De ziua tatalui….

In urma cu cateva zile a fost ziua sotului meu…

Nu asta vroiam sa va povestesc, ci mai degraba ce a facut Daria si cum l-a mobilizat pe Andrei….si de aici a urmat un tavalug de idei care s-a transformat intr-o mini-petrecere surpriza.

De cativa ani, Daria are grija sa ne pregateasca un desen drept cadou de zilele noastre de nastere.

Anul acesta, a facut ceva in plus de ziua sotului meu…

Intai, fac o paranteza ca sa explic putin situatia. Asa cum stiti, amandoi au telefon. Totul a inceput pentru ca vroiau sa se joaceNumai Daria isi ia telefonul la scoala, dar acesta ramane pe silentios si il scoate la finalul orelor ca sa stabilim unde ne intalnim cand vin sa ii iau pe amandoi. Am verificat-o periodic trimitand un sms ori un apel ca sa ma asigur ca intr-adevar nu foloseste telefonul in timpul orelor. Este si foarte adevarat ca invatatoarea este foarte atenta si nu ii lasa cu telefoanele mobile si, daca Daria l-ar fi folosit, as fi aflat imediat ceea ce insemna ca i-l confiscam pe o anumita perioada.

Motivul pentru are are telefonul la scoala este simplu: s-a intamplat ca sotul meu sa mearga sa ii ia pe copii si sa intarzie foarte mult. De cele mai multe ori, invatatoarele nu raman la clasa cu copiii (la Daria in sala intra elevi mai mari, iar colegii ei coboara in curte sa astepte parintii) asa ca e cam greu sa suni si sa anunti ori sa rogi sa le spuna ceva copiilor.

In plus, eu cred cu tarie ca ambii copii trebuie sa stie sa se descurce in orice situatie (am discutat cu amandoi inclusiv ce trebuie sa faca in caz de cutremur cat timp sunt la scoala).

Revenind….sotul meu are obiceiul sa intarzie si nu vroiam ca cei mici sa se plimbe prin scoala si sa se piarda unul de altul asa ca am stabilit (1) cu Andrei sa ramana la el la clasa (anul acesta a invatat intr-o cladire relativ separata de celelalte sali unde au fost amenajate doua clase special pentru cei de la pregatitoare) si sa astepte sa vina Daria la el; (2) cu Daria sa verifice telefonul in momentul in care isi ia ghiozdanul sa plece din clasa si sa ma sune ori sa citeasca sms-ul pe care i-l trimit. Cand sotul intarzia sa ii ia, Daria se ducea la Andrei la clasa, il punea sa isi adune lucrurile de pe banca si sa le puna in ghiozdan, sa se schimbe de incaltaminte (asta, daca nu facea deja singur pana ajungea ea) si sa astepte amandoi acolo.

S-a intamplat o singura data sa intarzii eu si am sunat-o pe Daria sa coboare direct la poarta impreuna cu Andrei ca sa urce direct in masina.

Una peste alta, telefonul este util daca e folosit cu cap.
Gata am incheiat imensa paranteza!

Deci……sa revin la pregatirile pentru ziua sotului meu….

La un moment dat, Daria a venit sa imi ceara telefonul ei (da, telefoanele stau la mine in camera cand sunt acasa) si mi-a spus ca vrea sa caute ceva pe google. I-am atras atentia (asta o fac de fiecare data) sa aiba grija pe ce site intra si sa vina sa imi arate cand da click pe ceva.

Dupa vreo 10 minute, am constatat ca nu se mai intorcea….M-am dus la Andrei un camera unde erau amandoi concentrati nevoie mare asupra telefonului….

Daria gasise o poezie pe care incercau sa o invete si sa i-o spuna tatal lui 😀

Ca sa nu se mai chinuie atata, le-am cerut titlul si am cautat-o pe calculator, am printat-o si le-am dat-o.

Mi-a placut mult ca a luat initiativa si a decis sa il implice si pe Andrei.

Cat timp luau pauza de la poezie 😀 , desenau ceva pentru tati….

Asta mi-a dat si mie ideea de a organiza o mica surpriza…A inceput initial sub forma de gluma cand am sunat la cofetarie si am comandat un tort in forma de masina…Pe urma, gluma s-a dus mai departe si am pus artificii in locul farurilor si doua lumanari in forma de gaina ramane de la Paste….

Si pe urma….am incercat sa ne dam seama cand ar fi momentul potrivit pentru surpriza…..Chiar in ziua in care urma sa mergem la cofetarie sa luam tortul, sotul meu a decis ca vrea sa ia masina mea …..cum eu nu pot sa conduc masina lui, a trebuit sa gasesc rapid o scuza si sa ii spun ca e musai sa ajung la posta in acea dimineata.

In fine, am reusit sa avem succes cu minciuna, dar oricum a trebuit sa iau si coletul cu mine….Cand eram la sensul giratoriu care ducea spre cofetarie, ma suna sotul…..UPS! Deja ma uitam in stanga si in dreapta intrebandu-ma daca nu cumva e in zona (am mai patit asa in urma cu cativa ani cand am vrut sa ii facem o surpriza si sa mergem in Olt unde avea ferma, iar el a inceput taman in dimineata aceea sa ma sune cand eu eram pe autostrada si sa ma tot intrebe de una, de alta…..pana la urma mi-a zis ca i se pare ca e ceva in neregula si simte ca il mint cu ceva si a trebuit sa ii explic ca mai aveam 40 km pana la ferma ca era in stare sa se urce in masina si sa vina acasa crezand ca s-a intamplat cine stie ce! are un al 6-lea simt).

Am reusit pana la urma….am ajuns cu tortul acasa, am trimis si coletul….si am stat cateva ore bune pana sa vina acasa sotul…..

Copiii il pandeau si erau atenti sa ma anunte cand auzeau masina ca sa pornesc artificiile si lumanarile….Cat timp am aprins eu totul, ei l-au tinut la usa (adica s-au asezat in fata lui si au inceput sa recite poezie pe care au invatat-o singuri)…..

A fost o dupa-amiaza amuzanta si relaxanta, dar am invatat ceva: cand cei doi copii ai mei isi pun ceva in cap……fereste-te cat poti! Au idei, au invatat sa le duca la indeplinire singuri….deja prevad zile…….

Despre Antoaneta 2257 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

2 comentarii publicate

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,673 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: