Recomandarea de vineri: interviu Qarat Bijoux (alias Adrian Taraq) sau cum sa te reinventezi!

Am ales sa fie o zi speciala pentru voi toti cei care cititi blogul si imi sunteti aproape.

De ce?

Asa cum stiti, azi e ziua cand fac recomandari si va invit sa descoperim oameni noi, bloguri interesante, articole atractive…..

Astazi am decis sa va arat ca orice e posibil, doar sa vrei acest lucru!

Din intamplare, l-am descoperit pe dl.Adrian (sigur ma bate acum ca citeste apelativul „domnul”, dar nu ma pot abtine 😛 ) pe fb. Initial doar citeam bancurile postate de dansul, apoi am vazut linkuri catre un album cu bijuterii…..Ma gandeam: o vrea sa vada reactia sotiei/iubitei si de asta da share 😀

Dupa un timp am reusit sa ma prind despre ce era vorba (asta e: nu am baut lapte cand eram mica si uneori ma prind mai greu pentru ca mintea mea cauta legaturi, analizeaza, face sinteze, comparatii etc pana ajung la finalitate): domnul Adrian creeaza acele bijuterii! Nu indrazneam sa il intreb mai multe pana intr-o zi cand am decis ca e mai bine totusi sa aflu decat sa mor proasta si iata ce am aflat: S-A REINVENTAT!

Exact!

A REUSIT SA ISI GASEASCA ALTA CALE SI A INCEPUT SA MEARGA PE EA!

Iata ca se poate!

Iata ca doar cine se plange si se vaicareste,nu reuseste!

Cine doreste si insista, reuseste!

Ce si cum?

Unde si de ce?

Cititi mai jos si va dumiriti 😉

1. Cine este Adrian Tarache? Om, artizan……

Sunt un om, normal. Nu un om normal, dar asta e alta poveste . Sunt destul de copt din moment ce i-am apucat pe: Sadoveanu, Maria Tanase, Gheorghiu Dej…

2.Cum/ cand v-ati descoperit pasiunea pentru bijuterii?

De HANDMADE m-am apucat la o varsta (57) cand altii isi plimba nepoteii in parc. De asta am spus ca nu-s un om normal.

Cautam un job si o prietena mi-a spus de existenta unui lut pe care-l poti modela si face bijuterii. Vazusem la Universitate pe cei care vindeau martisoare, dar nu credeam sa am rabdarea de a face asa ceva. Dupa ce mi-am luat cateva pachete de FIMO (lut polimeric) m-am documentat pe youtube si am incercat sa fac si eu ceea ce vazusem acolo.

 

Primii trandafiri semanau cu o gladiola, cu o girafa, cu orice, numai cu un trandafir, nu. Si m-am ambitionat. Adica cum, aia poate face si eu nu ? Am exersat, cu toate ca la cremwurstii mei nu pot face miniaturi, si mi-au iesit.

Stii ce nu-mi place la FIMO ? La fiecare schimbare a culorii trebuie sa te speli (bine) pe maini. Un chirurg se spala doar cand intra in operatie, eu ma spal si de 20 de ori pe zi.

Incet, incet, m-am obisnuit cu acest lut, am lucrat, am intrebat, m-am documentat, iar rezultatul e multumitor, zic eu. Dar mai am mult de lucrat pana sa devin BUN.

  3. Unde vindeti minunatele dvs produse?

Unde-mi vand produsele ? La inceput ma duceam cu traista prin banci, coaforuri si farmacii, acolo unde lucreaza femei. Am prins curaj cand am vazut ca se vand si mi-am propus sa particip la targuri.

Participarea la targuri presupune sa ai o forma legala de a vinde. Si mi-am facut un PFA. Primul targ la care am participat a fost „Picanterii de Bucuresti” in vara lui 2012 la Palatul Sutu (in Bucuresti). Au urmat si alte targuri, dar cea mai interesanta a fost in piata. Pentru ca targurile se organizeaza numai in weekend, imi trebuia un spatiu de vanzare si in restul saptamanii, asa ca m-am hotarat sa-mi inchiriez o taraba in piata (Moghioros), in zona nonfood. A fost o experienta deosebita. In primul rand, lumea vine la piata dupa morcovi si cartofi si cand te descopera se uita crucis. Dar in timp mi-am facut o clientele stabila, treaba asta obligandu-ma sa vin mereu cu ceva nou.

 

4. Inteleg ca „aveti o deformare profesionala”= va uitati dupa femei,insa doar ca sa vedeti ce poarta . E cam greu sa le explicati sotilor ca urmareati bunurile, nu si persoana? (sper sa nu va supere aceste cuvinte, e doar o gluma)

Hahahahahahahahaaha, n-am patit-o niciodata. FEMEIA e cea mai frumoasa creatie a lui Dumnezeu pe pamant. Si e pacat sa nu o admiram, nu ? Indiferent ce poarta. Ma uit sa vad ce poarta femeile, ma inspira bijuteriile lor, combinatia de culori de pe haine si nu in ultimul rand formele 😀

  5.Din punctul dvs de vedere, oamenii cumpara mai usor produse handmade cand le vad ori prefera sa cumpere cu un click din albumul de pe fb?

Nu cred ca se poate face o diferentie intre cumparatorii de la „tejghea” si cei din virtual. Cei din virtual au o doza mai mare de risc deoarece aparatele foto deformeaza culorile. Produsele frumoase se vand oricum!

 

 6.Participati la targuri de produse handmade?Unde? In localitatea dvs ori va deplasati si in alte localitati?

Asa cum am mai spus, particip cu drag la targuri. Si nu pentru vanzari (de multe ori n-acopera nici taxa de participare), ci pentru ceilalti targoveti. Atmosfera e una pe care n-o intalnesti in nici un alt loc, suntem oameni cu preocupari asemanatoare, se face schimb de informatii (targuri, site-uri cu marfa ieftina, ne mai si inspiram unii de la altii… ). Ne facem prieteni noi. La targurile organizate in alte orase n-am participat, cheltuielile de transport si de cazare + taxa de participare ar fi cam mult. Prefer targurile din Bucuresti.

 

*****

Ei bine, as zice ca sunt aproape de perfectiune asa ca nu stiu ce nu-i convine cand zice ca sunt departe de a fi bune! Autocritica este buna, dar sa nu exageram, nu-i asa????

Sunt superbe si va  iti doresc sa ai VANZARE BUNA!!! Daca doriti ceva anume, intrati pe pagina magazinului si alegeti ce doriti! Preturile nu sunt mari si merita fiecare banut dat pentru ca bijuteriile nu se demodeaza niciodata 😉

p.s.: stiti de ce am ales sa public azi articolul ? este 24 ianuarie si ar trebuie sa ne gandim la romani,nu-i asa? uite exact asta facem! ne gandim sa supravietuim! sa invatam sa traim! sa invatam sa (re)descoperim pasiunea pentru frumos si pentru o noua meserie!

Despre Antoaneta 2265 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 1,213 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: