Recenzie: Adapostul de Kathi Appelt

In urma cu cateva saptamani am primit 2 carti de lectura si o carte pentru calcul rapid pentru clasele I-II de matematica.

Nu am apucat sa scriu despre ele din doua motive:

1.cartile au fost la copii care au dorit sa le citeasca

2.cartea pentru calcul rapid a ramas la Andrei care a inceput sa lucreze din ea

Nu-i bai! Recuperam cu articolele, important e sa le placa copiilor altfel este egal cu 0 totul, nu?

Adapostul/The Underneath – originea cartii

Initial, Kathi Appelt a scris o povestioara despre un baiat, o pisica si un ciob de ceramica Caddo. 

Dar…..editoarea ei a constatat ca povestioara are potential si a convins-o sa faca modificari drastice centrand totul pe viata animalelor din zona mlastinoasa in care se desfasoara actiunea.

De la o povestioara a ajuns la un roman.

Eforturile autoarei si editurii au fost apreciate de critici care au rasplatit-o astfel: John Newbery Honor book, ALA Notable Children’s Book si finalista in competitia National Book Award .

Detalii si rezumatul cartii le gasiti pe wikipedia!

ed-gama-adapostul

Personaje

Asa cum presupun ca banuiti, personajele sunt in mare parte animale:

Ranger – un caine batran si singur, legat de adapostul de sub casa

Gar Face – proprietarul lui Ranger, care vaneaza aligatori si traieste in mlastina

Pisica tarcata – pisica fara nume, mama lui Sabine si a lui Puck

Sabine – pisoiul care sta cu Ranger in adapost

Puck – pisoiul care a plecat sa exploreze si s-a pierdut

Bunica Moccasin – vrajitoare (in forma de sarpe)

Night Song – jumatate om, jumatate sarpe

Rainbow Bird – pasare colibri

Actiune

Povestea relateaza cum se formeaza o familie aparte. O pisica da nastere la doi pui si incepe sa ii creasca alaturi de un caine. Singura regula: sa ramana sub casa, la adapost, altfel stapanul ii prinde si ii foloseste drept momeala pentru aligatorii pe care ii vana.

Lucrurile se complica cand unul dintre pisoi pleaca sa exploreze imprejurimile, iar povestea aduce in atentia cititorului atat parti triste, urate ale vietii, cat si parti frumoase, uimitoare, lectii de viata.

Recomandari si pareri 

Cartea este recomandata copiilor cu varste cuprinse intre 9-12 ani. O gasiti pe site-ul editurii la pretul de 37.57 ron.

Cred ca depinde efectiv de la copil la copil daca ii place aceasta carte sau nu.

Daria care este mare fan al cartilor (9 ani):

1) nu a avut mare rabdare cu lectura acestei carti, a durat mult pana a terminat-o.

2) nu a fost pe gustul ei pentru ca i se parea ca autoarea trecea de la o idee la alta prea brusc, fara introducere, fara prezentare treptata

3)  drumul trecut-prezent al anumitor personaje care i s-a parut obositor (a fost prima data cand a avut parte de o carte cu multe prezentari de acest gen)

4) cartea i s-a parut trista si deprimanta pentru ca mai multe personaje mor.

5) cartea prezinta exact cum se intampla in viata: mama isi sacrifica viata pentru copii; oamenii rai fac lucruri urate altor fiinte nevinovate; cine nu respecta regulile stabilite, trebuie sa suporte consecintele

6) din carte reies mai multe lectii de viata: dupa fapta si rasplata; binele cu bine, raul cu raul; totul se termina cu bine.

Eu as recomanda sa cititi cartea inainte de a le da copiilor spre lectura.

Parerea mea este ca aceasta carte ar fi mai potrivita pentru copii de peste 10 ani.

De asemenea, asa cum am zis, depinde de la copil la copil.

Noi am imprumutat cartea altei fetite, mai mare cu un an decat Daria, care a citit-o rapid si careia i-a placut mult tocmai pentru motivele enumerate mai sus de fetita mea.

Asadar….totul tine de persoana/copilul care o citeste.

Daca ii plac cartile cu actiune realista, cu personaje care fac si dreg, care isi primesc rasplata pentru faptele facute, care suporta consecintele faptelor sale…atunci cumparati cartea cu incredere!

Daca ii plac cartile fantastice, amuzante si cu situatii pozitive, cartea nu e potrivita.

Parerea mea este sa asteptati sa mai creasca.

Fiecare are momente cand citeste ceva si ii place, dar si momente cand se intampla invers.

Si mie mi se intampla. Am mai povestit despre o carte care nu mi-a placut deloc, nu i-am inteles mesajul si, dupa aproximativ 2 ani, am recitit-o si mi-a placut enorm ajungand sa o recomand tuturor.

Cititul este subiectiv!

Eu am rasfoit cartea si consider ca frazele sunt lejere, nu sunt complicate.

Amplasarea pe pagina este foarte potrivita pentru varste mici si are rolul de a nu obosi ochiul.

Explicatiile mi se par logice.

Dar cartea nu mi se adreseaza mie, ci copiilor asa ca ei sunt in masura sa judece ce anume ii intereseaza!

Din ce am citit, si pe plan international, cartea a fost primita de critici efectiv in functie de ce le-a inspirat.

Altii, mai putini la numar, au considerat ca sunt prea multe repetari de fraze si se insista mult pe anumite detalii, dar au subliniat faptul ca cititorii se vor simti atrasi de animalutele care lupta pentru supravietuire.

Unii au laudat stilul cartii de debut a autoarei si au apreciat originalitatea povestii, modul in care a reusit sa imbine ura si iubirea, faptele si consecintele acestora etc

 

Va sugerez sa o cititi si sa va formati singuri o parere 🙂

Lectura placuta!

Despre Antoaneta 2292 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

32 de comentarii publicate

  1. Superba prezentare,ce bine ar fi daca in ziua de azi copiii ar citi mai mult,sunt carti cu povestioare din care multe ar avea de invatat.Povestile trebuie sa-i atraga spre a le citi.Imi place felul cum prezentati aceste subiecte,

  2. Eu am citit foarte, foarte multe carti dar am un baiat de 12 ani caruia nu-i place de loc sa citeasca. Cu chiu cu vai citeste lecturile obligatorii dar cu siguranta aceasta carte o sa-i placa. Am sa o cumpar.

    • Daca nu ii place sa citeasca, v-as recomanda sa ii cumparati carti amuzante pentru copii, simple si usor de citit de genul „Scuze excelente”, „Jurnalul unui pusti”.
      Cartea aceasta nu este pentru cei carora nu le place lectura.
      Are timp sa ajunga si la ea.

  3. Datorita spatiului mic care mi-a mai ramas pentru depozitarea cartilor, ieri am facut o triere a lor. Foarte multe carti de specialitate ale tatalui si mamei mele. Matematici si medicina, copertate, studiate de ei, Stateam cu mama si nu stiam ce sa facem cu ele. La care mama zice la un moment dat ca o sa le dea pe la nepoti, vecini care inca studiaza. M-a bufnit rasul si i-am zis medicina a evoluat, matematica probabil a venit si ea intre timp cu noutati, completari… nu stiu. Multi studentati, marea majoritate, nu sunt in stare sa-si invete manualele. Mi-e greu sa ma despart de ele desi nu imi folosesc. Nepotilor mei ? Cine stie …. nici macar nu sunt nascuti. 😀 Cred ca le voi duce la Biblioteca sau un anticariat. Nu vreau bani pe ele. ( A nu se intelege ca parintii mei au avut nu stiu ce functii mari, tata a fost economist iar mama asistenta medicala)

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. De ce prefer să cumpăr produse și accept rar colaborări? · Drumul Vieții

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,764 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: