Jurnal despre mine (11) – pana la urma totul se termina cu bine!

Astazi este o zi ..normala sa zicem …cu bune si rele…cu bucurii si tristeti…Jurnal despre mine a ajuns la a 10-a editie. Astazi mai mult despre ei decat despre mine, mai mult despre ce inseamna „pana la urma totul se termina cu bine”

Astazi

Este sambata, 17 iunie.

Afara

A plouat azi noapte. Este o zi tipica de vara sa zicem…a plouat, a iesit soarele, acum este innorat din nou.

Copiii

Sunt exceptional de cuminti. Semn ca incep sa resimta oboseala acumulata si ca isi incarca bateriile. Este primul an cand nu se agita foarte mult in primele zile de vacanta. Acum totul a intrat aparent firesc pe drumul de vacanta…nimic la cote alarmant de agitate.

Rex

Se cearta cu toti cainii vecinilor care se plimba pe drum. Face schimb de impresii cu cei care sunt in curti si ii cearta pe cei care se plimba in lesa.

Eu

Incepusem ziua in mod firesc…un pic adormita, apoi m-am trezit complet cand sotul meu a schimbat planurile rapid…Pe la pranz am observat un apel ratat de aseara. In cateva cuvinte am aflat ceva care m-a dezamagit. Asa cum stiti nu particip la concursuri, rar se intampla acest lucru. Si cand zic rar, asta inseamna de cateva ori pe an, numarand pe degetele de la o mana. De obicei, dau share pe retelele de socializare pentru ca stiu multi oameni pasionati de jocuri si concursuri.

Zilele trecute am primit o provocare sa participam la un concurs. Pentru ca persoana care mi-a spus de acest lucru imi este prietena in mediul virtual, am acceptat. In plus, provocarea era chiar amuzanta si am ras cu Daria cand a citit exercitiile de dictie. Surpriza a fost ca am fost anuntati ca am castigat concursul. Abia pe urma m-am uitat sa vad despre ce premiu era vorba. Ne-am dat seama rapid ca nu e un eveniment care sa ne placa pentru ca Daria nu e fan al truperi Zurli, insa prietena ei cea mai buna este dornica sa ii vada in actiune. Am intrebat daca putem sa dam altcuiva aceasta sansa, mi s-a spus ca da. Am intrebat-o pe mama fetitei daca primesc acele doua bilete. Evident ca s-au bucurat. Am trimis datele de contact joi seara urmand ca biletele sa fie expediate vineri prin curier. Azi este sambata si biletele nu au ajuns. Evenimentul este in desfasurare la Buftea si va continua si maine. Se pare ca nu mai sunt sanse sa se aduca biletele….poate luni…ca sa le pastreze ca amintire.

Va dati seama cum ma simt eu acum fata de acel copil? Dar va dati seama cum se simte acel copil care chiar isi dorea sa mearga? Am vorbit cu prietena mea din mediul virtual sa vedem daca poate lua legatura cu cei de la firma care a oferit biletele, dar va dati seama ca sansele sunt minime spre 0.

In timp ce scriam acest articol, am primit raspuns pe fb de la firma care a sponsorizat cele doua bilete. Se pare ca biletele au fost expediate prin Fan Curier si s-ar fi specificat sa fie predata in aceeasi zi, dar acest lucru nu s-a intamplat. Pentru ca bunavointa exista, au achizitionat ei alte doua bilete, iar mama si fetita se vor duce maine direct la eveniment si vor primit acolo biletele. Acum ma rog (eu care nu ma rog de obicei! stiu! nu va spuneti parerea despre subiect pentru ca as avea si eu multe de spus!) ca lucrurile sa decurga intr-un fel anume si sa se bucure Ioana de acele ore. Regret ca s-a intamplat asa. Chiar daca noua nu ne place, altora le place acel eveniment si chiar isi doresc sa mearga. Multumesc celor care au rezolvat totul si au dovedit ca pana la urma totul se termina cu bine!

Cam asa s-ar traduce ziua de azi. Nu am mai plecat la tara cum vroiam pentru ca acolo nu am semnal la net si vroiam sa pot afla rapid daca se rezolva. Acum pot rasufla usurata ca totul s-a rezolvat si, desi ramane un gust amar, macar Ioana se va bucura de cadou.

Fotografia reprezentantiva?

Cred ca ghiciti si singuri!

 

Despre Antoaneta 2222 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

9 comentarii publicate

  1. Bine ca s-a rezolvat cumva pana la urma. Am avut si eu destule probleme cu firmele de curierat. Nu ma apuc acum de povestit dar sunt cam dezamagita de ele. In fine.. asta e. Mergem mai departe cu optimism.

    • Da, azi nu am apucat sa vorbesc cu Ioana, dar sunt chiar curioasa daca a fost totusi curierul cu acele bilete. In fine, bine ca s-a incheiat. Nu a ramas copilul dezamagit ca nu si-a vazut trupa preferata.

  2. Si eu am daruit un cadou castigat online. Dupa 15 zile nu a ajuns la destinatie pt ca…nici nu a plecat.
    Ce sa mai zic. Ridic din umeri :D. Macar ei si-au cerut scuze singuri, prietena mea careia i-am daruit si trecut adresa…nu mi-a zis nimic!

    • Si-au cerut scuze dupa ce am intrebat eu. Daca mamica respectiva nu imi spunea, daca eu apucam se plec la tara unde nu e semnal cam deloc….nu se mai intampla nimic.
      Din pacate, biletele nu ar fi ajuns la destinatar daca nu se intampla asa pentru ca reprezentantii firmei nici macar nu si-ar fi dat seama de greseala.
      In fine, bine ca s-a rezolvat, dar am albit de suparare sambata pentru ca ma simteam rau fata de Ioana.

  3. Se zice ca lucrurile se termina intotdeauna cu bine si, daca ti se pare ca nu e bine, inseamna ca inca nu traiesti deznodamantul si e cazul sa mai astepti putin. E bine ca s-a rezolvat.

  4. Mai calca pe bec si firmele care se cred serioase si de incredere. ma bucur mult de colega Dariei care a putut totusi merge la spectacol.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,698 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: