Recenzie: Surori în luna de miere de Gwyneth Rees

Surori în luna de miere de Gwyneth Rees

Așa cum ați ghicit deja, am ales această carte – Surori în luna de miere de Gwyneth Rees – special pentru Daria. Vroiam să schimbe puțin registrul cărților cu tâlc de la Editura Arthur așa că am ales ceva de la Editura Corint.

Rezumat

Sadie și Poppy sunt colege de clasă și dușmani declarați. Poppy este obișnuită ca mama ei să crească copii în plasament, dar nu se așteaptă sub nicio formă ca tocmai Sadie să ajungă la ea acasă. Poppy este hotărâtă să nu se lase păcălită de Sadie și nu înțelege de ce mama ei nu realizează cum este cu adevărat prefăcuta de Sadie.

Despre personaje

Această carte este dedicată copiilor cu vârste peste 8 ani și este menită să îi învețe că privească dincolo de aparențe, să își deschidă inima și să devină empatici. Chiar subtilul cărții te determină să înțelegi cam unde bate totul: “Dușmănie la cataramă. Prietenie la cuțite.” 

Cei obișnuiți cu filmele și cărțile americane sunt familiarizați probabil cu termenul de “frenamies’ adică prietenie de fațadă, dușmănie și invidie în realitate. Aici e un pic din toate. Secretul celor doua fete este altul. Mamele lor sunt surori, dar nu vorbesc una cu alta de ani buni. Tatăl lui Sadie este în închisoare, mama a dispărut de ani buni, așa că mătușa ei, mama lui Poppie, o adoptă și o tratează ca pe o fiică demult pierdută.

Dacă e ceva ce pot spune în primul rând este faptul că această carte m-a luat prin surprindere. Citind descrierea de pe site-uri, eram convinsă că este o carte frivolă, banală. De aceea o alesesem…ca să fie o contrapondere la cărțile cu tâlc citite de Daria până în acest moment. Ei bine, am greșit.

Cartea spune o poveste care te face să simți durerea unui copil care a fost abandonat de mamă, crescut de tatăl care a ajuns în închisoare. Sadie a crescut într-un mediu perturbant să zicem, nu într-un mediu stabil, iubitor al unei familii. Din aceste motive ea este un copil rebel care provoacă probleme, provocând spaimă celorlalți copii.

Așa cum vă așteptați, treptat, Poppy descoperă ce se ascunde în spatele comportamentului lui Sadie. Cu toate că este copil, ea înțelege ce se întâmplă. Stilul subtil al autoarei te determină practic să empatizezi cu Sadie și să accepți cumva cauzele comportamentului ei.

Fiecare copil prezentat în carte prezintă un tipar de comportament și implicit de familie. Poppy își dorește enorm să obțină aprobarea tatălui ei care are o prietenă nouă. Josh este prietenul din copilărie care îi este mereu alături lui Poppy. Sean, prietenului lui Josh, o place pe Poppy. În plus, mama lui s-a căsătorit cu profesorul de engleză așa că vă dați seama ce se întâmplă acasă și la școală. Apar Amy, prietena sufocantă a lui Sadie, și Amy, fetița care a crescut în casa lui Poppy, dar a fost adoptată de o familie.

Ce se poate spune despre aceste personaje?

Despre aceste familii? Despre dinamica acțiunii? Că totul este real! Că autoarea redă exact cum sunt familiile din societatea în care trăim…rar mai există familii formate din părinți și copii. De cele mai multe ori discutăm despre familii formate din membrii altor familii. De multe ori copiii sunt cei care suferă mai mult decât părinții și comportamentul lor ar trebui să fie un semnal de alarmă. Adulții ar trebui să nu mai fie așa de preocupați de propriile vieți și de urmarea propriului vis. Mulți dintre ei se gândesc la un lucru: copiii cresc, iar părinții rămân singuri. Acest lucru mi se pare că denotă doar egoism. Puțini copii înțeleg motivele despărțirii părinților. Cei mai mulți dintre ei nu se simt nici cal, nici măgar (scuze expresia!) pentru că ei nu se mai simt ca făcând parte dintr-o familie, ci ca niște oaspeți în propria casă. Acest lucru îl afirm din perspectiva adultului, pentru că un copil care citește această carte va percepe ideea că viața merge mai departe și că trebuie să se adapteze, să se bucure pentru ceea ce li se oferă și mai ales să înțeleagă că familia nu este reprezentată doar de mama și tata, ci și de cei din jur care te iubesc și îți sunt alături la bine și la greu.

Concluzii

Așa cum am zis…coperta cărții m-a indus în eroare. Descrierea ei la fel. Este o carte cu tâlc. Este o carte care dă de gândit. Este o carte care ar trebui citită de mulți copii. Mulțumesc, Libris, pentru carte. Dacă doriți să o cumpărați, vă pot spune că e la reducere în această perioadă și o puteți achiziționa cu prețul de 6.93 ron de aici.

Aici găsiți un articol interesant referitor la impactul divorțului asupra copiilor.

Despre Antoaneta 590 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

25 de comentarii publicate

  1. Chiar daca este o carte pentru copii, as citi-o cu drag. Imi place actiunea cartii si ceea ce se intampla cu aceste fetite. Chiar m-ai facut curioasa

  2. Apropo de recenzia ta, iti recomand cartea Fetita careia nu-i placea numele său, o carte pentru adulti si copii, deopotriva.

    • Da, titlul se potriveste continutului. Descrierea cartii la fel, dar cartea e mult mai interesanta decat lasa sa se inteleaga descrierile de pe librariile online.

  3. O carte mai potrivita fetitelor zic. Zic asta privind titlul, coperta… Desi, foarte posibil sa ma insel, sa ma induca in eroare aparentele.

    Povestea in sine mi se pare trista, dramatica, dureros de actuala pentru vremurile noastre; asa ca, nu stiu cat de indicata este pentru copii de o varsta asa de frageda. Mai ales cat pot intelege si ce morala ar fi in stare sa extraga.

    • Camelia, merge la copii. A citit-o si Daria, deci stiu ce zic.
      Daca un copil nu e tinut intr-o bula de protectie, o asemenea carte il ajuta sa inteleaga mai bine ca exista si altfel de familii, altfel de copii, ca exista probleme in viata si ca trebuie sa invete (macar teoretic) cum sa reactioneze.

  4. Ca de obicei, ne aduci o propunere foarte actuala si de interes. Cat despre despartirea parintilor, poate fi mai traumatizant pentru copii sa traiasca cu parinti care stau impreuna, nu se inteleg, se cearta sau chiar se bat decat sa isi urmeze fiecare calea separat, cat timp raman apropiati de copiii lor. In fine, asta este parerea mea, probabil depinde de la caz la caz.

    • Ana, incerc sa va prezint carti diferite, dar mai ales ceea ce am ales pentru Daria (si Andrei) pentru ca sunt multi parinti care se limiteaza strict la recomandarile de la scoala care nu sunt individualizate si care sunt menite mai degraba sa se cumpere cartea x, nu cartile a, b, c etc care poate sunt mai interesante decat x.
      Da, ai dreptate. Asta e partea care lipseste din articolul meu, mi-am dat seama pe urma, dar nu am mai avut inspiratie sa scriu si nici timp, recunosc. E adevarat. Decat sa faca parte dintr-o familie unde certurile (si nu numai) sunt la ordinea zilei, e mai sanatos sa stea doar cu un parinte. In articol, ma refeream la ceea ce am observat eu la alti copii ai caror parinti sunt divortati. Ei se simt ca un fel de musafiri in noile familii infiintate de mama/tata pentru ca nu se regasesc complet, devin stingheri sau chiar agresivi, incep sa isi schimbe comportamentul pentru ca nu stiu cum sa atraga atentia pentru a se simti cumva iubiti. La acest aspect ma refeream. Dar iti dau dreptate, mai bine sa faca parte dintr-o familie cu parinti divortati decat sa asiste la certuri ori batai periodice.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,677 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: