Primele zile in tabara

Daca tot v-am innebunit cu bagajul de tabara si cu emotiile pe care le traiam inainte de plecarea copiilor, astazi va povestesc cum au fost aceste primele zile in care au fost plecati. Primele zile de tabara au fost complet diferite din multe puncte de vedere fata de ceea ce ma asteptam eu sa fie.

(free image from pixabay)

Cum se aliniaza planetele ? Asa cum vor ele! 

Moi? Cu greu!

Pe de o parte, nu am reusit sa fac nimic din ceea ce mi-am propus in afara de o dieta stricta pe care o tin. Dupa ce au urcat in autocar cei mici, parca totul s-a declansat si nimic nu a mers cum speram, cum doream. Sa va spun ca abia daca am fost acasa zilele astea si nu pentru ca as fi plecat la plimbare? Sa va spun ca m-am copt in masina conducand in directii diferite ori asteptand la gara sa ajunga unul dintre soferi? Sa va spun ca am fost atat de obosita incat nu am reusit sa citesc mare lucru si ca adormeam seara de indata ce puneam capul pe perna?

Copiii? Bine, mersi!

Pe de alta parte, nici copiii nu au reactionat cum ma asteptam. Pentru ca Andrei e mai mic, mereu am avut tendinta sa il protejez, sa consider ca e mai slab, ca e plangacios. Este a doua oara in ultimele luni in care m-a surprinde complet. Prima data a fost cand a inceput scoala intr-un nou colectiv. Eram convinsa ca se va integra greu, ca va dura pana isi va face prieteni, ca va sta in banca tacut. Eh, ti-ai gasit? E mai vorbaret ca oricand, se joaca si alearga cum baietii care sunt la fel ca el de nebuni 😛 A doua oara a fost acum o data cu plecarea in tabara. In afara de faptul ca nu a plans si nici nu a dat semne ca ar face-o, abia daca am reusit sa vorbesc cu el mai mult de 30 secunde, abia imi raspunde la mesaje (asta inseamna ca raspunde o data pe zi, foarte scurt cu “da” ).

Culmea e ca Daria care facea pe viteaza si insista ca abia asteapta sa fie libera, independenta, ca trebuie sa ii las sa zboare (literalmente mi-a scris un sms ca sa imi sublinieze acest lucru) este cea care ma suna si imi da mesaje. Am vorbit cu ea in fiecare zi, cam de 2-3 ori. Nu va imaginati ca plange. In niciun caz! Ideea este ca ea se tine de cuvant si ma suna sa imi spuna cum este acolo, cum se distreaza, unde merg.

Acasa

Da, nu pot spune ca am timp sa ma gandesc asa mult pana seara tarziu cand ajung acasa si e atata liniste in casa si in curte incat nu imi vine sa cred. Rex nu prea mai latra, e trist ca nu sunt copiii. Cum ma vede, imi sare in brate. Si credeti-ma ca nu e usor pentru ca e ditamai cainele! Papagalii mai ciripesc acolo in camera Dariei, dar nu foarte mult. Se uita la mine cand le fac ordine si curatenie in colivie, dar nu mai vorbesc cu mine ca inainte.

Cam asa

Ce sa zic…nimic nu e asa cum ma asteptam, insa e adevarat ca e bine pentru copii asa cum este. Sper sa se distreze si sa aiba amintiri placute. Acolo e racoare (17-18 grade) asa ca au scapat de arsita din oras. Noi ne coacem la 36 de grade de innebunim. La ei a plouat, a fost grindina. Azi e soare si acolo, dar nu urca temperatura mai sus de 22 grade. E bine. E temperatura perfecta pentru ei.

Autocarul are aer conditionat, sunt 4 animatori care se ocupa de copii in permanenta. Au activitati zilnice de la dans, engleza pana la jocuri de motricitate etc. Plus excursii in imprejurimi de la Dino Park pana la rezervatia naturala de ursi etc. Spatiul unde se desfasoara tabara este imens din ce imi spune Daria la telefon, dar se vede si din fotografiile primite pe grupul de what’s up.

La voi cum e zilele acestea? Rezistati la caldura?

Despre Antoaneta 584 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

13 comentarii publicate

  1. Este foarte cald si cand ma gandesc ca abia in august plecam in concediu! Greu, dar vom rece si peste vara aceasta.

  2. ce n-as da sa ma intorc in timp si sa merg si eu in tabara. in copilarie eram exact genul Dariei. ma dadeam viteaza, dar tare rau era fara ai mei. totusi, acum mi-as mai dori sa stiu ca ma intorc acasa si m-asteapta cineva! cu caldura… rezist mai greu, nu sunt fana, eu abia astept sa vina toamna 😀

  3. pana pe la 2-3 dupa-amiaza, rezist cat de cat. Dupa ora asta, fara aer conditionat simt ca mor in casa ca noi nu avem placa turnata si vata aia izolatoare tine ea cat tine, dar podul tot se incinge grav.

    • Cand am fost acasa (a se intelege ca nu prea am fost zilele acestea!), am pornit aerul pana noaptea tarziu ca altfel muream…e drept ca e racoare pana la un punct, tragi si draperiile groase si se mentine racoarea…dar eu prefer sa inghet un pic decat sa ma prefac ca e o temperatura acceptabila 🙂 )))
      Eu as trai foarte fericita undeva la munte. Nu as cobori la campie niciodata!

  4. Greu, nu prea suport căldura, prefer să fie și ploaie de la o vreme încoace… Poate o să pui și poze din tabără dacă se poate 😀

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,831 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: