La ce varsta devin independenti…..!?!? Cum ne influenteaza mamele?

Zilele astea (sa nu zic de vreo doua saptamani), Daria are accese de….independenta mai mari decat de obicei 😀 mai ales cand ramane cu bunicii….cand o „descopera”  ca face o boacana le spune ca e fata mare si se descurca 😉

De ce ma mira? Nu stiu nici eu! Sincer, ma uit la ea si imi aduc aminte ca eram de varsta ei,sa nu zic mai mica (aveam cam 4 ani), si ma trimitea mama la 1-2 strazi distanta de apartament sa cumpar paine sau legaturi de leustean/marar de la taranii veniti sa vanda la colt de strada (ce vremuri…eu nu as avea curaj sa o las singura pe Daria nici la magazinul de pe strada 😀 )…..Incet-incet imi formasem anumite locuri de unde cumparam diverse – nu cumparam totul dintr-un loc pentru ca stiam ca restul imi ramanea mie, asa ca alegeam ce cumparam in functie de pret 😀 (capitalista de mica :)))

Cand am ajuns la scoala, aveam deja cheia de gat si, dupa cateva tentative nereusite de a ma „incredinta” pentru cateva ore unor vecini (zic nereusite pentru ca s-a convins si mama ca ei nu-mi dadeau mancarea lasata de ea, desi mama le dadea si lor la fel, nu puteam sa-mi fac nici temele ca nu vroiau sa aprinda lumina, desi tot mama le platea facturile…), ma descurcam singura – imi luam din frigider (nu am folosit aragazul pana in clasa a 4-a pentru ca imi explicasera ca era periculos si mama avea grija sa-mi lase mancarea la temperatura potrivita), imi faceam temele, dormeam daca vroiam (nici Daria nu prea doarme si oare de ce ma stresez eu de multe ori cand ea nu vrea/poate sa doarma la pranz??)….

Ce faceam cand ieseam de la scoala? Eram clasa I si scoala era la 4 strazi distanta de casa:  ma opream la un magazin (in prezent cafenea) si-mi luam discuri cu povesti din banii mei de buzunar (imi strangeam banii, nu aveam obiceiul sa-mi cumpar dulciuri sau cine stie ce pentru ca stiam ca-mi lua mama 😉 ) – am o colectie impresionanta de discuri (sau aveam pentru ca am impresia ca tata a „maritat” colectia de peste 100 de bucati) – ma stiau vanzatorii (nici nu ajungeam la tejghea :))) ) si imi pastrau discurile cele mai bune, inclusiv cu muzica usoara – Dan Spataru, Maria Ciobanu (desi nu-mi placea, am cumparat pentru ca vroiam sa le fac o surpriza alor mei gandindu-ma ca lor le place), Dida Dragan, Mirabela Dauer…etc. Aveam obiceiul sa trec pe acolo o data la 2 zile.

Cand nu treceam pe la magazinul de discuri, treceam pe la librarie si imi cumparam carti si jucarii (mai rar jucarii pentru ca mama se ocupa de segmentul asta periodic). Va dati seama ca ma stiau deja de la atatea vizite pe care le faceam- stiam ce vroiam si le rugam pe doamnele de acolo – impropriu spus „rugam” pentru ca nu ma milogeam, ci le spuneam frumos ce vreau, le puneam sa-mi arate (era sistemul acela cu rafturi si vanzatoarele iti aratau ce doreai, iti dadeau un biletel cu pretul, mergeai la casa sa achiti si te intorceai cu factura la vnzatoare care iti dadeau cumparaturile frumos aranjate). Eram destul de critica si mereu comparam mai multe jucarii/carti pana ma hotaram ce vroiam sa cumpar 😀 . De altfel, daca nu aveau ce vroiam, ele imi pastrau sub tejghea si mi le dadeau cand le „vizitam”. Cum intram in librarie, de la parter pana la etaj ma salutau toate: mereu se ducea „telefonul fara fir” pana la etaj inainte sa ajung eu acolo si eram deja asteptata 😀

De unde aveam bani pentru ce cumparam? Strangeam tot restul de la cumparaturi, rudele imi dadeau bani la diverse sarbatori nestiind ce sa imi cumpere, daca faceam ceva in casa, eram platita 😀 (nu mult, dar ii adunam). Acum sa nu va imaginati ca imi luam zilnic ceva, dar treceam sa le salut macar 😉

Revenind la vizitele mele la librarie, imi aduc aminte ca imi doream mult o papusa mare (nu aveam una inalta cat mine 😀 ) si am strans bani. Libraria de unde cumparam de obicei nu avea ce doream eu, insa se gasea la alta unde ajungeai daca traversai pe la semafor, era o intersectie mare. Stiam ca nu aveam voie sa traversez, eram clasa a 2-a si totusi mi-am luat inima in dinti intr-o zi cand mama m-a trimis la paine si m-am dus sa-mi cumpar papusa! Tremuram de emotie cand mi-a dat-o vanzatoarea! Nu era obisnuita ca un copil sa ceara jucarii asa ca ma pusese sa ii arat ca am banii (i-am spus ca ii arat doar daca imi da biletul sa achit la casa, „de unde sa stiu eu ca nu mi-i fura” si au inceput toate sa rada :))) . Am strans in brate cutia cu papusa (pusesem painea in cutie pentru ca nu puteam sa duc totul o data) si am plecat spre casa. Abia puteam sa o duc, dar nu mai conta! Reusisem! Mama m-a vazut! Atat m-a intrebat: ai trecut strada? Stiam ce vroia sa spuna si m-am inrosit toata! A fost suficienta privirea ei dezamagita si teama din ochii ei ca sa inteleg! Nu am mai repetat!

Alte nazdravanii? Daaaa!!! Aveam un magazin de unde cumparam incaltaminte 😀 . Da, exact! Si acolo au ajuns sa imi cunoasca preferintele; era doar la o strada distanta si imi pastrau vanzatoarele modelele care erau noi stiind deja culorile preferate, numarul la incaltaminte….off, ce viata! Imi vine sa rad si in acelasi timp imi dau lacrimile! Ce copil eram! Imi aduc aminte cand am luat o prietena cu mine, eram in clasa a 4-a cred si am intrat in magazinul acela imens, Alina ma strangea de mana si imi spunea: „ne dau afara cand ne vad singure! hai sa fugim de aici” …doamne, cu ce nonsalanta m-am dus la sefa de raion si i-am spus ca vreau sa-mi aduca cutia cu sandalele noi albe! Ce tupeu pe capul meu! Daca ar face fiica-mea asa? M-ar lasa perplexa!

Ca o paranteza, am fost cu ei la un loc de distractii si aveam bilete la trenulet pentru toti 4, cand a venit „conductorul”, Daria i-a dat biletele spunandu-i „pentru toata familia” si noi am izbucnit in ras vazand-o atat de serioasa! Am tendinta sa uit cum eram eu si pe ea sa o vad mica-mica! Dar e mare deja si e un adult in devenire (peste multi-multi ani!!!).

Ce alte magazine vizitam de la scoala pana acasa? Mai era un magazin de artizanat pe care l-am vizitat pana in clasa a 4-a – era mic, dar cochet si imi placea mult sa intru acolo – mirosea a mosc (acum stiu ce inseamna, atunci habar nu aveam) si ma imprietenisem cu vanzatoarea care imi pastra fustite si esarfe deosebite stiind ca imi plac anumite modele….De acolo am cumparat o vaza de marmura pentru mama si un fular pentru tata, o umbrela care imi placea mult si am strans banii de buzunar doar ca sa o am pentru ca nu vroiam sa se ude/murdareasca cand ma jucam in ploaie (ce imi mai placea sa sar in apa…de ce oare ma supar cand sar cei mici? nu se imbolnavesc din atata lucru!)

Stiti ce ma amuza? Cand mergeau si ai mei (mama mai mult pentru ca tata nu avea rabdare la cumparaturi si lua ce nimerea doar ca sa termine mai repede – in afara de ce ii trebuia lui pentru ca era foarte greu sa-si aleaga si statea ore in sir pana decidea pentru el ce era mai scump si mai bun!) si vanzatoarele spuneau „a, sunteti parintii fetitei? dvs.cine sunteti? parintii Antoanetei?” :)))) Ma distram bine, dar ma simteam si mandra de mine ca eu ii duceam acolo!

Ajunsesera ca ei sa fie recunoscuti dupa copil si sa auda despre mine cat de cuminte si politicoasa eram, ca stiam exact de vroiam (nu ca ar fi fost urma de indoiala :))) ….cred ca mama s-a convins ca ma descurc singura, dar mai ca nu-i venea sa ma lase chiar de capul meu ….imi controla temele in timpul putin pe care il avea la pranz cand dadea fuga pana acasa si seara cand se intorcea de la serviciu. Aveam mereu temele facute! Aveam grija sa ies la joaca in timpul cand erau ei la serviciu si sa intru in casa cam cu 10 minute inainte sa se intoarca acasa seara 😀 .

Stiu ca o data s-au gandit sa ma verifice si a venit tata acasa mai devreme cu un coleg  pe care l-a pus sa sune la usa si sa ma convinga sa deschid usa! Eh, ti-ai gasit sa deschid usa unui necunoscut! A incercat cu faze de genul ca il cunoaste pe tata, e coleg cu tata, e o urgenta…bla-bla! I-am spus ca, daca nu pleaca, strig pana ies vecinii. De fapt, radeam pe rupte pentru ca ii auzisem cand vorbeau in soapta si tata ii dadea idei ce sa spuna asa ca imi venise o idee: a batut tata la usa dupa 5 minute si mi-a spus sa-i deschid ca isi uitase cheile. Stiti ce i-am spus 😀 ? „Nu stiu cine esti! La ora asta, tatal meu e la serviciu si nu deschid usa nimanui! Pleaca altfel nu e bine pentru tine!” Chiar isi uitase cheile si i-a luat o jumatate de ora sa ma convinga sa deschid! E adevarat ca am deschis pentru ca am vazut-o pe mama pe geam si stiam ca vine si ea, asa ca am deschis cam in momentul in care ea era pe holul blocului :))) Cat el imi spunea sa deschid, eu ascultam un disc la pick-up si imi faceam temele (il lasasem sa vorbeasca singur :)))

Doamne, ce copil eram!

Am facut si multe boacane!!! Am ramas inchisa in casa (imi luasera cheia la pranz din greseala) si, cand au venit prietenele mele la usa, nu puteam sa le deschid asa ca le-am poftit pe la geam (stateam la parter) – am legat toate cordoanele de la rochiile mamei, am coborat un scaun in fata geamului de la dormitor ca sa urce usor fetele, am legat scaunul si l-am tras in casa :))) Ne-am dat uta-uta in voalul mamei de mireasa pe care il prinsesem intre doua scaune ca un hamac 😀

Alte boacane? Eram la tara si am reusit intr-o vara sa-mi tai degetul cu un cutit ascutit – vroiam sa transform niste sandale in papuci asa ca era cat pe ce sa raman fara o bucata de deget (am urma ramasa !). Alta data, am reusit sa imi infig un tarus in picior si m-au dus ai mei de urgenta la Bucuresti ca sa imi faca un vaccin antitetanos!

Am descoperit vopselele bunicului meu si am „vopsit” spatele casei cu toate culorile gasite 😀

Stiam unde tinea mamaie ascunse dulciurile si ma cataram acolo ca sa imi iau de cate ori simteam nevoia 😀 …Nu ma certau bunicii, eram cea mai mica dintre nepoti si cea mai razgaiata! Dormeam cu ei cand stateam fara ai mei si imi placea sa ascult povesti inainte de culcare…avea bunica mea o tolba plina cu povesti – adormea inaintea mea :))) si eu o tot inghionteam sa imi spuna continuarea…stiam pe de rost povestile ei, dar imi placea vorba ei domoala si modul in care adauga mereu ceva nou…pentru ca adormea inaintea mea, cand reuseam sa o trezesc, ma intreba unde ramasese asa ca, de multe ori, profitam si ii spuneam ca era la alta poveste 😉 …. asa ascultam cateva povesti in fiecare seara 😀

Ce mai faceam? Cand am crescut, din cauza influentei tatalui meu, nu mai vroiam sa stau la bunici asa ca alegeam sa stau la nasa mea (sora mamei) care este preferata mea! Si acum pot discuta cu ea de la egal la egal mai bine decat am facut-o vreodata cu propria mea mama! Imi placea sa stau la ea! Verii mei sunt mai mari decat mine, insa ma distram de minune cu verisoara mea Neli (mai mare cu 8 ani decat mine). Cate boacane nu faceam ! Dar eram mereu acoperita! De cate ori ne intalneam toti verii (toti mai mari decat mine evidnet), se intampla ceva…dar eu nu eram niciodata pedepsita! Ghici de ce? Altii faceau si mai si! Plus ca nimeni nu ar fi crezut ca unu’ asa mic ar face vreo prostie si cei mari ar fi cuminti, nu? De multe ori, erau pedepsiti ca ma luasera cu ei cand faceau boacane ( mersul la garla era interzis, dar ei tot fugeau pe acolo…cu mine dupa ei 😀 ).

Cred ca, din punctul asta de vedere, am avut o copilarie fericita! Stiti cand eram fericita? Atunci cand era liniste in jur, cand o vedeam pe mama (in vacanta) ca ma strangea in brate si nu imi mai dadea drumul, cand alergam fericita cu prietenii pe care mi-i facusem si la tara la bunici, dar si la bloc! Am fost in tabere si excursii (cred ca aproape tot ce s-a organizat la munte de catre scoala) si ma simteam foarte bine!

De ce scriu aceste randuri?

Nu stiu! Simteam nevoia….ma gandesc la ceva ce a scris Otilia Mantelers referitor la temerile noastre de parinti si la faptul ca actionam uneori ……altfel decat am vrea, ma gandeam la ce a scris Simona Tache referitor la mame…nu stiu cum a fost mama cand eram mica, acum o redescopar ca adult si o apreciez sau nu gandindu-ma la copilaria mea…dar stiu un lucru! Mama a fost centrul universului meu! Nu imi imaginez cum ar fi fost viata fara ea! Profiterolul pe care mi-l dadeam cand ieseam noi doua fetele la plimbare, jucariile, cartile (dragostea de carte vine de la ea, ea s-a ocupat de mine – in primii 3 ani de viata a stat cu mine si s-a ocupat de mine – pana am inceput gradinita unde, bine-nteles ca eram in elementul meu 😉 ).

Cred ca sunt cine sunt multumita  mamei mele sau impotriva vointei ei (fiecare ia propriile decizii cand creste)! Cu bune si mai putin bune, asa cum a reusit ea sa ma ajute sa trec peste ani ….Imi aduc aminte de postarea Luminitei si ma intreb ce fel de mama sunt eu? Cum vor fi copiii mei? Ce influente vor fi asupra lor?

Dar stiu ca vreau sa fie fericiti! Doar asta conteaza!

Despre Antoaneta 2290 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

3 comentarii publicate

  1. Mi-a placut postarea!Si aproape mi-au dat lacrimile la sfarsitul paragrafului cu papusa!Ca parinti ne dam seama prin ce au trecut parintii nostri!

Trackback-uri și pingback-uri 2

  1. cum faci rost de apa, cum gasesti apa | blog 2012NumaratoareaInversa.ro
  2. Ce am citit prin blogosferă: diverse bloguri interesante | Stilul meu de viata

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,679 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: