Free image from The Blue Diamond Gallery

Ce dăruim unui preadolescent din ziua de azi? Cadou vs voucher

Ce dăruim unui preadolescent din ziua de azi? Cadou vs voucher

 

De când m-au anunțat că nu vor petrecere de ziua lor (mda, așteptăm până atunci să vedem dacă își mențin decizia), am avut numai de „învățat”. În afară de faptul că am descoperit că nu sunt puțini copiii care aleg să își serbeze zilele de naștere în familie, am aflat că e o diferență și în ce privește cadourile. Cum așa? Stați pe scaun? Urmează să va explic de ce unii aleg voucher, iar alții bani în plic. Cadourile sunt o „specie” pe cale de dispariție.

 

Free image from Flickr

Alte vremuri

Nu mi-a plăcut niciodată expresia „pe vremea mea” și iată că mă trezesc folosind-o destul de des în ultima vreme. Am crescut crezând că a nu avea o petrecere aniversară înseamnă o…pedeapsă. Na, nu am fost vreodată pedepsită așa că în acest mod gândeam în acei ani. Am avut mereu petreceri aniversare …până în gimnaziu. Pe urmă nu am mai vrut petreceri…cam din clasa a VII-a dacă memoria mea e bună. Îmi aduc aminte că eram în clasa a XI-a când am organizat o petrecere diferită. În esență, m-am dus la o cofetărie din zona centrală (erau alte prețuri decât acum și dacă voi spune că mă refer la celebra cofetărie Ana din Dorobanți mulți vor înțelege greșit!) și am rezervat 3 mese pentru fetele pe care le invitasem. Ne-am răsfățat cum am vrut cu prăjituri și suc, apoi fiecare a plecat pe unde a vrut. În clasa a XII-a am optat pentru o petrecere în pijama, părinții au plecat la țară, iar fetele au venit la mine. Primul an de facultate a însemnat ceva diferit, am ieșit cu Alex (care acum e soțul meu), apoi în familie.

Mda…pornisem hotărâtă să scriu articolul din punctul de vedere al unui om care a avut mereu petreceri, dar, pe măsură ce scriam, am realizat că nu e chiar așa. Hmm….deci genele sunt ….ați înțeles voi…

Vremuri noi

Copiii au fost mereu în centrul atenției la mine în familie. Așa e obiceiul, fiecare membru al familiei le trimite cadouri sau le dă bani. Așa procedau și cu mine când eram copil. Când avea Daria cam 4 ani cred au început petrecerile aniversare. Cam în această perioadă, de altfel, au participat la prima lor petrecere. De atunci și-au aniversat zilele, au participat la petreceri. Anul acesta au decis să mă anunțe că zilele lor vor fi petrecute cu noi, părinții. Inițial, am rămas…fără cuvinte. Nu reiau discuția. Puteți citi aici despre ce am discutat.

Când credeam că am intrat cât de cât pe un făgaș…normal, Daria a insistat că mai bine nu cumpărăm cadou pentru prietena lor (își serbează ziua de naștere la finalul acestei săptămâni). NU! Aproape că a bătut din picior că nu înțelegeam un lucru ESENȚIAL. Voucher sau bani în plic! Aceasta era propunerea ei! De ce? Pentru că ea consideră că A., prietena lor, are dreptul să își cumpere ce dorește ea, nu să aștepte să primească (și eventual să fie dezamăgită).

Free image from pixabay

Sincer, eu sunt un fel de Toma necredinciosul așa că am întrebat pe grupul meu. Surpriză! Cam așa merg lucrurile acum! Mulți optează să dăruiască un voucher ori bani în plic pentru că această generație are altă mentalitate. OK. Înseamnă că sunt eu învechită. Mereu am depus efort în a alege un cadou special pentru sărbătoriți. Nu am cumpărat niciodată ceva doar ca să scap. Dimpotrivă, am încercat să caut ceva potrivit personalității lor. Este foarte adevărat că acești copii cresc rapid, că nu mai știu efectiv ce să le cumpăr, dar na…tot găseam ceva care să se potrivească…ori așa cred eu cel puțin.

Bun, e clar că Daria știe mai bine cum merg lucrurile în aceste vremuri. Am învățat ceva chiar dacă nu sunt tocmai mulțumită de acest lucru. Voi respecta dorința ei. Andrei nu spune nimic. El nu a pus niciodată mare preț pe cadouri, mai degrabă pe distracție (bănuiesc că acesta este motivul pentru care vrea să mergem la munte de ziua lui).

Părerea mea

Nu voi spune altceva decât vă așteptați, poate, unii dintre voi. Nu sunt de acord cu acest tip de cadou dat unui copil, dar nu pot fi ipocrită și să nu recunosc faptul că așa am primit și eu cadou când eram copil. Diferența este că am primit bani de la rude, nu de la prieteni, pentru ziua de naștere.

Una peste alta, am discutat cu ambii copii și am înțeles că nu e vorba de ceva urât (mintea noastră de adulți cu mentalitatea redusă ne face să gândim mai departe decât ar trebui). Este vorba exact despre faptul că trec prin această perioadă de (pre)adolescență și simt nevoia, dorința de a se exprima, de a decide singuri și de a își asuma acele decizii.

Am învățat și, se pare, mai am de învățat. Asta e! Omul cât trăiește învață și se adaptează.

Free image from The Blue Diamond Gallery
Despre Antoaneta 536 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

18 comentarii publicate

  1. Alte vremuri, exact acesta a fost primul meu gand.
    Eu am avut petreceri cu ocazia aniversarii doar cat am fost mica. Si atunci, pe acasa, cu rudele. Ulterior, s-au tot rarit pana au disparut.
    Acum, vremuri noi, dle. Party-uri pe la centrele astea de divertisment, chestii..Ti-e si jena sa te mai duci cu un cadou nesemnificativ. Asa ca, cel mai simplu, bani sau un voucher, ceva.
    Si ce ma socheaza pe mine e ca se incepe repede cu de astea, de pe la 7-8 ani, daca nu de la gradinita (chit ca piticii nu stiu mare lucru pe atunci). S-a emancipat lumea 🙂

  2. Eu, pe vremea mea (am spus asta ca sa te tachinez :)) plangeam daca imi da cineva bani. La mine era binevenita orice surpriza impachetata frumos, nu conta ce era inauntru. Imi placea emotia aceea cand despachetam cadourile. Azi nu mai e asa. Ma uit la verisorul meu de 17 ani care ma cearta ca il tratez ca pe un copil si ii iau cadouri in loc sa ii dau bani. Am cedat si ii fac pe plac.

    • Apreciez ca suntem amandoua la fel de antice 🙂 )))
      Si mie imi place emotia deschiderii unui cadou, paradoxal si copiilor mei le place acest lucru. Stiu ca au fost momente cand cadourile primite de la cunostinte nu au fost taman inspirate, dar au zambit si au multumit frumos. Dar important e, pana la urma, sa se distreze de ziua lor. Am tot stat si m-am gandit si am realizat ca au mare dreptate. Pana la urma, mai bine isi strang bani si isi cumpara ceva ce isi doresc ei mult decat sa primeasca ceva ce nu le place ori nu li se potriveste.

  3. Daca tinem cont de cat de pretentiosi si mofturosi sunt copiii acum, cel mai bun cadou e un voucher sau un plic cu bani. Baiatului nu-i mai cumpar nimic fara ca el sa nu fie cu mine si sa-si aleaga, altfel risc sa nu poarte ce i-am cumparat.

  4. Pana pe la 10 ani sa stii ca eu as merge pe cadou, Dupa 10 ani deja ii vezi singuri pe la mall, deci e numai bun un voucher. Sa stii ca pe vremea mea eu nici nu primeam cadouri, ce sa mai vorbim de bani sau chestii scumpe.

    • Ai mei nu vor sa mearga in mall singuri. Fetita la care vor merge la petrecere e mai mare decat Daria. La un moment dat, in vara, s-au intalnit la o petrecere. O alta fata (mai mare decat cele doua) a propus sa le duca mama ei in mall si sa le lase sa faca ce vor, singure. Apoi sa se intoarca dupa ele la o ora stabilita, dar sa le spuna celorlalti parinti ca vor fi cu un adult. Fiica-mea a refuzat si mi-a spus cand a ajuns acasa ca ea nu merge intr-un loc unde se poate rataci.
      Asa ca…nu stiu ce sa zic decat ca sunt mandra de ea ca e cu capul pe umeri si ca gandeste inainte sa actioneze. Sa nu mai zic cat de mandra sunt ca nu m-a mintit asa cum intentionau celelalte doua fete sa procedeze.

  5. Da, si la noi avem o vorba gen „pe vremea mea”, doar ca Anamaria spune: mami, pe vremea ta… si adăugați orice va face sa va simțiți ca provenind de prin antichitate…
    Revenind la articol, îmi place. Sincer si noi tot gift-carduri dam cadou, mai ales la copiii la care chiar nu ne hotărâm ce sa luam.

    • Sincer, am pierdut oarecum legatura cu aceasta gasca de copii si imi e greu si mie sa aleg cadourile potrivite.
      Anul trecut, Daria a fost la petrecerea unei colege de clasa si mi-a fost usor sa aleg ceva pentru ca stiu cat e de copilaroasa. La ea a mers taman bine sa ii cumparam diverse cadouri, variate. La cei care sunt mai mari nu prea mai merge pentru ca au alte idei, gusturi etc

  6. Interesant articol. Sa stii ca in ultima vreme, cam asa se practica. Si sunt de acord cu tine, pe undeva e normal sa primesti bani de la rude, nu de la prieteni, dar pot spune ca si fetita mea primeste mai degraba bani. Intr-un fel, e mai practic asa, pentru ca isi poate lua copilul/sau ii poate cumpara parintele, daca e copilul mic, exact ceea ce isi doreste sau are nevoie. Cat despre partea cu expresia „pe vremea mea”, ma simt ca in „Viata cu Louie” cand o spun, dar si eu o folosesc mai des decat mi-as fi dorit vreodata.

  7. Nici eu nu sunt fan bani in plic, dar uneori e mai bine asa. La varsta lor cred ca o suma de bani a lor ii face sa se simta mai independenti si pot sa isi cumpere ceva pentru care sa nu mai ceara bani de la parinti. Si decat sa fie aruncat cadoul, mai bine bani.

    • Da, Mihaela. Daria mi-a tot explicat ca, daca ar dori un cadou mai scump, sigur eu nu as fi de acord sa il cumpar. Dar asa ar fi o solutie sa adune bani, sa pun eu diferenta (daca e cazul) si sa isi cumpere ce isi doreste.

  8. Am aflat şi eu de moda asta de la 3 copii din familii şi oraşe diferite deci e răspândită treaba. Că ei îşi doresc ceva (de obicei ceva scump) şi vor banii în plic. Diferenţa o primesc de la părinţi, bunici, unchi. Dar şi copiii strâng bani în plic, cam 50 de lei de copil – aici mă refer la colegii de clasă. Aşa-am auzit, n-am dat şi n-am primit eu deci nu ştiu sigur.
    Şi mie mi se pare ciudat dar asta-i moda lor.

    • Da, se pare ca despre asta e vorba. Vor chestii mai scumpe pe care parintii nu le-ar cumpara decat de Craciun eventual, dar poate nici atunci. Ei sunt mai practici decat suntem noi. Cel putin asa vad eu situatia

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,702 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: