Recenzie: Homo in fabula (Mircea Rotaru)

Homo in fabula de Mircea Rotaru

 

Așa cum știți, rar accept să primesc cărți pentru recenzii de la autori tocmai pentru că prefer să le cumpăr eu și să ajut în acest mod. De data aceasta, am acceptat mai ales pentru că autorul Mircea Rotaru a fost de acord când i-am explicat că eu scriu exact ce gândesc, fără ocolișuri, fără a mă ascunde după degete.

Mi-a plăcut modul în care m-a abordat și încrederea pe care a creat-o în propria creație așa că mai mult curiozitatea m-a împins să accept cartea cu 4 piese de teatru. Da, ați citit corect. Este vorba de 4 piese de teatru: Stâlpul inocenței, Și Dumnezeu greșește, Un pahar de vin, Ultimul mareșal.

Nu voi povesti despre piesele de teatru în sine (dacă vă interesează un rezumat, vă garantez că sunt multe articole pe net care vă ajută), ci mai degrabă despre faptul că aș recomanda să citiți, să descoperiți și altceva decât v-ați obișnuit. Eu recunosc faptul că nu am mai citit o piesă de teatru de pe vremea liceului așa că abia după primele 4-5 pagini m-am relaxat și am privit altfel lectura din fața ochilor. De ce afirm acest lucru? Este simplu. Când ești obișnuit cu proză (mai ales distopii cum e cazul meu), ți se pare greu să citești dialogurile dintr-o piesă de teatru. De multe ori, proza oferă detaliile necesare ca să își dai seama cum arată personajele, ce simt ele, de ce acționează ori nu într-un anume mod.

Acum gândiți-vă cât de dificil este să scrii o piesă de teatru care numai prin dialog să ofere suficiente detalii ca să stimuleze imaginația cititorului. O replică trebuie să conțină automat ceva, un mesaj care să creeze o imagine în mintea cititorului. Evident, e mult mai ușor să mergeți la un spectacol de teatru decât să citiți o piesă de teatru. Dar vă spun eu că o piesă de teatru se citește mai repede decât un roman, decât o nuvelă tocmai pentru că dialogul este cel care menține agerimea minții.

Și așa ajung la aceste piese de teatru. Dincolo de subiectele abordate de autor, trebuie privit ca un joc de caleidoscop în care ne sunt prezentate fațete ale omului, indiferent de starea socială, starea psihică, starea intelectuală. Prin aceste dialoguri realizate de autor, ni se dovedește că autorul are o înclinație spre studiul psihicului uman, spre aprofundarea personalităților oamenilor. La drept vorbind discutăm despre măștile purtate de fiecare în parte, despre tiparele acestei societăți care sunt surprinse într-un mod tare interesant de către autor. Și totul este transpus ca o poveste tragi-comică care mi-a adus cumva aminte de Caragiale, dar cu un umor adaptat timpurilor noastre, cu subiecte referitoare la vremurile pe care le trăim din punct de vedere social, religios, familial.

Apropo’, ghicește cineva de ce a ales autorul să dea acest nume cărții sale? – HOMO IN FABULA

Poate aceste piese se vor juca la un moment dat pe scena unui teatru (dacă s-au jucat deja, îmi cer scuze, dar nu cunosc aceste detalii). Mi-aș dori să le văd transpuse de către actori, sub lumina reflectoarelor.

Pe Mircea Rotaru îl găsiți aici pe facebook, iar cartea Homo in fabula poate fi cumpărată de aici.

Vă mulțumesc pentru carte.  A fost ca o gură de aer după toate lecturile grele din ultima vreme.

Despre Antoaneta 538 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

27 de comentarii publicate

  1. La un moment dat m-am apucat de citi piese de teatru contemporane, dar scrise de catre autori straini. Chestia e ca n-am priceput mare lucru din ele, or fi fost echivalentul filmelor independente, or fi apartinut vreunui nou curent, dar mi-au lasat un gust amar. Dupa amar urmeaza si dulce, la Teatrul National Marin Sorescu din Craiova se pun in scena multe piese de teatru scrise de autori romani si majoritatea sunt exceptionale.

  2. Nu am mai citit piese de teatru de cand eram in liceu si era cu nota de obligativitate. Chiar imi era dor sa aud despre o carte de dramaturgie 🙂
    Buna de analizat imaginea de pe coperta…

  3. Hai ca nu e chiar asa greu pentru cititor, ca intelegi lucrurile din dialog si din indicatiile scenice. Mai greu pentru cel care scrie sa gandeasca totul in asa fel incat dialogul sa fie suficient.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,782 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: