Despre invatamant din perspectiva unei invatatoare – Interviu: Ema la scoala

 Pe Ema o stiu din mediul virtual de cativa ani. Am descoperit-o din intamplare pe nenea google cand cautam materiale informative pentru a lucra cu Daria si Andrei. Dupa ce am descoperit blogul Ema la scoala, am inceput sa discut cu ea, din cand in cand, si am constatat ca este un om cu capul pe umeri, echilibrat, care aplica metode didactice moderne, adaptate la copii. Cu alte cuvinte este o invatatoare care stie sa adapteze informatiile si tehnologia la necesitatile copiilor.

Ulterior, am gasit si pagina ei pe facebook si m-am bucurat mult ca am ocazia sa descopar inca o latura a acestei doamne minunate.

 

 De cate luni am deschis pe facebook grupul Drumul Vietii si acolo am inceput sa discutam periodic, in masura in care ne permitea timpul.

 

 Cam asa a venit ideea acestui interviu 😉

 

 

1. De cati ani esti invatatoare?

Am terminat liceul pedagogic in 1993, am predat un timp si la sat in varful muntilor si la oras, apoi m-am mutat la Braila, de capul meu, sa fiu invatatoare la scoala Waldorf. Am ajuns la Mures cu sotul meu, am terminat Filologia si un master si nu am vrut sa fiu profesor de gimnaziu, de liceu sau chiar asistent. Am preferat sa raman invatatoare. Dar … intre timp mi-am mai dat si demisia din invatamant, am lucrat si in alta parte,  am locuit in State ceva timp, m-am intors si am luat-o de la capat cu invatamantul.

 

2. Urmarind blogul tau de cativa ani, dar si pagina fb, am constatat ca lectiile tale sunt atipice. In ce masura ajuta aceasta abordare ? Invata copiii mai usor?

Nu le-as numi atipice. Sunt asa cum imi plac mie, o combinatie de util si placut. Am in suflet un mare loc gol in ceea ce priveste anii mei de scoala primara. Nu imi amintesc nicio ora de desen sau de citire. Cand proiectez lectii, pornesc de la copilul din mine. Imbin teoria cu jocul. Copiii invata cel mai bine cand se joaca si atunci cand ii scoti din cutie, dintr-un anume confort, cand ii provoci si cand vii in fata lor cu altceva.

3. Din cauza abordarii diferite, ai avut probleme cu urmarea programei sau ai reusit sa imbini cele doua stiluri complet diferite?

Niciodata nu am avut probleme cu programa sau cu stilul meu. Eu am fost din prima generatie de clasa pregatitoare. Mi-am facut singura texte si carti pentru copii. Vazusem in State, cat am fost voluntar la gradinita copilului meu, cum se facea predarea acolo. M-a ajutat mult sa vad ca asta se dorea si in Romania.

Mereu am lucrat fara manuale, probabil stiti povestea manualelor care au ajuns in scoli la sfarsitul anului sau nu au ajuns. A fost o generatie fara manuale. Nu mi s-a parut insa un impediment.

Cartea e doar un suport. Poate fi inlocuit cu altceva si eu am facut asta la toate clasele si nu mi s-a parut greu. A fost chiar mai bine, deoarece mi-am ales, spre exemplu, textele care mi-au placut mie si am combinat unitatile de invatare asa cum am vrut eu, nu cum sunt structurate acum in manuale. Spre exemplu, am predat literele U si P iarna si am vorbit de animale polare, ursul polar si pinguinul. In niciun manual nu are abordarea aceasta, ba mai mult, temele propuse erau mereu aceleasi: Unitatea Iarna, jocuri de iarna, colinde, Vine Mos Craciun.

 

4. De unde iti procuri materialele pentru lectii? Sau le pregatesti chiar tu?

Iau materiale de peste tot: incep de la biblioteca personala, ajung la biblioteca judeteana, pe internet, de la muzeu,  de la parintii copiilor, de la vecini daca trebuie, de la cunostinte… Pe altele le pregatesc eu (fise, carti, jocuri, planuri, activitati) pentru a fi in concordanta cu clasa mea si cu ceea ce vreau sa predau. Daca predau o litera la clasa pregatitoare sau clasa intai si am nevoie de o poveste despre sentimente, atunci imaginez o poveste cu litera respectiva si inventez personaje care sa corespunda temei mele. Daca la matematica predau unitati de masura, citesc copiilor o poveste despre fabrica de limonada pentru predarea unitatilor pentru volum, asociez metrul cu un viermisor, pun in scena un joc la alimentara.

 

5. Ai plecat din Romania definitiv?

Nu. Lipsesc o perioada pentru a fi impreuna cu familia mea.

 

6. Ai o fetita in clasa a V-a (sper ca nu gresesc), cum este sistemul francez de invatamant comparativ cu cel romanesc? Eliza s-a adaptat la acel sistem?

Fiecare dintre cele doua sisteme are parti bune si parti care nu multumesc pe toata lumea. In Franta nivelul la ciclul primar e mult scazut, se pune mult accent pe deprinderi de baza. Nu au teme si desi pare bine asa, se vede lipsa exercitiului suplimentar. In clasa copilului meu, la 10 ani, se invata tabla inmultirii si inmultirea cu doua cifre spre exemplu. Nici vorba de ecuatii, regula falsei ipoteze,  probleme de miscare…

Copiii invata greu si raman doar cu ce se face la scoala, iar progresul e incet. Eliza e mult inaintea lor la matematica si gandeste mult mai rapid decat ei, gandeste in stil romanesc. S-a adaptat. Are si experienta unei scoli in State, nu era straina. Nu a speriat-o limba, deoarece stia engleza. A invatat repede si franceza.

Sistemul lor pentru a-i invata pe copiii straini franceza e foarte bun. Fiecare tara are un sistem de invatamant cu bune si rele, nu cred ca exista ceva perfect. A spune, din Romania, ca in Franta sau in Anglia sau in Norvegia e mai bine, e o pacaleala. Numai dupa ce mergi efectiv intr-o tara si stai acolo o perioada iti dai seama ca si invatamantul romanesc e bun, foarte bun in anumite domenii chiar.

 

7. Ce inseamna viata in Franta? Ai mai trait si in alte tari? Care ar fi diferentele culturale si educative, sociale si economice?

Traiul intr-o tara straina nu e usor. E o continua adaptare din toate punctele de vedere. Diferente exista, desigur. Francezii sunt mult mai relaxati, totul e cu programare, totul e in limita timpului disponibil, nu sta nimeni peste program, de la 11 la 13.00 (sau 12 – 14.00) se serveste, obligatoriu, pranzul si institutiile se inchid, oamenii merg linistiti la masa, nu mananca nimeni pe coltul biroului, in fuga, la ghiseu in fata clientului. E o experienta frumoasa sa stai in alta tara. E minunat sa cunosti o alta cultura, alte obiceiuri, alti oameni cu alte mentalitati.

 

8. Cum este perspectiva ta de invatatoare si mama daca ar fi sa compari Romania cu alte tari?

Eu nu sunt de principiul ca nicaieri nu e mai bine ca acasa. Si asta nu are legatura cu nationalitatea, cu radacinile. Pur si simplu ti-e bine oriunde atata timp cat vrei sa iti fie bine si faci ceva pentru asta. Uneori si conjuncturile te ajuta, e drept. Si daca nu ti-e bine si nu te descurci in Franta (e doar un exemplu), te intorci in Romania si atunci da, nicaieri nu e mai bine ca in tara ta natala.

Nu e relevant daca e mai bine sa fii invatator in Romania sau in Franta. De tine depinde ce fel de invatator esti si cum iti faci meseria. Cred ca in cativa ani, poate cand copiii nostri vor fi adulti, nu va mai avea importanta unde lucrezi si unde stai. Poti locui intr-o tara si poti lucra in alta. Si asta trebuie sa ii invatam pe copii: sa se adapteze, sa gaseasca solutii, sa fie creativi si perseverenti.

 

Iti multumesc pentru intrebari.

Ema

*****

Multumesc, Ema!

Daca aveti intrebari pentru Ema, va rog sa le scrieti aici ori pe facebook. 

Despre Antoaneta 2221 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

25 de comentarii publicate

  1. Avem nevoie de astfel de persoane in viata noastra si mi-as dori sa am o astfel de invatatoare pentru fetita mea. Din pacate oameni dedicati sunt foarte putini si ceea ce face Ema implica o munca imensa, iar salariul este acelasi cu al unei persoane care se tine strict de programa. Eu cred ca ar trebui sa existe si o bonificatie suplimentara pentru astfel de persoane poate in acest fel incurajeaza si alte persoane la creativitate

  2. M-as bucura daca toate invatatoarele ar fi asa. Mi-am adus aminte de invatatorul meu, un om minunat care din pacate nu mai e printre noi. Ma bucur ca exista oameni asa de dedicati, pentru ca nu e usor sa lucrezi cu atatia copii, fiecare diferit ca temperament, educatie primita in familie.

  3. Am citit cu placere interviul si mi se pare foarte interesanta perspectiva doamnei invatatoare! Totusi, la noi se preda muuuuult prea mult incepand din clasa intai. De aia la noi sunt atat de multi repetenti, de aia copiii sunt atat de stresati si ii dor spatele din cauza zecilor de manuale pe care trebuie sa le care si nu au timp de activitati relaxante din cauza temelor extrem de grele.. Nu zic ca in fiecare scoala e la fel insa in majoritatea. Sper cu timpul sa avem parte de tot mai multe invatatoare ca doamna Ema si ar fi minunat sa se imprastie aceasta practica spre clase mai mari cum ar fi scoala generala si liceul. Succes in ceea ce faceti!

  4. Felicitari d-na Ema! Daca am avea mai multi invatatori ca tine copii ar merge cu drag la scoala.

  5. Si eu sunt de acord. Conteaza fiecare profesor sau fiecare invatator cum e si cum stie sa se poarte cu cei pe care ii invata. Nu inseamna ca daca lucreaza intr-o scoala unde sunt conditii excelente trebuie sa fie bun iar unde nu sunt chiar atatea lucruri sa fie rau. Parerea mea e ca trebuie sa iai faca meseria cat poate de bine in ambele parti.

  6. Mi-aș dori ca și copilul meu să aibă așa o învățătoare. Mă bucur mult că ai făcut acest interviu și am avut șansa de a descoperi și un alt fel de om, dedicat și pasionat de ceea ce face.
    Felicitări Emei și felicitări ție!

  7. O invatatoare minunata! Mi-ar placea sa se practice in scolile noastre acest sistem de invatare…Invatatoarea Antenoliei a intrat in concediu prenatal si acum au o noua invatatoare, iesita la pensie…nu-mi place deloc, sper ca din toamna sa vina o doamna tanara, cu un alt mode de invatare…

  8. Asta inseamna sa fii dedicat mereriei pe care ai ales sa o faci si sa o faci cu pasiune. Daca s-ar face toate meseriile in acest fel, altfel ar sta lucrurile. Ce poti sa spui in fata unui astfel de om, decat, FELICITARi!

  9. Este foarte bine ca sistemul de la noi deprinde copiii cu gandirea rapida si gasirea mai rapida de solutii. Dar daca privim asa, mai de departe, la oamenii din alte tari, in care elevii stiu mai putine lucruri decat ai nostri, la felul lor de a fi, de a se purta, de a gandi, nu cumva avantajele sunt de partea lor? 🙂 La ce ne foloseste ca stim multe cand suntem elevi, daca dupa aceea majoritatea alearga dupa bani si numai dupa bani, dau din coate, calca pe cadavre, sunt aroganti si le place sa-i umileasca pe ceilalti cu ce vila/masina/gagica/ tare au ei… Strainii fac asa ceva? 🙂 intreb si eu… oare nu sistemul de invatamant bazat pe o concurenta acerba si deschisa si pe ideea ca buni sunt premiantii, restul sunt lenesi/prosti, etc. determina ca adultul de mai tarziu sa se comporte ca intr-o jungla?

  10. Felicitari! Destul de rar asemenea doamne invatatoare. O sa urmaresc si eu blogul si pagina dansei, cu siguranta imi vor fi utile informatiile.

  11. Vreau să văd şi să aud de cât mai mulţi oameni care fac altceva în învăţământ!
    FELICITĂRI DNA ÎNVĂŢĂTOARE!

    Sunt sigură că vor ieşi oameni de sub mână dvs de dascăl!

  12. Felicitari, Ema! Daca ar fi mai multe invatatoare si profesoare ca tine, asa dedicate si care sa nu mai creada ca nu se poate invata decat daca se cumpara 3 manuale si 4 caiete speciale, copiii sigur ar fi mai fericiti.

    • Oh, anul trecut avea o lectie superba in care foloseau aplicatiile de pe telefoane si tablete ca sa deseneze tridimensional! Am folosit si noi aplicatia si ne-am distrat de minune!

  13. Foarte frumos! Bravo tie ca ai adus acest interviu pe blog si felicitari Emei pentru cuvintele frumos spuse. Mi-a placut mult sa o citesc si sa vad ca impartasim unele ganduri.

    E foarte adevarat ce se spune despre sistemul de invatamant din tarile vestice ale Europei, noi in Romania am invatat si vom invata constant mai mult decat copiii acelor state. Am observat ca este valabil si in Italia sau Spania. Am avut ocazia sa locuiesc cateva luni la Roma si sa intru in contact cu elevii din scolile primare sau gimnaziale. Erau la un nivel mult mai scazut fata de elevii nostri de acasa, si ceea ce faceau la ore era pur si simplu elementar. Am intalnit elevi care nu stiau sa citeasca in limba lor materna, la clase gimnaziale.

    Stilul italienilor e aidoma francezilor, totul se intampla pe incet inainte, daca imi permiti expresia. Sunt intr-o continua relaxare, nu se grabeste nimeni, nu tipa si nu striga. La pranz inchid tot si mai deschid abia pe la 4 dupa-amiaza, mai stau 3 ore si apoi pleaca acasa. Traiesc simplu si eficient, as spune. De aceea si multi dintre italieni ajung la varste inaintate, gen 90-100 ani. Nu se streseaza, mananca bine si au grija de viata lor.

  14. Mi-am amintit de doamna mea invatatoare, dintr-a patra, pe care am iubit-o foarte mult! Era o femeie intelegatoare, buna, insa exigenta cand era nevoie. Mama o iubea foarte mult si mergeam la scoala cu ea in fiecare zi…imi pastra un loc in masina, langa dansa mereu…

  15. Ce frumos interviu! <3 <3 Mi-ar placea pentru baietelul meu asa o invatatoare…. 🙂
    Mare dreptate ai, Ema, cand spui ca trebuie sa ii invatam pe copii: sa se adapteze, sa gaseasca solutii, sa fie creativi si perseverenti. Exact asa incerc si eu sa il invat. Cum pot. Nu am talent de educator ci doar instinct de mama 🙂

  16. Interesant interviul. Mi-am dorit si eu sa fiu invatatoare pana am aflat ca la liceul pedagocic era si o examinare legata de aptitudini artistice si eu eram buna la matematica :)) Asa ca am ales liceul economic si am zis adio carierei de invatatoare.

  17. Felicitari! Ma bucur sa vad intotdeauna oameni pasionati de ceea ce fac. Intr-adevar, este greu de definit un sistem perfect de invatamant, in prezent nu cred ca se poate vorbi inca de asa ceva, peste tot se mai pot aduce imbunatatiri. Ma bucur ca si la noi la clasele mici s-au facut pasi mici inspre o alta abordare, sa speram ca se va merge si mai departe cu o atitudine noua si proaspata. Succes in activitate si multa sanatate!

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,784 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: