Matilda de Roald Dahl (in viziunea Dariei)

In primul rand, vreau sa va spun ca apreciez enorm comentariile voastre de aici si de pe facebook (de pe toate grupurile unde s-a discutat despre articolul „Vrajitoarele„). De ce? Pentru ca Daria a prins curaj sa scrie si despre „Matilda” si face din ce in ce mai putine greseli.

Matilda

Daca la primul rezumat a fost nevoie sa o trimit de 3 ori inapoi la birou ca sa corecteze timpii folositi, apoi sa completeze o fraza, respectiv sa scrie concluziile ei, de data asta a fost mai rapid si am descoperit alte greseli ce trebuie indreptate.

Este foarte adevarat ca acum a facut si o mica comparatie intre carte si film asa ca e putin diferit ce a scris prima data.

Pentru ca am primit si mesaje private pe fb, o sa incerc sa va raspund (din nou) aici.

Inainte sa inceapa sa scrie, am discutat cu ea. I-am explicat ca o rog sa scrie despre cartea citita gandindu-se ca sunt copii care nu au citit-o si poate ar fi interesati sa o faca daca vor afla despre ce este vorba.

Am revizuit articolul precedent si am adaugat si imaginea foii pe care a scris ea.

Se vad clar corecturile si completarile (asta ca sa nu fie vreo indoiala ca a scris ea acele fraze).

Este foarte adevarat ca a stat langa mine cand copiam pe blog ceea ce a scris si, pe masura ce imi dicta, mai schimba un cuvant sau lega frazele (pentru ca se plictisise rau de tot), dar se poate face usor comparatie intre ele si veti vedea ca nu e vreo diferenta majoara, ci mai degraba sunt adaugate conjunctii (nu, nu stie ea ce sunt conjunctiile; incerc sa ii explic eu, treptat, pe masura ce „lucram”).

Prin prisma comentariilor voastre, a prins curaj si a inteles ca nu trebuie sa se blocheze cand i se da la scoala o tema pentru a scrie o compunere.

Sper ca, in vara aceasta, sa capete mai multa incredere in ea si sa o ajut sa inteleaga ca „poate”.

La acest rezumat, se vede deja diferenta si banuiesc ca asa procedeaza si la scoala: se concentreaza la inceput (adica la primul rezumat) si iese relativ bine, iar apoi se „relaxeaza” si incepe sa scrie „pe scurt”.

Am citit impreuna rezumatul si i-am explicat unde era nevoie sa adauge ori sa stearga ceva, i-am aratat si cateva greseli de gramatica, dar nu am modificat nimic altceva. Se vede si diferenta de scris dupa ce a luat o pauza pentru ca a schimbat culoarea pixului.

La final, am intrebat-o de ce a scris diferit fata de primul rezumat.

Mi-a spus ca acum nu avea mare chef sa scrie. Am zis: nu-i nimic. Nu te obliga nimeni sa scrii.O vei face doar cand vei dori.

S-a uitat la mine si mi-a spus: acum, daca tot am scris despre Matilda, publica.

I-am explicat ca aici e vorba doar de un exercitiu de compunere, nimic altceva si nimeni nu se asteapta sa faca acest lucru daca nu vrea ori nu poate.

Mi-a spus ca se bucura mult ca atatia oameni au lasat comentarii (i-am citit fiecare cuvant scris de voi) si ca nu este vorba despre asta. Mai degraba ii e teama ca cineva sa nu creada ca nu se descurca.

Si uite aici vroiam sa ajung cu ea…..sa o fac sa inteleaga ca, in viata, mereu va intalni oameni care o vor simpatiza ori nu, care o vor sprijini ori nu.

Important e sa faca doar ceea ce ii place si ceea ce isi doreste (atata vreme cat nu raneste alti oameni).

Nu trebuie sa se gandeasca sa ii faca pe altii fericiti daca asta o face pe ea nefericita.

Aici e o problema pe care o avem: isi doreste sa ii multumeasca pe altii, iar cand face ceva doar pentru ea, se simte de parca „s-ar razvrati”.

Se dovedeste ca ideea de a o ruga sa scrie despre cartile citite si de a publica ceea ce scrie are si un alt rol asa ca ma bucur ca am decis pana la urma sa fac acest pas cu ea.

Sper ca, la finalul acestui exercitiu, sa atingem mai multe puncte sensibile.

Pentru cei care si-au exprimat ingrijorarea: nu este obligata nici sa citeasca, nici sa scrie.

De citit nici nu se pune problema. Mai degraba o rog eu sa mai lase cartea din mana.

De scris…aici nu e vorba despre obligatie.

Oricum are ca tema de vacanta de la scoala sa scrie 5 compuneri asa ca eu doar o ajut sa inteleaga mai clar ce pasi trebuie urmati cand scrie ceva si credeti-ma pe cuvant ca ii place sa scrie, dovada consta in jurnalele si agendele cu povesti pe care le are la ea pe birou, pe pat, pe covor, in ghiozdan.

Problema reala este lipsa de incredere de sine.

De asta a intervenit partea cu publicarea cuvintelor ei: ca sa capete un pic de incredere si sa primeasca comentarii constructive (lauda, critica …).

Cand i-am corectat prima data ceea ce a scris, ii venea sa planga crezand ca o voi certa. Noi nu folosim un ton nervos cand discutam, ci suntem ca doua prietene, iar din intamplare una din ele are un pic mai multa experienta decat prima.

Reactia ei imi confirma ceea ce mi-au spus atat invatatoarea, cat si profesoara de engleza: este emotiva.

Este o parte la care trebuie sa mai „lucram”, dar stiu ca nu pot schimba mare lucru in acest sens in afara de a o ajuta sa capete incredere in ea insasi.

Incet-incet, a inteles ca este vorba doar de cateva lucruri de baza pe care trebuie sa le inteleaga. I-am explicat ca nimeni nu s-a nascut invatat 😉

In aceasta carte este vorba de o fetita numita Matilda.

Aceasta fetita a invatat singura sa citeasca inca de la 3 ani.

Cand nu mai gaseste in casa ce sa citeasca, fetita merge la biblioteca orasului. Tatal ei se ocupa cu „vanzari de masini”.

De fapt, sunt masini furate. Mama merge si joaca bingo, iar fratele merge la scoala. Deci Matilda ramane singura acasa.

Dupa un timp, tatal Matildei are un client pe nume domnisoara Trunchbull.

Acest client nu este ca oricare altul, aceasta este doamna directoare a scolii.

Intr-un final, Matilda este inscrisa la acea scoala ceea ce o face foarte fericita.

Cam pe la mijlocul anului, familia Matildei pleaca in Spania pentru totdeauna. Matilda nu vrea sa plece, ci ea isi doreste sa ramana cu invatatoarea ei, domnisoara Honey (miere).

Eu am observat ca filmul si cartea se deosebesc in legatura cu:

– In film se spune ca Trunchball inchidea copiii in niste cutii si in carte nu-i asa.

– In carte nu apare partea in care Matilda si domnisoara Honey intra in casa lui Trunchball si descopera ca aceasta il omorase pe fratele ei, tatal domnisoarei Honey.

Filmul este mult mai detaliat decat cartea, insa mie mi-au placut amandoua.

roald dahl Matilda

Despre Antoaneta 2288 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

13 comentarii publicate

        • Da, a insistat in toamna ca vrea blog pentru a se exprima….dar nu are timp de el de niciun fel…
          Nu o fortez pentru ca nu as obtine nimic bun.
          Stiu ca toate vin la randul lor..in ritmul lor…la timpul potrivit..

          • Și mie mi-ar fi plăcut ca măcar unul din fiii mei să aibă un blog. Pe Răzvan l-am pierdut, momentan, iar pe Luca nu-l încântă ideea. De când sunt părinte am învățat să le respect dorințele după ce am terminat tot arsenalul din dotare. Poate, la momentul potrivit, va exista și un blog al fiecăruia. Eu voi continua să-i susțin, așa cum sunt convinsă că faci și tu. Drag!

  1. Daria eu nu am citit cartea si nu am vazut nici filmul dar din povestirea ta am inteles despre ce este vorba.
    Ma bucur ca-ti place sa citesti si sa ne povestesti ce ai citit .
    Sa stii ca nu te criticam,chiar daca ai gresi e normal sa mai si gresesti.Important e sa citesti ce-ti place si sa scrii chiar si in versuri ce-ti place,pentru ca numai asa iti poti forma un vocabular si poti sa inveti sa scrii corect.
    Multumesc ca mi-ai povestit si mie ce ai citit si abia astept sa mai citesc ce scrii.

    • Mulumim mult, Arcidalia!
      Am chemat-o langa mine sa citim impreuna comentariile si a ramas profund impresionata de ceea ce ai scris :*

  2. Cu multa rabdare si dedicatie poate invata orice, oricine. Important este sa fie cineva care sa ghideze acest invatacel si sa-l ridice cand prabusirea pare iminenta.

  3. Felicitări, Daria! Şi îţi mulţumesc mult pentru articol, Antoaneta, îmi este de ajutor. Mai ales că şi eu am o cititoare acasă, doar că este puţin mai mică şi încă nu ştie anumite lucruri legate de compunere, gramatică etc.

    • Multumim, Marina 🙂
      Fetita ta e de aceeasi varsta cu Andrei asa ca te inteleg pe deplin. Sa nu crezi ca Daria stie toate aceste lucruri legate de compozitie/gramatica. Le invata treptat exersand. Teoria este buna doar daca e folosita langa practica.
      II explic ce astept de la ea, o las sa lucreze. Citim impreuna, corectam unde e cazul.
      Am grija sa o laud cand e bine pentru ca nu imi place sa critic. E munca ei, a depus efort pentru ceea ce a facut. Nimeni nu stie totul. Am invatat la scoala ceea ce ii explic ei. Daca nu o interesa, nu ii mai explicam.
      Spre ex., Andrei nu citeste decat daca 1) este data tema de la scoala; 2) este ceva legat de trenuri/masini/roboti etc
      Important e sa gasesti acel ceva care ii stimuleaza si sa pornesti de acolo, dar in ritmul lor.
      Daca ii place sa citeasca, e un pas important pentru tine si fetita ta sa discutati despre personaje, despre ce i-a placut si ce nu, despre cum ar schimba ea povestea daca ar putea….
      Treptat, ajungeti si la partea in care trebuie sa redea in scris ceea ce a inteles/gandit referitor la o carte/poveste.
      Va dorim spor la citit si vacanta placuta!

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Fantasticul Domn Vulpe (Roald Dahl) – in viziunea Dariei | Pitici, dar Voinici

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,681 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: