu am inceput, dupa aceea, sa corespondez cu alti tineri din Romania si mi-am facut prieteni in diverse judete. Culmea e ca am avut si doi prieteni din acelasi oras cu mine, am iesit la suc si am fost chiar la petreceri impreuna 🙂
      Ce timpuri….

  2. Cu siguranta si eu as face cadou tot o ie! Cea prezentata de tine este superba, imi place tare mult. Si eu incerc sa-mi creez o adevarata colectie, abia astept sa mai achizitionez

  3. Si eu cand vad spendorile de ii si alte obiecte lucrate manual imi este frica sa le ating. Ma gandesc ca daca mainile mele nu sunt destul de curate, daca le ating de ceva si sa le murdaresc.

  4. Cand am vazut titlul m-ai pus pe ganduri. Dupa ce am citit articolul am realizat ca facea-i referire la ie. Un cadou foarte inspirat chiar si pentru un prieten. Sunt multi romani care nu au nici macar o ie

  5. Ce frumos. Cu siguranta cadoul tau i-a purtat nroc prietenei tale. Si mie mi-ar placea ca traditiile sa nu se stinga niciodata.

  6. Nu stiu cum este acest ceai de care vorbesti dar te cred pe cuvant.
    Este important sa ne pastram traditia. Din pacate insa la noi circula atat de multe falsuri dar la pret unui lucru original incat esti dezamagit. Acum doi ani am fost in concediu in Maramures si am ajuns si la Sapanta. Acolo am vazut standuri cu ii. Sa stii ca am fost dezamagita . De ce? Preturi mari dar calitate prosta. Sa dau 200-400 lei pe o ie dintr-un material gen panza este prea mult. Nu sunt cunoscatoare dar zic eu ca ne putem da seama cand un material este de proasta calitate.

    • Mate-ul este un ceai facut din plante specifice Americii de Sud.
      Unele produse au preturi exagerate. Cand iei de pe un site, te gandesti ca pretul implica si altceva decat productia, dar cand iei de la tarani ar trebui sa aiba o anumita calitate.

  7. O ie cred ca vrea toata lumea, e deosebita. Produse lucrate manual din lemn, cusute sau crosetate, ah cate se pot trimite. Mi-ar placea sa gasim mai multe produse 100%hand made traditionale, nu printre ele sa gasim chinezarii 🙁

  8. Iile romanesti sunt extrem de apreciate. Chiar zilele trecute am spalat una care se ingabenise putin de vreme, are aproape 100 de ani cred, cusuta pe marchizet, o am de la bunica de cand eram eu mica si o purtase si mama la serbarea de sfarsit de an in clasa a patra. Mama are acum 79 de ani. E in stare perfecta si acum.

    • Sa iti traiasca mama!
      Eu nu mai am nimic de la bunica mea, dar am cumparat pentru fata mea cand era mica si ea a decis sa o pastreze pentru cand va fi ea mama de fata 😉

  9. Frumos obicei. La noi la scoala nu s-a facut acest schimb, dar, vorba ta, nici nu stiu ce i-as fi trimis prin anii aia. Dragut magazinul. O sa arunc o privire 😉

    • Imi place mult sa corepondez pentru ca la vremea aceea inca nu era internet si in niciun caz nu existau retele de socializare asa ca dura destul pana aflai vesti de la prietenii din alte tari.

  10. Am dăruit unei cunoştinţe din Italia un ,,macat”, cum i se spune, şi acum, pe la noi. Un alt fel de covor, ţesut în ,,război”’. Acum, nu prea se mai lucrează. A fost încântată, beneficiara!

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 1,393 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: