Tag: bijuterii

Ce cadou cu specific romanesc as face unui strain?

De ceva vreme ma tot intreb acest lucru, nu pentru ca as avea cui sa fac un astfel de cadou, ci pentru ca mi-am adus aminte de o chestie de pe vremea liceului.

Nu mai stiu daca eram in clasa a IX-a ori a X-a, dar participam la acel schimb de scrisori cu copii din alte tari, schimb la care sunt convinsa ca ati participat si voi candva.

Dintre toti copiii cu care ma imprietenisem, era o fata din Argentina care imi era tare simpatica…blonda, cu ochi albastri, statura similara cu a mea.

La un moment dat, am facut noi schimb de produse cu specific traditional.

Ce mi-a trimis ea?

Ea mi-a trimis ingrediente pentru a face mate, un brau traditional, o bluzita.

Pentru necunoscatori, mate-ul este un ceai delicios in care se pune lapte si un strop de miere.

Jur ca un ceai mai bun nu am baut in viata mea, desi am testat o gramada in ultimii ani, inclusiv din Austria.

Mi-a placut bluzita si stiu ca am purtat-o la scoala pentru ca eram tare mandra de ea.

Braul rosu i l-am daruit tatalui meu care e mare amator de chestii traditionale din alte tari.

Ce i-am trimis eu?

La acea vreme, nu prea gaseai asa usor haine traditionale romanesti, dar am avut norocul ca, in apropiere de casa mea, sa se afle un magazin axat numai pe asa ceva.

Ca sa va faceti o idee, este vorba de perioada 1994-1996. Nu existau site-uri, iar daca erau eu cu siguranta nu aveam habar de ele (abia in facultate am avut calculator si mi-am facut adresa de mail!)

Asadar…m-am dus cu tata la magazinul respectiv si am ales o ie traditionala si o fota frumoasa pe o nuanta de albastru azur.

 (imagine preluata – Ie romaneasca – site Coltul romanesc)

Sa va spun ce incantata a fost?

Oh….a purtat hainele respective la prima ei intalnire cu baiatul care ulterior i-a devenit sot 😉

I-or fi purtat noroc 😀

Cand eram mica

Tata corespondase multi ani cu un englez si imi aduc aminte ca imediat dupa Revolutie am primit un colet cu multe ciocolate si cafea (nu au mai ajuns la noi prea multe pentru ca la posta s-a facut impartirea intre noi si angajatii postei! stiti multi despre ce vorbesc pentru ca asa furau din coletele primite din afara).

In schimb, eu am inceput sa corespondez cu baiatul acelui tip si i-am trimis in urmatorii ani cate un produs tipic romanesc, sub supravegherea lui tata pentru ca eu nu as fi stiu ce sa aleg.

corporate-gift (imagine preluata – Cadou romanesc – site Coltul romanesc)

Noi romanii

Cred ca nici daca ne pica cu ceara nu suntem in stare sa recunoastem ce inseamna un produs tipic romanesc si cat de mult apreciaza strainii aceste valori!

Nu am mai tinut legatura cu acele persoane din momentul in care am terminat liceul, dar imi aduc aminte ce incantati erau cand primeau ceva de la noi.

Intr-una dintre vacantele petrecute la munte, am asistat la modul aproape reverentios in care un olandez se uita si nu indraznea sa atinga obiectele artizanale pe care le vindea un taran.

Se incearca din rasputeri sa se aduca la un punct de recunoastere internationala aceste produse minunate si, paradoxal, ele sunt mai apreciate in afara decat de catre romani.

Eu mi-am propus sa va mai aduc aminte din cand in cand despre aceste produse…poate va aduceti aminte si voi de bunicii vostri si de vacantele petrecute la tara….

Sa nu lasam traditia sa dispara!

 

Bijuterii din argint – de ce, cum, ce, de unde si tot asa

Uneori ma intreb daca fiica-mea imi seamana prea mult. Cand eram de varsta ei vroiam sa port bijuterii din argint doar pentru ca mama insista sa imi cumpere bijuterii din aur.

Ani buni, Daria a insistat sa se imbrace si sa isi aleaga ce vrea ea.

Cumva…am ajuns sa facem pace si sa accepte unele sugestii…de cateva luni…

De cand era mica, a avut diversi cercei din aur si anul acesta a fost prima data cand a acceptat sa incerce si altceva.

Cred ca am deschis cutia Pandorei pentru ca acum nu mai pot sa ma uit pe un catalog sau pe internet ca apare langa mine si imi face o lista lungaaaa cu produsele care ii fac ei cu ochiul.

Are deja un set de 12 perechi de cercei cu tot felul de pietricele si perle de culori diferite asa ca am scapat momentan (sper).

Planuri pentru mine si banii sotului

Vine caldura si vreau sa ma bucur si eu de bijuterii frumoase asa ca am inceput sa caut si sa fac sugestii sotului meu cam ce mi-as dori de 8 martie.

Ca sa nu zica ca il pun sa cumpere ceva la care stiu eu pretul (!), m-am gandit sa procedez ca in alti ani (stati linistiti ca nu citeste blogul asta! cred ca nu stie nici denumirea lui completa 😉 )

Ideea ar fi sa las deschisa o pagina pe internet cu imagini ale unor produse care imi plac mie.

Si tot asa…cu picatura chinezeasca…sa priceapa ce vreau!
Daca ii zic direct, nu obtin nimic pentru ca imi zice sa cumpar ce vreau eu ori vine cu cine stie ce prostii acasa.

Am avut o pereche de cercei din argint tare draguti, dar care s-au rupt si nu stiu unde sa ii repar asa ca acum caut ceva similar.

 Imagine preluata – cercei argint Veneta

Ai mei s-au desprins exact sub lacrima mica si nu pot fi lipiti acasa (am incercat deja!)

Am constatat ca imi plac mult modelele pe stil vintage si mai ales tot ce include marcasite.

 Imagine preluata – cercei argint Exotica

Cand si de ce bijuterii din argint

Nu stiu cand am inceput sa prefer astfel de cercei, dar acum imi dau seama ca sunt cativa ani de cand port cercei de acest gen. Ce nu am gasit inca, este o bratara care sa se potriveasca cu cercei de acest gen.

Pana acum, modelele gasite de mine nu au corespuns complet ideii mele fixe legat de model.  Ma bate gandul sa fac ceva pe comanda, dar habar nu am la cine as putea apela.

Saptamana trecuta mi-am cumparat o bluza alba cu cusaturi bleumarin, verticale, similare unui model popular. Mi-a placut enorm si nu am ezitat sa o cumpar.

Cand am ajuns acasa, am realizat ca, fara sa vreau si, mai ales, fara sa imi dau seama, gusturile ele s-au schimbat destul in ultimii ani.

Am mai purtat eu de-a lungul tineretii ( 😛 ) bluze ori fuste lungi, largi, insa nu am fost pana acum constienta ca alegeam astfel de modele in mod intentionat.

Daca ma uit in urma….am avut mereu tinute de acest gen in alternanta cu tinute clasice, mai ales cand eram la serviciu.

De cativa ani prefer tinutele comode si imi dau seama ca astfel de haine si accesorii corespund ideii mele de casual elegant.

Poate asta nu inseamna mare lucru pentru ceilalti, dar pentru mine e ok.

Inseamna ca ma imbrac cum ma simt eu bine, ca ma simt comod si eleganta si, mai ales, ca sunt relaxata.

Ca orice om, cand sunt intrunite cerintele enumerate mai sus, ma simt calma, fericita si implinita.

Ciudat, nu?

Cum poate o tinuta sa iti confere acea siguranta in propria persoana ?!?

Voi ce fel de tinute preferati?

 

Cum a fost copilaria voastra?

Cum doriti sa fie copilaria piticilor vostri?

Pentru ca m-am apucat sa scriu articolul despre serbarea de Craciun, in mod invariabil, mi-am adus aminte de serbarile la care am participat cand eram copil.

Imi aduc aminte mai ales de ultima serbare, cea din clasa a VIII-a unde am organizat un spectacol pentru scoala. Of…..aveam niste emotii……Eu eram Viforul ( 😀 stiu! mi se potriveste! 😛 ) si trebuia sa aduc frigul in sala. Eram imbracata intr-un costum alb.

Ca o paranteza, este necesar sa fac cateva precizari:

Mama mea era obsedata sa imi cumpere bijuterii din aur si sa ma bata apoi la cap sa le port. Eu nu vroiam sa le port sub nicio forma! Daca ar fi fost dupa mine, un inel de argint era suficient si cel mult o bratara. Uram sa port lantisoare si nu suportam cand ea imi impunea sa port 3-4 inele si bratara si lantisorul doar ca sa „vada lumea” ca am. Ne certam mult si recunosc faptul ca de cand eram in clasa I am invatat sa o refuz si sa resping ideile ei de a ma imbraca, de a purta bijuteriile ostentative pe care mi le cumpara.

Din clasa a VIII-a prinsesem gust pentru bijuteriile din argint si piele asa ca va dati seama ce scandal aveam acasa cand ma „prindea” imbracata cu jeans, tricoul pe afara (da, la acea vreme mamei mele i se parea vulgar sa porti tricoul peste pantaloni) si cu vreo bratara de piele la mana sau cu inele de argint (imi placea mult sa port  bratari argint dar nu gaseam mereu ce vroiam eu). Apropo’, daca vreti sa aflati cum sa faceti diferenta dintre un inel de argint si unul de aur alb, click aici pentru a citi o discutie interesanta

Ei bine, revenim, nu?

Se apropia serbarea de Craciun si eu ma hotarasem sa ma imbrac cum imi venise mie (aveam deja acceptul dirigintei – o profa de muzica super de treaba!) : o fusta alba larga, lunga pana in pamant, o geaca alba scurta. Nu vroiam sa port nimic pe cap (aveam parul scurt pentru ca asta era singura concesie facuta mamei mele care nu suporta sa il las sa creasca).

Evident, ca la serbarea mama nu venea (nu cred ca a fost la vreo serbare de-a mea nici la gradinita, darmite la scoala), insa vroia sa ma convinga sa port nu stiu ce lantisor, o bratara si 2 inele din aur. Ne-am certat destul ai am decis ca e cazul sa plec la serbare inainte de ora stabilita. Oricum nu era sigur nici tata ca venea (el mai participa la serbarile mele, dar ma enerva cand aparea ca mereu le lua de gat pe alte mame si ma simteam prost de tot).

Ei bine, serbarea a fost frumoasa, am reusit sa salvam 2 situatii in care „fata buna a clasei” (stiti voi: cea care se baga mereu in seama si cere sa invete cat mai multe strofe) a uitat cand sa intervina asa ca eu si Dan, un alt coleg, am reusit sa iesim cu brio din balta in care ne-a lasat Ligia.

Cand am ajuns acasa….am avut parte de o ‘discutie’ referitoare la faptul ca mama gasise cutia cu bijuterii la locul ei si ca nu folosisem nimic din ce imi spusese ea. Degeab ii explicam ca nu sunt adecvat varstei mele, ca nu imi plac, ca nu poti purta lantisor peste geaca, ca nu imi place sa port 2 inele (ci maxim 1)…..

In fine……dupa ce plecasem de la scoala intr-o stare de euforie, va dati seama ce iad am simtit acasa si ce suparare cand am descoperit ca mama imi confiscase cutia cu bijuterii din argint si piele si ma ameninta ca mi le arunca numai sa se asigure ca voi purta ceea ce vrea ea si pentru care „platise asa mult”.

Ca sa va faceti o idee despre ceea ce purtam, am cautat pe net cateva imagini care sa se asemene cat de cat cu acele bijuterii. Eu zic ca nu erau ostentative si, pentru o fata de clasa a VIII-a, erau ok sa fie purtate din cand in cand. Voi ce ziceti?
Cam asa aratau bratarile mele preferate (pe care mama mi le-a rupt chiar inainte de plecarea la tara unde urma sa petrecem sarbatorile de iarna din cauza ca s-a suparat pe mine ca refuzam sa port bijuteriile groase din aur cumparate de ea).

Bratara cu marcasite si sidefBratara din argint pentru copii

Aveam si o bratara din piele pe care o purtam aproape zilnic la scoala

Bratara din piele cu fluturi din inox

Pe aceasta „nu stiu cum se face”, dar a ajuns la caine in gura si a ros-o. Nu am crezut sub nicio forma afirmatia ca a intrat singur cainele in camera mea pentru ca aveam zavor la usa tocmai din cauza cainelui care stia sa apese clanta si mereu dadea iama prin caietele mele.

In fine, am jurat ca nu voi face o asemenea greseala cu Daria si incerc sa ma tin de cuvant. Are o multime de bijuterii din piele, din plastic, din argint, din aur (cele pretioase nu stau la ea in camera, ci intr-o cutie de bijuterii separata aflata langa cutia mea) pe car ele poarta cand vrea ea. Eu doar ii sugerez una sau alta atunci cand vrea sa asorteze esarfele (are si aici o colectie frumusica pe care i-o tot completez periodic) si bijuteriile la hainele de la scoala. NU e vorba de bijuterii propriu-zise, ci mai degraba de prostioare specifice copilariei.

De cand a urmat cursurile de taekwondo stie ca nu trebuie sa poarte bijuterii la antrenamente / orele de sport asa ca in acele zile isi scoate singura orice are.

La voi cum e? Ce poarta fetele voastre? Le influentati?

Recomandarea de vineri: interviu Qarat Bijoux (alias Adrian Taraq) sau cum sa te reinventezi!

Am ales sa fie o zi speciala pentru voi toti cei care cititi blogul si imi sunteti aproape.

De ce?

Asa cum stiti, azi e ziua cand fac recomandari si va invit sa descoperim oameni noi, bloguri interesante, articole atractive…..

Astazi am decis sa va arat ca orice e posibil, doar sa vrei acest lucru!

Din intamplare, l-am descoperit pe dl.Adrian (sigur ma bate acum ca citeste apelativul „domnul”, dar nu ma pot abtine 😛 ) pe fb. Initial doar citeam bancurile postate de dansul, apoi am vazut linkuri catre un album cu bijuterii…..Ma gandeam: o vrea sa vada reactia sotiei/iubitei si de asta da share 😀

Dupa un timp am reusit sa ma prind despre ce era vorba (asta e: nu am baut lapte cand eram mica si uneori ma prind mai greu pentru ca mintea mea cauta legaturi, analizeaza, face sinteze, comparatii etc pana ajung la finalitate): domnul Adrian creeaza acele bijuterii! Nu indrazneam sa il intreb mai multe pana intr-o zi cand am decis ca e mai bine totusi sa aflu decat sa mor proasta si iata ce am aflat: S-A REINVENTAT!

Exact!

A REUSIT SA ISI GASEASCA ALTA CALE SI A INCEPUT SA MEARGA PE EA!

Iata ca se poate!

Iata ca doar cine se plange si se vaicareste,nu reuseste!

Cine doreste si insista, reuseste!

Ce si cum?

Unde si de ce?

Cititi mai jos si va dumiriti 😉

1. Cine este Adrian Tarache? Om, artizan……

Sunt un om, normal. Nu un om normal, dar asta e alta poveste . Sunt destul de copt din moment ce i-am apucat pe: Sadoveanu, Maria Tanase, Gheorghiu Dej…

2.Cum/ cand v-ati descoperit pasiunea pentru bijuterii?

De HANDMADE m-am apucat la o varsta (57) cand altii isi plimba nepoteii in parc. De asta am spus ca nu-s un om normal.

Cautam un job si o prietena mi-a spus de existenta unui lut pe care-l poti modela si face bijuterii. Vazusem la Universitate pe cei care vindeau martisoare, dar nu credeam sa am rabdarea de a face asa ceva. Dupa ce mi-am luat cateva pachete de FIMO (lut polimeric) m-am documentat pe youtube si am incercat sa fac si eu ceea ce vazusem acolo.

 

Primii trandafiri semanau cu o gladiola, cu o girafa, cu orice, numai cu un trandafir, nu. Si m-am ambitionat. Adica cum, aia poate face si eu nu ? Am exersat, cu toate ca la cremwurstii mei nu pot face miniaturi, si mi-au iesit.

Stii ce nu-mi place la FIMO ? La fiecare schimbare a culorii trebuie sa te speli (bine) pe maini. Un chirurg se spala doar cand intra in operatie, eu ma spal si de 20 de ori pe zi.

Incet, incet, m-am obisnuit cu acest lut, am lucrat, am intrebat, m-am documentat, iar rezultatul e multumitor, zic eu. Dar mai am mult de lucrat pana sa devin BUN.

  3. Unde vindeti minunatele dvs produse?

Unde-mi vand produsele ? La inceput ma duceam cu traista prin banci, coaforuri si farmacii, acolo unde lucreaza femei. Am prins curaj cand am vazut ca se vand si mi-am propus sa particip la targuri.

Participarea la targuri presupune sa ai o forma legala de a vinde. Si mi-am facut un PFA. Primul targ la care am participat a fost „Picanterii de Bucuresti” in vara lui 2012 la Palatul Sutu (in Bucuresti). Au urmat si alte targuri, dar cea mai interesanta a fost in piata. Pentru ca targurile se organizeaza numai in weekend, imi trebuia un spatiu de vanzare si in restul saptamanii, asa ca m-am hotarat sa-mi inchiriez o taraba in piata (Moghioros), in zona nonfood. A fost o experienta deosebita. In primul rand, lumea vine la piata dupa morcovi si cartofi si cand te descopera se uita crucis. Dar in timp mi-am facut o clientele stabila, treaba asta obligandu-ma sa vin mereu cu ceva nou.

 

4. Inteleg ca „aveti o deformare profesionala”= va uitati dupa femei,insa doar ca sa vedeti ce poarta . E cam greu sa le explicati sotilor ca urmareati bunurile, nu si persoana? (sper sa nu va supere aceste cuvinte, e doar o gluma)

Hahahahahahahahaaha, n-am patit-o niciodata. FEMEIA e cea mai frumoasa creatie a lui Dumnezeu pe pamant. Si e pacat sa nu o admiram, nu ? Indiferent ce poarta. Ma uit sa vad ce poarta femeile, ma inspira bijuteriile lor, combinatia de culori de pe haine si nu in ultimul rand formele 😀

  5.Din punctul dvs de vedere, oamenii cumpara mai usor produse handmade cand le vad ori prefera sa cumpere cu un click din albumul de pe fb?

Nu cred ca se poate face o diferentie intre cumparatorii de la „tejghea” si cei din virtual. Cei din virtual au o doza mai mare de risc deoarece aparatele foto deformeaza culorile. Produsele frumoase se vand oricum!

 

 6.Participati la targuri de produse handmade?Unde? In localitatea dvs ori va deplasati si in alte localitati?

Asa cum am mai spus, particip cu drag la targuri. Si nu pentru vanzari (de multe ori n-acopera nici taxa de participare), ci pentru ceilalti targoveti. Atmosfera e una pe care n-o intalnesti in nici un alt loc, suntem oameni cu preocupari asemanatoare, se face schimb de informatii (targuri, site-uri cu marfa ieftina, ne mai si inspiram unii de la altii… ). Ne facem prieteni noi. La targurile organizate in alte orase n-am participat, cheltuielile de transport si de cazare + taxa de participare ar fi cam mult. Prefer targurile din Bucuresti.

 

*****

Ei bine, as zice ca sunt aproape de perfectiune asa ca nu stiu ce nu-i convine cand zice ca sunt departe de a fi bune! Autocritica este buna, dar sa nu exageram, nu-i asa????

Sunt superbe si va  iti doresc sa ai VANZARE BUNA!!! Daca doriti ceva anume, intrati pe pagina magazinului si alegeti ce doriti! Preturile nu sunt mari si merita fiecare banut dat pentru ca bijuteriile nu se demodeaza niciodata 😉

p.s.: stiti de ce am ales sa public azi articolul ? este 24 ianuarie si ar trebuie sa ne gandim la romani,nu-i asa? uite exact asta facem! ne gandim sa supravietuim! sa invatam sa traim! sa invatam sa (re)descoperim pasiunea pentru frumos si pentru o noua meserie!

Prima serbare de la scoala

Asa cum bine o stiti pe Daria,nu ar lipsi de undeva cand isi doreste mult! Asa se face ca sambata am mers la serbarea de la scoala.

Cam inghesuiti in sala de festivitati (ccum or face oare cand se strang 2 clase?!?!?), parintii nu aveau stare mai ceva decat copiii.

Desi nu fac politica, am fost neplacut surprinsa cand unul dintre baietei a inceput sa strige „Jos X!” si ceilalti copii s-au luat dupa el.

Am fost tare mandra de Daria ca nu a facut la fel – noi nu discutam politica de fata cu cei mici, dar nu acesta este motivul pentru care ea a tacut. Au scandat si alte aberatii : jos,Marisa! (una dintre fetite); jos,Albert! (unul dintre baietei)

Cum am spus: sunt mandra ca Daria nu a urmat instinctul de turma si a tacut. De altfel, sunt si mai fericita ca nici prietenele ei nu au scandat acest aberatii (desi invatatoarea nu le-a asezat una langa alta – ceea ce nu am inteles deloc!!!) asa ca pot spune: cine se aseamana, se aduna 😉

In mijlocul serbarii, a aparut Mos Craciun cu daruri pentru copii si a ascultat cantecelele si poezioarele copiilor. Ei bine, a crescut fata mea! A fost atenta cum a pronuntat fiecare cuvant, a stat drepta cand a recitat,nu s-a mai jucat cu fusta ca in alti ani de gradi’……

Serbarea a fost pe stil romanesc: copiii imbracati in haine populare au cantat si au recitat versuri in tot cu stilul romanesc popular.

cats

La final, au primit cadouri: fetitele cate un puzzle de 104 bucati cu printesele Disney, o cutie de bijuterii pregatita de pictat/ornat, dulciuri!!; baieteii cate un puzzle, un set de sistem solar si dulciuri 😉 Dupa serbare, au facut o mica petrecere in clasa : parintii au adus dulciuri, prajituri,sucuri….

Azi nu am scapat, asa ca am lasat-o sa isi faca de cap si sa-si decoreze cutiuta 😀

cutie de bijuterii

Marti are Andrei serbare.Sper sa fie pe picioare (tusea nu l-a lasat aproape deloc!) si sa participe la prima lui serbare de la gradi’

Mi-a placut de Daria ca a impartit cu Andrei dulciurile primite de la Mos Craciun 😉 Mi-a placut de Andrei ca nu a plans ca nu a fost la serbarea surorii lui, dar nici nu s-a vaicarit ca nu a primit si el cadou: stie ca va primi la gradi’ 🙂

p.s.: in timp ce noi eram la serbarea Dariei, nici piticul roscat nu a fost tocmai cuminte cu bunicii materni. La un moment dat, mama nu il gasea si era disperata ca nu auzise deloc vreuna din usile casei deschizandu-se/inchizandu-se. Unde credeti ca era?!?! In spatele bradului, razand pe rupte 😀 si asta dupa ce inchisese usa de la intrarea din spate cu cheia ca sa nu mai poata intra bunicul 😉

Copiii vostri fac asa traznai? Eu faceam multe cand eram mica asa ca nu ma mir deloc cand fac si cei mici (sotul meu a fost genul de copil cuminte foc in copilarie asa ca el iese din calcul la traznai 😀 )

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,777 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: