Spectacol aviatic

La inceputul lunii iunie am fost cu grupul de copii la spectacolul aviatic de pe aeroportul Clinceni.

Cald, iarba uscata,cosita…dar lasata acolo…ideea era sa fie parcarea pe iarba aceea.

Bucurestenii venisera cu umbrelute, masute,scaunele, lazi frigorifice….mama-mama……….ziceai ca fac un picninc acolo si nu alta! Copiii alergau cu bicicletele, adultii beau bere sau mancau inghetata (adusa de acasa). Sa nu-si imagineze cineva ca ar fi existat acolo ceva de cumparat…poate doar in zona unde plateai un bilet la un pret destul de piperat…doar ca sa stai alaturi de Mihaela Radulescu si alte cateva „vedete” si sa crezi ca esti intr-o alta lume…prin asociere 😀

Dar, sa revin (am tendinta sa deviez de la subiect 😉 )….cald de mureai, nu credeam ca poate fi asa cald, angajatii firmei de securitate se ocupau cu…parcarea, nu-ti dadeau voie sa parchezi decat in locul in care vroiau ei: adica, ce daca e liber in stanga, tu te duci in dreapta ca asa vor muschii lor (la propriu: erau unii din ei niste mase de grasime,nu stiu daca chiar erau muschi, pareau doar niste grasi imbracati in negru care se simteau in largul lor sa „dirijeze” si sa strige daca vedeau ca la volan e o femeie)…….., adulti transpirati ca vai de mama lor isi faceau vant cu pliante primite de tinerele angajate de agentii de turism si sprijineau gardul de plasa care nu ne permitea sa ne apropiem de avioane si toate cele.

Sa ajung si la copii: nu cred ca era vreun copil care sa se uite la avioane prea mult…noi venisem acolo pentru ei, dar noi erau extaziate, copiii nervosi si suparati ca nu puteau tine umbrelutele cum vor ei, mai ales fii-mea; parca o apucase…..a inceput sa planga ca umbreluta ei rosie cu buline albe nu vrea sa o imparta cu nimeni, culmea e ca cel mai mic dintre cei prezenti, Mihnea, a fost si cel mai cuminte si nici macar nu era mamica lui cu noi :), a fost singurul care (la 3 ani pe care ii implineste luna viitoare—-profit acum sa-i zic LA MULTI ANI,pui mic si frumos!) a stat cu manutele agatate de plasa si s-a uitat la avioane.

Pana la urma, vazand ca pe Daria nu o pot calma, am anuntat-o ca o duc acasa. Na belea, ca ea chiar vroia sa plecam!!! SI eu care credeam ca amenintand cu plecarea se va cuminti, dar fii-mea zice :”Sunt copil, mi-e somn!”. Parca mi-a picat cerul in cap (nu doar zgomotul avionului romanesc de langa noi care ne asurzea si ne facea sa ne gandim daca e in stare sa decoleze 😀 )avea dreptate copilul: era trecut de ora pranzului, era ora cand,de obicei, piticii dormeau !! Zic in sinea mea (ca nu-mi venea sa recunosc in fata ei): asa e! bravo! ce mama sunt ca nu m-am gandit sa o las acasa sa doarma!

Insa, cu voce tare ii spun : „daca tu vrei sa mergem acasa,bine, facem cum vrei tu, dar numai de data asta”; asa ma simteam si eu „invingatoare”,vorba vine, doar ca nu-mi venea sa cedez in momentul ala.

Celelalte mamici observasera si ele ca piticii lor nu mai acordau atentie spectacolului. La inceput fusese cum fusese, adica se bucurau ca faceam poze, ca le explicam despre avioane, deltaplane, planoare, pe urma….problema cu umbrela stricase cheful tuturor. Ma simteam asa prost fata de celelalte mamici si pitici….pe de alta parte o intelegeam si pe Daria: era obisnuita cu un program si acum o scosesem din tipar, era normal sa simta nevoia de somn, asta plus soarele care te naucea….egal oboseala si iritare maxima.

Cand sa plecam, am observat ca nu era plasa pusa in dreptul unui avion romanesc IAR (cred ca nu le ajunsese 😀 ) si am intrat incet sa nu ma vada cei de la paza, i-am intrebat pe cei trei piloti care se racoreau cu bere (Doamne, cum mai pilotau pe urma?!?!?) daca pot veni cativa copii sa faca poze cu avionul….am obtinut aprobarea si am facut repede niste poze. La fix, pentru ca  a aparut un grasan de la paza: „Nu aveti voie aici” , eu ma simteam puternica” Domnii mi-au dat voie”…cand colo ce aud: „Faceti cum zice domnul de la paza, noi suntem doar piloti!”…auzi ce spuneau batranii aia care beau bere si asta dupa ce inainte cu cateva minute ne intrebasera daca vrem sa facem o cursa pana la Constanta sau Cluj (nu ca ar fi avut cineva curaj sa urce in hardughia aia ruginita si cu piloti racoriti cu bere!!!).

Am plecat de acolo cu multumirea in suflet ca am vazut cateva avioane, am facut si poze, aveam ce discuta cu piticii voinici cand erau linistiti, dar mai ales cu dorinta arzatoare de a ajunge acasa …………la racoare!!! :))

Uite cateva poze ca sa vedeti si voi….daca nu ati fost acolo sau nu ati putut face poze 🙂

Concluzia mea e: data viitoare ma voi gandi de mai multe ori inainte sa duc copiii la un eveniment, oricat de interesant imi pare mie, sa nu uit ca sunt doar copii: nu au rabdare, nu pot sta in acelasi loc sa vada chestii care lor li se par…..plictisitoare! In plus, voi incerca sa respect programul de somn, nu mai facem rabat de la el….e clar ca somnul ii ajuta! Hmmmm, daca m-as fi gandit la asta inainte! Sper sa nu uit cand imi mai vine vreo idee nastrusnica cu plecatul in perioada orelor de pranz ca…..”Sunt copil,mami! Am nevoie de somn!” (a nu se intelege ca Dariei ii place sa doarma!, nu,in nici un caz, doar ca atunci cand e intr-o situatie in care mintea ei de copil ii spune ca nu e de bine…gaseste argumente, incepand cu „sunt copil, asa e normal sa ma comport” …..pana la altele si mai si „ce vrei de la mine, sunt inca mica, mai cresc si eu” 🙂

Despre Antoaneta 2219 articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Cine merge? | Pitici, dar Voinici

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,664 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: