De ce e important ca mami si tati sa petreaca putin timp departe de copii?!?

Cand intalnesti persoana alaturi de care iti doresti sa petreci urmatorii ani (eventual, restul vietii), nu te gandesti cat de important devine ca cei doi sa petreaca putin timp departe de copii.

Si acest lucru nu inseamna ca iti iubesti copiii mai putin!

Acest lucru nu inseamna ca iti faci de cap in lipsa copiilor sau departe de casa!

Este vorba pur si simplu de cativa factori care ajuta la mentinerea relatiei de cuplu.

Nu vin cu nicio teorie, nici cu sfaturi.

Vin pur si simplu cu ceva referitor la noi.

Maturitate?!?

Suntem impreuna de 18 ani, de cand eram studenti.

Va dati seama….o viata de om, practic!

Am crescut impreuna, am invatat impreuna ce inseamna casnicie, am invatat sa fim parinti…dar nu consider ca suntem maturi.

Pare ciudat ce spun?

Sunt convinsa ca multi gandesc asa, dar le e greu sa recunoasca acest lucru…macar in sinea lor.

Pentru mine maturitate inseamna mult si nu cred ca e cineva matur cu adevarat.

Nu au cum…

Maturitate inseamna sa iei decizii gandindu-te strict la ceilalti, uneori chiar in detrimentul tau.

Maturitate inseamna sa fii mereu realist, nu optimist.

Maturitate inseamna sa fii ancorat in tot ce te inconjoara.

Mi se pare plictisitor!

Cuplul

Am fost 5 ani si jumatate impreuna inainte sa decidem sa ne casatorim.

Am luat decizia, am platit toate cheltuielile, apoi am intrat in….viata!

Serviciu, casnicie….

Cu toate ca locuisem impreuna dinainte, cumva, acel act parea sa schimbe relatia noastra….

Cu sinceritate, va spun ca eram complet imaturi..desi aveam 24, respectiv 27 de ani la acea vreme….

Ne certam si ne impacam cu o viteza uluitoare….treceam de la o stare la alta rapid-rapid….

Dupa 3 ani, s-a nascut Daria.

Dupa inca 2 ani, s-a nascut Andrei.

Cumva…fara a fi citit vreo carte scrisa de vreun specialist (stiu ca e moda, dar noi suntem cam…anti-fashion! nah, astia suntem noi! 😛 ), stiam ca relatia noastra are nevoie de momente pe care sa le petrecem doar noi doi.

Aveam obiceiul sa plecam o zi undeva…la munte doar noi doi.

Lasam copiii cu bunicii si plecam sa ne relaxam.

Nu se intampla des pentru ca sotul meu era mereu plecat si ocupat, dar incercam sa facem acest lucru o data la 2-3 saptamani.

Era bine, nu zic nu.

Ideea de baza era sa petrecem timp doar noi doi, sa ne relaxam, sa ne gandim doar la noi….sa fim putin egoisti!

Ce credeti ca discutam cat eram plecati?!?

In proportie de 80% discutam despre copii!

Mda!

Parinti nebuni, ce mai!

De cand ne-am mutat in alta casa (in 2013), nu am mai plecat nicaieri din mai multe motive pe care nu le voi mentiona acum.

Suficient sa va spun ca acest lucru s-a simtit!

Prima noapte la o petrecere

Stiti ce sentiment te incearca cand pleci departe de copii pentru o noapte cand nu ai mai facut asta de aproape 3 ani?!?

Simti ca ai tradat, constiinta iti este incarcata…..ma rog! Asta stiu doar parintii ca mine ca restul poate nu au asemenea sentimente ori fac asta in mod curent.

Baiatul unui prieten de-al sotului meu isi aniversa majoratul si ne-a invitat la restaurantul din Targoviste unde avea loc petrecerea.

A fost un sentiment aparte sa facem ceva, din nou, pur si simplu in care sa nu fie implicati copiii.

Bine, am ramas placut impresionata de acei COPII, ma refer la pustii invitati la restaurant.

Aud peste tot ca tineretul din ziua de azi nu asculta decat manele!

Frate!

Dansau pustii aceia pe muzica populara de ziceai ca isi rup camesa la hora satului!

Nu se statea la mese!

Era distractie maxima!

Nu va imaginati ca am dansat…nu mai stiam cum!

Serios!

Nici la dansurile clasice, slow, dance etc nu ne-am dus sa dansam.

Concluzia?

Sa luam lectii de dans, dar mai ales de….incredere in sine!!!

Ce ciudat a fost sa revenim acasa si sa nu fie copiii!

Casa era goala!

Prea goala!

Mini-vacanta pentru adulti

La inceputul anului, un grup de prieteni de-ai sotului meu ne-au invitat la munte.

Era vorba de un grup de oameni trecuti de 40 de ani (sa nu zic …mai aproape de 50!) si ma intrebam daca ne vom integra…bine, mai degraba imi faceam n griji daca eu ma voi integra pentru ca eu nu ii cunosteam!

Sotul meu este prieten cu domnii respectivi, dar niciunul dintre noi nu le stia pe sotiile lor.

Am plecat pe o vreme ingrozitoare, cod rosu de viscol, cod portocaliu de ninsori….din Bucuresti pana pe platoul Bucegi.

Am ajuns la hotel dupa un drum pe serpentine pline de zapada de aproximativ 70 km.

Stiti ce sentiment este sa faci parte dintr-un grup mare?

Erau 9 masini cu 10  familii.

Am avut parte de cateva zile relaxante (de vineri pana luni) si de ras….mult ras!

Nu cred ca am mai ras atat de mult de nu stiu cand!

Ne-am relaxat, ne-am bucurat, ne-am distrat…….au fost cateva zile in care compania altor adulti a fost mai mult decat binevenita!

Am descoperit ca erau si adulti cu varsta apropiata de a noastra, dar acest lucru nu a fost primordial.

Am invatat cateva lectii importante:

  1. Cuplurile pot rezista o viata!
  2. Dragostea se manifesta indiferent de varsta!
  3. Umorul este mai intens pe masura ce imbatranesti!
  4. Prieteniile rezista o viata (acesti oameni se cunosc de mai bine de 20 de ani!; au copii maturi cu varste cuprinse intre 20-30 de ani)
  5. Poti discuta si despre altceva decat despre copii! (O descoperire uimitoare ! Credeam ca voi ramane prinsa in aceasta…..!!!)
  6. E distractiv sa descoperi oameni noi!
  7. O gasca inseamna totul, indiferent de varsta!
  8. E valabila zicala: toti impreuna; unul pentru toti, toti pentru unul!

Stiti care e partea cea mai frumoasa?!?

Am redescoperit relatia noastra!

Am avut parte de cateva zile in care am fost doar noi A si A! Nu mami si tati, ci noi adultii!

A fost ciudat de frumos!

Ne-am promis ca ii vom duce si pe copii in acea zona pentru ca este tare frumos!

Mi-a placut enorm ca toti au iesit la plimbare (cand vremea ne-a permis) si am vizitat inclusiv o pestera!

Si mai mult mi-a placut ca s-au ajutat intre ei.

Luni trebuia sa plecam inapoi spre casa. Era un ger….cod portocaliu de ger!

3 masini nu porneau (a noastra da, nu va faceti griji 😀 ).

Au stat barbatii in jurul masinilor si au incercat mai multe variante pana cand a pornit si ultima masina cu toate ca depasisem ora estimata de plecare.

Nimeni nu era stresat.

Nimeni nu zicea sa plecam si sa renunte!

Nimeni!

Ideea a fost simpla: am venit impreuna, plecam impreuna!

Cum am zis: lectii de viata pentru mine!

Nu va imaginati ca nu am vorbit cu cei mici!

Cred ca ma sunau ori ii sunau de 5-6 ori pe zi ca nu era niciunul din noi sa nu se vada atatea zile!

Se distrau cu prietenii lor afara in zapada, dar mami nu era cu ei!

Revederea a fost…..nu am cuvinte!

De final

Nu stiu ce ne rezerva viata in continuare.

Refuz sa mai fac planuri.

Dar imi doresc sa mai avem astfel de iesiri.

Nu doar ca te ajuta sa iti consolidezi relatia de cuplu, ci te ajuta sa fii mai calm, cu bateriile incarcate atunci cand stai cu cei mici.

La voi cum e?

Reusiti sa petreceti timp impreuna, fara copii?

Cum?

Unde?

Dati-mi idei! 🙂

 

 

Despre Antoaneta 2257 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

6 comentarii publicate

  1. la capitolul asta nu ma bag pentru ca nu am copii. Pot doar sa banuiesc ca si mie mi-ar fi greu sa plec undeva sa ii las acasa dar, daca as sti ca ii las pe maini bune (cu bunica, de exemplu) cred ca as evada din cand in cand. Doar ca nu stiu unde 😀

  2. Noi nu avem copii asa ca nu pot vorbi din acest punct de vedere. Dar , partial, te inteleg. Am sot militar, eu am un servici destul de stresant (desi nu e functie de conducere 😛 ). Stam departe de familie si parinti asa ca nu stim decat casa, servici, problemele de zi cu zi. Dar uneori cand ne permite vremea, timpul si finantele evadam o zi sau un weekend impreuna. Daca putem cu prietenii din Galati cu atat mai bine. Desi suntem singuri, doar noi doi, tot mai simtim nevoia sa evadam. Alt climat, alt context, alt peisaj etc

  3. Bunicii sa traiasca! Ei sunt salvarea cand vrem sa mergem la o petrecere sau pur si simplu sa disparem din peisaj pentru o zi sau doua sau sa lenevim amandoi in casa fara baiat.

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Am realizat ca ma apropii de 40 de ani - Drumul vietii

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,747 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: