Despre teme – sunt bune sau nu ?!? (2)

Ieri scriam  despre teme din perspectiva celor comentate, auzite, discutate etc la noi in tara.

La finalul articolului scriam ca voi povesti despre copiii mei si cum e la clasele lor.

Nu imi place sa fac nicio comparatie intre trecut si prezent pentru ca nu mi se pare corect.

Banuiesc ca la asta va asteptati: sa scriu despre ce a fost si ce este, despre ce imi place si ce nu imi place MIE.

Ei bine, nu!

Voi scrie despre ce le place ori nu le place copiilor!

Chestiunea e asa….in urma cu ceva vreme citeam un articol in care se vorbea despre faptul ca si copiii sunt stresati.

Nu e vorba ca sunt ‘stresati’ din cauza unei jucarii ori a unei probleme cu nu stiu ce haina, joc etc.

Este vorba despre faptul ca adultii pun multa presiune pe copii:

  • sa se comporte intr-un anume mod in public!
  • sa vorbeasca ori sa nu vorbeasca intr-un anume mod in public!
  • sa se joace ori sa nu se joace
  • sa lucreze suplimentar
  • sa ia numai note mari
  • sa nu iasa din cuvantul adultilor
  • sa gandeasca inainte sa vorbeasca
  • sa deschida gura cand au ceva inteligent de spus
  • sa dovedeasca tuturor ce copil bine crescut, inteligent, modern imbracat este …..

Ce observati mai sus?

Eu observ ca celor mici li se cere sa fie niste marionete!

Niste marionete care sa accepte un fel de spalare de creier si sa devina ceea ce vor adultii.

Nu observ sa li se dea voie sa se comporte natural, sa invete singuri din propriile experiente, sa greaseasca…..sa arate ca niste oameni!

Eu observ ca li se cere sa fie ca niste roboti: sa execute ce li se spune!

Si eu am gresit!

Dupa atatia ani de cand au intrat copiii la scoala (nu iau in considerare gradinita pentru ca acolo mi s-a parut ca era cea mai frumoasa perioada : calm, liniste, relaxare, veselie!), am constatat ca am gresit!

Eram convinsa ca modul in care discut cu copiii, modul in care ma apropiasem de ei, modul in care eram „prieteni” dincolo de nivelul mama-copii, era mai mult decat ok!

Acum doua sau trei saptamani am aflat ceva care a declansat un fel de avalansa…..

Nu conteaza ca minciuna are picioare scurte si ca am aflat eu!

Conteaza motivul din spatele minciunii!

Niciodata nu am considerat ca sunt perfecta, dar nici nu am luat in calcul ca vorbele mele sunt intelese gresit de catre copii.

Va spun imediat la ce ma refer:

  1. inca de la inceput am evitat sa discutam de fata cu copiii despre invatatoarele lor tocmai ca sa nu fie influentati intr-un mod ori altul
  2. stabilisem un fel de …joc….ca sa aflu care era starea lor de spirit dupa fiecare zi de scoala: daca ai fi o culoare….daca ziua asta ar fi un animal….daca ziua ar avea un gust….ce ti-a placut azi….ce nu ti-a placut azi….etc
  3. fiecare copil putea cere sa vina singur, daca dorea, sa discute, sa povesteasca ceva ce il supara/bucura : am mers pe ideea ca apar situatii cand unul nu vrea sa stie celalalt frate ce si cum etc
  4. am spus mereu ca, daca nu inteleg ceva, sa vina sa imi spuna ca sa le explic si sa discutam (indiferent ca era vorba despre scoala sau nu)

Pare ideal, nu?

Nu e chiar asa!

Am realizat ca cei mici (nu doar ai mei!) nu inteleg diferentele de nuanta si de vina suntem noi parintii ca nu le explicam! Sau poate asa e doar cazul meu!

O sa incerc sa va explic cateva lucruri, strict din perspectiva mea! Nu inseamna ca asa e la voi ori ca si voi aveti aceleasi idei/conceptii!

Exemplu

*Cand veneau cu B ori -FB, eu ii intrebam unde sunt testele. Comentam ca putea fi mai bine daca erau mai atenti.

Ei intelegeau ca ma interesau notele! Se straduiau sa vina cu FB!

Eu vroiam sa inteleaga materia si acea nota (care mi se parea uneori cam mare!) consideram ca reflecta faptul ca nu au inteles ceva ori ca nu au fost atenti.

Credeam ca am fost clara, ca am spus ce vroiam, dar am inteles recent ca nu e asa!

 

La scoala unde invata acum, testele sunt diferite.

Cum asa?

  1. La finalul testului exista un tabel cu notarea fiecarui exercitiu (punct, subpunct etc). Astfel este imposibil ca un copil sa ia o nota mai mare ori mai mica decat merita.
  2. Copiii au ocazia sa vada singuri daca/cum s-au descurcat
  3. Testele nu reflecta neaparat inteligenta copilului, ci o stare de moment.

Ultimul punct cred ca necesita cateva explicatii.

Le-am explicat si copiilor acelasi lucru: conteaza ce informatii ai in cap, nu ce scrie in test. Se poate intampla sa vii cu B sau -FB si acest lucru sa nu reflecte decat cateva lucruri: nu ai fost atent, nu ai inteles materia, nu te-ai incadrat in timp.

Surprinzator pentru mine, a fost dificil sa ii fac sa inteleaga ca nu nota era ceea ce ma interesa. A fost dificil sa ii fac sa inteleaga asa ca am incercat un exercitiu de imaginatie:

In fiecare an, cu fiecare materie, la fiecare ora, se aseaza cate o caramida de informatii…..in timp, se formeaza un rand de caramizi…..dupa alt timp se formeaza un perete…..Pana termina scoala …teoretic….acele caramizi de informatii ar trebui sa formeze o camera sau o casa, in functie de capacitatea fiecaruia de a absorbi cunostintele.

Dar….nu conteaza doar sa absorbi informatiile, ci sa le treci prin capsorul tau si sa le intelegi din perspectiva ta. Nu e vorba sa inveti ca un papagal acele informatii, ci sa le intelegi, sa stii sa le explici cu propriile cuvinte!

La catva timp dupa aceste discutii

De la acea discutie (si inca cateva, dar mai mici), am constatat ca amandoi s-au relaxat un pic…

…in septembrie, Andrei a crezut ca a uitat acasa un caiet (era in ghiozdan, dar nu il vazuse) si a inceput sa planga ca ii da doamna calificativul I ….surprinzator, dar nu! doamna de anul acesta nu le da I daca uita ceva (inclusiv tema), ci le explica si discuta cu ei

…zilele trecute, dupa vacanta de o saptamana, la micul dejun, Andrei si-a amintit ca ar fi trebuit sa se duca la scoala cu o poveste (nu o aveam in format fizic, ci pe calculator); eram in criza de timp si nu aveam timp sa o printez; nu a plans, s-a dus la scoala calm stiind ca nu e certat, nu primeste I (nu cred ca primea I la fosta scoala pentru asa ceva, dar el era stresat la maxim anul trecut sa aiba totul in ghiozdan!)

 

…Andrei are la clasa multe materiale dupa care se lucreaza; mai multe decat la fosta scoala….in plus fata de manual si caietul tiparit, lucreaza la CLR (aka romana) dupa inca doua carti care au lectii de analiza literara si gramatica (nu e nimic complicat, nu sariti! sunt pasi introductivi), iar la mate are tot 4 materiale dupa care se lucreaza

….ideea e ca nu lucreaza de pe toate in acelasi timp, nici teme de pe toate nu primesc in aceeasi zi…

…daca nu lucreaza de pe o carte, invatatoarea le opreste la scoala ca sa nu duca cei mici greutate prea mare

 

…la ambii copii la clasa se dau teme obligatorii si teme optionale (ai mei au ales sa scrie si acele teme optionale! ei, nu eu!)

…la Daria nu se dau multe teme….initial, recunosc, m-am panicat rau de tot! eram obisnuita sa aiba zilnic teme la materiile principale….pe urma am vazut ca lucreaza totusi….ramane de vazut daca metoda invatatoarei e buna….eu nu ii mai dau nimic suplimentar….au intrat intr-un ritm cu temele, cu lucrul la clasa care pare relativ ok…..ramane sa vad cum mai departe

Concluzii

Nu am ce sa zic in plus…concluziile le trageti singuri daca doriti.

Pot sa comentez doar cateva aspecte:

  1. stabiliti-va clar in minte daca va intereseaza scoala, notele, invatatoarea
  2. explicati concret copiilor ce asteptari aveti de la ei
  3. fiti sinceri cu voi insiva altfel e imposibil sa fiti si cu cei mici
  4. a fi parinte e ceva in continuare schimbare, miscare, evolutie etc
  5. acei copii depind de voi, nu le distrugeti copilaria punand niste „tinte” de lucru, aduceti-va aminte ca au nevoie de scoala, relaxare, veselie

Mi-as dori ca, peste ani si ani, copiii mei sa isi aduca aminte de aceasta perioada a vietii lor ca fiind una vesela, fara griji.

Nu stiu daca asa va fi.

E doar o dorinta!

Dar voi face tot posibilul sa nu mai par in ochii lor drept un parinte care are „pretentii”.

Am inceput aceste schimbari in mine pentru ei.

Sper doar ca ei sa simta aceste schimbari in mine.

Pace!

 

 

Despre Antoaneta 2257 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

4 comentarii publicate

  1. am si eu in draft doua articole despre aproximativ acelasi subiect: cum vreau si eu si de ce, unde s-a ajuns si cum am reusit sa ma relaxez. cred ca pana la urma asta este calea: dialogul.
    si da, notele dintr o zi pot reflecta doar o stare si nu un bagaj de cunostinte. dar trebuie verificat de fiecare data despre ce este vorba.

    • Da, tocmai asta spuneam si eu: se intampla sa fie si note mai mici care sa nu reflecte cunostintele, ci o stare. Important e sa inteleaga despre ce este vorba si evident ca tu ca parinte verifici ce a facut copilul si ce nu a inteles pentru a il putea ajuta si a ii explica!

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,666 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: