Recenzie de carte: Mercenarul de Jean Patrick Manchette

Vi s-a intamplat vreodata sa alegeti o carte din cauza unui film? Mie nu! Pentru prima data, am decis sa citesc aceasta carte – Mercenarul de Jean-Patrick Manchette – dupa ce am vazut filmul The Gunman cu un actor foarte bun ce mi-a atras atentia de la inceput. De altfel, imaginea actorului Sean Penn se afla si pe coperta cartii aparute la editura All.

Mie nu imi place actorul. Nu stiu de ce, dar cumva acest film nu a fost rau deloc. Din acest motiv am vrut sa citesc si cartea….curiozitatea bate-o vina!

Official trailer of the movie

Despre cartea „The Gunman/Mercenarul” de Jean-Patrick Manchette

Titlu: titlul original in franceza: „La position du tireur couché ” , traducerea: The Gunman / Mercenarul. Pe viata si pe moarte

Autor: Jean-Patrick Manchette

Rezumat carte

Acest roman politist are ca personaj central un anti-erou, un asasin care are un plan de imbogatire, dar si o poveste de iubire…efemera. Planul lui Martin Terrier era sa lucreze timp de 10 ani ca asasin platit, apoi sa se retraga din lumea mafiota pentru a se casatori cu iubita lui din tinerete. Evident ca lucrurile nu sunt asa cum par, dupa cum va puteti da seama si singuri. Pe de o parte, sefii mafiei nu il vor liber, dar nici viu. Pe de alta parte, asteptarile lui ca iubita sa il astepte in tot acest timp sunt complet naive. Nimic nu iese cum planuieste Martin, lucrurile degenereaza rapid in directii neasteptate.

Parerea mea

Despre autor si stilul sau

Autorul este o legenda in Europa pentru romanele sale politiste, gen thriller. Ca sa intelegi acest gen de roman trebuie sa iti placa genul noir. Nu este usor sa intelegi de ce autorul alege sa ironizeze personajele intr-un mod neasteptat daca nu iti place acest gen de roman. Linia de demarcatie dintre ceea ce inseamna roman negru si nihilism nu prea exista intr-un asemenea roman.

Nihilismul (din latinescul nihil, nimic) este o poziție filozofică care susține că a fi, în special trecutul și prezentul existenței umane, nu are nicio însemnătate obiectivă, scop, adevăr comprehensibil, sau vreo valoare esențială. Nihiliștii afirmă, în general, unele sau toate din următoarele:

  • nu există dovezi rezonabile pentru existența unui creator sau cârmuitor suprem,
  • o „moralitate adevărată” nu există, și
  • o etică seculară obiectivă este imposibilă.

Așadar, într-un anume sens, viața nu conține adevăr și nicio acțiune nu este preferabilă oricărei alteia, în mod obiectiv.

(detalii pe wikipedia)

Despre carte si stilul narativ

Daca ati citit paragrafele de mai sus deja incepeti sa va formulati o parere despre aceasta carte, nu? Povestea este aparent banala. Un baiat porneste in lume sa isi caute „norocul” dorind sa castige bani suficienti pentru a se casatori cu iubita din tinerete si a-i oferi acesteia stilul de trai cu care era obisnuita. Dupa implinirea acestui obiectiv de a deveni bogat, el isi dorea sa se intoarca in orasul natal ca un fel de erou, primit cu bratele deschise de iubita lui.

Nimic nu e banal in aceasta carte. Scenele de o violenta extrema sunt descrise in detaliu si cititorul trebuie sa se pregateasca pentru astfel de…informatii nedorite…de la explicatia modului in care a explodat scalpul ori cum s-au imprastiat matele….as zice ca iti trebuie nervi de otel daca vrei sa citesti in continuare. Deci, cartea nu e pentru doamnele si domnisoarele obisnuite cu romanele de dragoste, ci pentru cititorii pasionati de acest gen sau cu stomacul tare!

Despre personajul anti-erou

Din primele pagini ale cartii, cititorul realizeaza ca personajul principal nu este erou, ci anti-erou. Autorul l-a construit drept un om dur, fara sentimente, fara constiinta. Si, dincolo de scenele dure, autorul mai insereaza ceva…incapacitatea personajului de a mai vorbi, de a se explica. Interesant la aceasta carte este faptul ca autorul nu ofera explicatii, nici argumente pentru actiuni, pentru incapacitatea lui Martin de a vorbi incepand cu a doua jumatate a cartii. Acest lucru il determina pe cititor sa continue lectura sperand ca franturile de idei, jumatatile de adevar, ceva…sa duca la un fir care sa il determine sa inteleaga ce se intampla.

Este minunat cand un autor reuseste sa construiasca scene in care personajul principal nu mai poate transmite prin cuvinte …propria poveste. Te determina sa observi fiecare detaliu. Si da, capacitatea de a vorbi revine la un moment dat, dupa ce personajul incaseaza un glont in cap. Dar apare o alta problema….Martin bolboroseste in continuu, inclusiv in somn. Nimic din ce spune nu are sens, nici logica.

Despre cititorii acestei carti

Stilul acestei povesti se potriveste mai degraba unui film prin schimbarile bruste de unghi, de actiune, de moment. Unii autori au tendinta de a scrie o carte imaginandu-si scenele precum un regizor. Ideea este ca ..la final afli cine povesteste si motivul pentru care se intampla asa ceva. Totul devine cumva absurd prin lectura ultimelor pagini. Scara de asa numite „valori” pe care ti le-ai format pe masura ce ai citit cartea incep sa se rastoarne si totul sa ti se para de natura …absurdului. Dupa ce te ambalezi complet pe parcursul lecturii, ajungi la final si totul pare de-a dreptul ….ridicol.

Daca privim prin prisma experientei si atitudinii politice a autorului, cartea poate fi considerata un fel de….parodie chiar la adresa unei clase politice, a unor persoane influente. Poti considera ca aceasta carte e un fel de manifest al autorului impotriva societatii. Din ceea ce am citit si am studiat, am inteles ca autorul considera lumea in care traim drept una dezumanizata, lipsita de constiinta propriilor fapte, in care totul se invarte ca intr-un cerc vicios, fara posibilitatea de evadare.

Recomandare

As recomanda sa o cititi doar daca sunteti pregatiti sa intelegeti mesajul transmis de autor. In functie de experienta voastra de cititori, de starea mentala pe care o aveti cand cititi o astfel de carte, de capacitatea de a privi dincolo de paginile scrise de autor, eu zic sa o cititi. De altfel, va recomand si filmul. S-ar putea sa va edifice cumva trailerul postat de mine mai sus si sa va determine sa vizionati filmul. Cumva, dupa vizionarea filmului, dupa lectura acestei carti subtirele, am inteles de ce a fost ales actorul Sean Penn drept personaj principal. Daca ati urmarit vreun film in care joaca acest actor american, cred ca veti intelege ca niciodata nu alege roluri simple, de erou obisnuit. Intotdeauna alege roluri diferite, ciudate, care transmit un mesaj.

Multumesc reprezentantilor editurii All pentru carte. A fost destul de interesanta. De altfel, pe site-ul editurii puteti gasi carti pentru toate gusturile si varstele. Este una dintre editurile mele preferate in materie de lectura variata.

 

Despre Antoaneta 541 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

14 comentarii publicate

  1. Sincer mi s-a intamplat sa citesc o carte si sa vad filmul. Dupa ce vad filmul parca nu-mi mai starneste aceeasi pasiune si pentru carte 🙂

  2. Daca un film mi se pare interesant din trailer, caut cartea, o citesc si apoi fac comparatie! 😀 Ador romanele politiste, mai ales pe cele de la editura Trei, dar ma uit si la filme de acest gen! M-ai facut curioasa in privinta cartii!

  3. Recenzia ta chiar mi-a stârnit curiozitatea. Chiar am să caut cartea pe site-ul celor de la Editura All și am să o citesc. Mulțumesc de recomandare.

  4. Povestea „eroului” imi aduce aminte putin de Shantaram, insa nu prea se aseamana. Pe mine Linndsay a reusit sa ma cucereasca… cu bune si rele. Martin insa nu-mi spune nimic.

  5. desi nu ma declar amatoare de romane politiste, daca tu zici ca exista si mesaje ascunse, in afara de cele directe, s-ar putea sa-mi placa si mie. Am vazut-o pe site-ul editurii dar nu m-a atras coperta (stii ca eu le aleg si dupa cum ma inspira coperta!).

  6. Eu nu prea sunt fan romane politiste, am impresia ca sunt foarte previzibile si reusesc sa imi dau seama de firul actiunii aproape imediat. Nici la filme de actiune nu prea ma uit. Eu sunt mai mult fan SF-uri :))

  7. Imi plac romanele politiste, intr-un timp eram chiar dependenta de ele si imi facusem o oarecare colectie in biblioteca. Sunt fana a lecturilor care au ca protagonist un fel de anti-erou, cum ai descris si tu, si chiar cred ca aceasta ar fi pe placul meu. Referitor la ce ai spus mai la inceput, mie chiar mi s-a intamplat sa citesc o carte dupa ce am vazut filmul si se resimtea diferenta de viziune. Ceva de genul a fost la filmul P.S. te iubesc vs. carte. Desi lectura a fost una chiar placuta, filmul mi s-a parut cam slabut… Nu stiu daca l-ai vazut / citit cartea, insa actrita joaca rolul unei persoane tare neindemanatice… Probabil nu mi-a placut pentru ca sunt eu o fire mai perfectionista si de aceea :))

    M-am tot lungit cu acest comentariu. Iti multumim pentru recenzie, chiar o voi adauga si eu in wishlist – ca tot vine vara si vreau sa-mi iau cateva carti in ”vacanta” 🙂

  8. frumoasa prezentarea,felicitari!Mie imi place sa citesc cartea si apoi sa vad filmul,invers e mai greu pentru ca aman mult cartea,daca am vazut filmul mai intai.

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Recenzie carte: A fost odata ca niciodata de Andrew Nicoll · Drumul Vietii

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,691 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: