Recenzie: Anomalii (Sadie Turner, Colette Freedman)

De când am aflat ca Herg Benet va traduce și publica această carte, am așteptat cu sufletul la gură să ajungă la mine pentru că subiectul „Anomalii” mi s-a părut a fi taman pe gustul meu.

Voi spune încă de la început câteva aspecte despre această distopie ca să înțelegeți la ce mă voi referi pe parcursul acestui articol.

În primul rând, cartea este o distopie care te prinde rapid și este foarte greu să lași cartea din mână până nu afli ce se întâmplă cu personajele. Stilul autoarelor este aparent simplu. Frazele sunt cursive, fără expresii complicate, fără denumiri greu de reținut sau pronunțat. Acțiunea decurge aproape firesc, lin, fără să te determine să încerci să îți amintești un amănunt din paginile anterioare care ar putea fi cheia pentru anumite răspunsuri. Nu. Totul este exact ca un roman science fiction, ușor de urmărit inclusiv pentru acei cititori nefamiliarizați cu lecturi de acest gen.

În al doilea rând, personajele și acțiunea nu aduc nimic nou sub soare pentru că, așa cum spuneam zilele trecute, nimeni nu reinventează roata, ci contează imens acele detalii, stilul adoptat de autori.

În al treilea rând, mi-am luat țeapă. Când m-am informat despre romanul publicat pe piața internațională de carte nu am găsit nicio referire la faptul că (1) romanul nu se încheie clasic, ci te lasă în suspans, (2) încă nu a fost publicat următorul volum! Dar asta nu contează. Este un subiect atât de interesant, frumos relatat încât sunt dispusă să aștept pentru că merită pe deplin!

Să trecem la cartea propriu-zisă, nu?

Despre cartea „Anomalii” de Sadie Turner și Colette Freedman

Titlu: Anomalies (Anomalii)

Autori: Sadie Turner & Colette Freedman

Editura: Herg Benet

Colecția: Arven

Rezumat

Viitorul sună bine. Nu există războaie. Nu există boli. Toți cetățenii se supun unei singure guvernări, ei sunt împărțiți în comunități de lucru. La 5 ani și la 15 ani, copiii din toate comunitățile pleacă într-o tabără specială unde li se desemnează partenerul pentru toata viața. Keeva a împlinit 15 ani și pleacă pentru a doua oară în tabără, fiind emoționată să se reîntâlnească cu băiatul cu ochi albaștri care îi bântuie visele. Teama ei cea mai mare este că partenerul ei nu va fi din comunitatea Oceanică de care aparține familia fetei. Însă totul se schimbă când realizează că ea și alți 7 adolescenți sunt…anomalii. Nu au pereche. Ei încep să fie antrenați separat de ceilalți adolescenți. Doi dintre ei sunt împrintați ca parteneri și rămân 5: 2 fete și 3 băieți. Deși toată viața și-a dorit să se poată pierde în mulțime, lucru aproape imposibil din cauza înălțimii și a părului ei, Keeva începe să îți asculte vocile interioare realizând că nimic nu e așa cum pare.

Părerea mea

Așa cum spuneam la începutul acestui articol, lectura decurge așa de lin și frumos încât este aproape imposibil să lași cartea din mână.

Sunt convinsă că mulți se vor regăsi în personalitățile prezentate de personajele din carte. Keeva care dorește să fie anonimă, să nu mai atragă atenția, să trăiască în liniște, aproape de oceanul ei iubit. Kai care este un personaj activ, mereu în centrul acțiunii, genul de jucător implicat în orice nebunie, dar care e genul de pion nebun într-un joc de șah ale cărui reguli încă nu au fost cu adevărat stabilite. Blue care pare genul unei majorete frivole, dar care face un joc mult mai greu și amplu, despre care ne vom lămuri mai bine în următorul volum. Zilli care mai mult ca sigur are niște puteri și un rol foarte important despre care încă nu știm nimic, dar în următorul volum sigur va avea un rol puternic, capabil să schimbe direcția jocului. Calix care trebuie să învețe să îți stăpânească instinctul moștenit de la tatăl său și să își asculte inima, educația primită de la mama sa. Și să nu uităm despre Sobek, tiran, conducător nebun, extraterestru care deține deplina putere sau…nu.

Ceea ce îmi place mult la acest roman este faptul că, deși informațiile apar treptat, cititorul nu se simte lovit din toate părțile de schimbări bruște de situație. Nu este vorba că nu îmi plac romanele care au schimbări de direcție, ci doar că aș prefera la o carte să se vadă că acea schimbare are un rost, nu sunt capitole puse de-a valma. Cum spuneam, tot ce se întâmplă în roman are continuitate. Fiecare piesă de puzzle care apare are rostul ei. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării, semn că autoarele au lucrat după o schiță bine stabilită. Acest lucru nu debusolează cititorul, nu îl determină să se uite în urmă încercând să îți aducă aminte vreun amănunt care ar putea fi important, dar nu e sigur.

Nimic nu e așa cum pare

Pe măsură ce lectura avansează descoperim că nimic nu e așa cum pare…nici societatea, nici organizațiile, dar mai ales conducătorul lor, Sobek. Momentul în care autoarele au decis să introducă o nouă specie de ființe într-o asemenea carte a fost cel care m-a determinat să consider că jocul este altul, că miza acestei povești este centrată în mod voit pe altceva. Sunt convinsă că acest prim volum a fost doar atât: o așezare de facto a lucrurilor, o prezentare a potențialului personajelor, iar ceea ce se va întâmpla în următorul volum (sau poate vor fi încă două…nimeni nu spune ceva, nici autoarele) va fi mult mai interesant decât în această carte ceea ce mi se pare interesant.

Cu toate că vorbim despre oameni, ființe extraterestre, comunități, controlul minții, dispozitive de control, folosirea terorii ca mod de a controla creierul uman…dacă privim dincolo de aceste aspecte, putem observa lucruri conectate la mentalitatea umană, la tiparul de acțiune a societății umane…

Momentul în care Keeva ajunge în rândul insurgenților conduși de sora lui Sobek, apare o primă idee…a schimbat un tiran pentru altul, a trecut de la un tip de închisoare (cunoscut) la unul despre care încă nu știe nimic, iar libertatea e doar aparentă, este o stare mentală, o iluzie menită să îi determine pe oameni să accepte că au un rol în orice societate/organizație s-ar afla. Așa cum spuneam și zilele trecute în articolul meu, oamenii sunt meniți să gândească, să simtă, să aibă o opinie (în acord ori în dezacord cu ceilalți). Dacă Sobek a creat cipurile pentru Terțiari pentru a îi putea controla pe oameni și a-i lega de Lieni, în schimb sora lui, Taj, îi controlează altfel pe oameni, creând iluzia libertății și a posibilității de a schimba ceva prin atitudinea și acțiunile lor. Asta este doar părerea mea, este poate greșită…nu știu. Abia aștept să apară al doilea volum ca să văd în ce măsură intuiția mea a fost bună.

Lecțiile ce pot fi învățate din această carte sunt minunate:

1.oricât și-ar dori unii să fie anonimi, nu este posibil pentru că știți cum se spune…”ce-ți e scris, în frunte ți-e pus”

2.cei care sunt văzuți ca lideri au ajuns în acea postură fiind considerați un fel de justițiari, dar…ei, de fapt, respectă prima regulă din cartea unui conducător: creează o problemă, învrăjbesc oamenii, apoi vin cu soluția „salvatoare” care, în realitate, îi fac pe oameni dependenți de lider.

3.nimic nu e așa cum pare, oricine are un interes ascuns

4.inocenții și naivii sunt primii care plătesc tribut pentru încrederea în alții

5.informația este putere

6.jocurile de culise sunt cele mai importante, restul sunt doar pioni într-un joc de șah despre care nu cunosc decât bucățele

Recomandare

Supriza acestui articol constă posibilitatea voastră de a accesa acest link unde puteți citi primele pagini din cartea despre care am vorbit mai sus.

Cartea o puteți cumpăra de pe site-ul Editurii Herg Benet. Este la reducere în această perioadă. O găsiți aici.

Vă invit să urmăriți o discuție captivantă pe care au avut-o cele două autoare cu moderatoarea unui cerc de lectura online – Book Circle Online. Sper să vă răspundă la câteva întrebări, să vă lămurească despre carte. Evident, este dezbătută chiar această carte așa că…Enjoy!

Despre Antoaneta 545 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

16 comentarii publicate

  1. asa este, am avut aceeasi senzatie. se citeste foarte usor, stilul este clar, concis, insa am gasit-o foarte previzibila. credeam ca numai mie mi s-a parut. Felicitari pentru recenzie!

  2. Risc sa inceapa sa imi placa distopiile sa stii si esti direct vinovata de treaba asta :)) Momentan mi-am prins urechile grav in Povestea asanilor mei. Sa ma ucida cineva sa nu mai iau carti d-astea in care ma pierd in detalii despre sute de personaje!!

    • 🙂 ))) Ma bucur daca incep sa iti placa. Sunt deosebite si merita citite. Stai sa vezi ce apare zilele urmatoare pe blog. Atunci vei dori cu adevarat sa ma bati pentru ca ….nu, nu voi spune de ce. Mai bine sa citesti singura 😀
      Povestea asasinilor mei e interesanta. Astept articolul tau cu interes! 😉

  3. Se observă din recenzie ca te-a prins cartea. 🙂 Mie îmi place suspansul de la sfârșit. De multe nu am fost convinsa pa parcursul unei cărți si pe urma ultimele pagini m-au lăsat masca. Felicitări, cred ca ar fi si pe gustul meu! <3

    • Desi poti sa prevezi cam ce se intampla in continuare, sunt si lucruri cam greu de intuit si acelea fac diferenta.
      Multumesc! Da, chiar mi-a placut. Sper sa o citesti si tu. As fi curioasa ce parere ai despre carte.

    • Este o carte frumoasa care te prinde inca de la primele pagini prin simplitatea aparenta si informatiile furnizate treptat, la momentul potrivit.
      Multumesc! Sper sa citesti cartea si sa iti placa si tie!

  4. Vai ce dragut! E pe gustul meu si sigur voi suferi cand voi da si ultima pagina. In ce priveste faptul ca e serie si nu e inca terminata? Eh… deja m-am obisnuit cu asta. Sunt cateva luni de cand parca aleg doar suferinta asta :))) Si culmea e ca imi plac seriile citite chiar daca nu sunt fie terminate, fie traduse si publicate la noi.

    • Pai problema e ca nici nu e publicata, darmite tradusa 🙂 )))
      Nici nu am gasit vreo referinta pe net despre data posibila a publicarii urmatorului volum.

    • Este o carte minunata, traducerea este foarte buna!
      Stii ca nu ma entuziasmez asa de usor pentru o carte, dar de data aceasta pot spune ca abia astept sa se publice al doilea volum pentru ca are acel ceva care te determina sa vrei mai mult.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,716 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: