Tag: bucuresti (page 1 of 3)

Final Frontier #6 – Targ de carte SF si Fantasy

Incep targurile interesante de carti asa ca m-am gandit sa va prezint ceva diferit:

Final Frontier #6 

Este vorba despre un Targ de carte sf si fantasy!

Evenimentul este prezentat integral pe facebook  daca va intereseaza subiectul.

Pe scurt despre targ

Perioada de desfasurare: 1-2 aprilie 2017

LocatieCentrul Cultural Casa Artelor – Bulevardul Mircea Voda, Nr. 5, 30661 Bucuresti

Orar: 11-19

Organizatori: Bookblog (detalii si aici)

 

Veniti?!?

Eu zic ca este imposibil sa nu va placa o carte sf ori fantasy.

Imaginatia este cea care ne indruma de multe ori sa descoperim lucruri noi, interesante si captivante.

Targul se anunta a fi unul cu multe surprize mai ales ca are loc in week-endul dedicat pacalelilor 😉

Castigatorul concursului dedicat copiilor din Bucuresti

Doresc sa multumesc reprezentantilor Fundatiei Calea Victoriei pentru sponsorizarea acestui concurs.

Sincer, ma asteptam sa fie mai multi parinti interesati de aceasta oferta, dar…se pare ca m-am inselat.

Ma bucur mult sa aflu ca exista nu doar parinti interesati de dezvoltarea celor mici, ci si copii talentati dornici sa invete lucruri noi si sa descopere ca invatatul este distractiv.

Am efectuat tragerea la sorti cu ajutorul random.org si am filmat pentru a elimina orice fel de suspiciune.

Din pacate, de data aceasta am filmat cu telefonul si am probleme sa incarc filmuletul pe site.

L-am postat pe facebook pentru a putea fi vizionat de toata lumea.

Imi pare rau, nu stiam ca nu se va incarca altfel foloseam tot tableta ca si data trecuta.

Click aici pentru a viziona filmuletul cu tragerea la sorti.

Castigatoare este doamna Maria, iar fetita dansei, Felicia, se va putea duce la curs incepand de sambata, 18 februarie.

Felicitari, doamna!

Va rog sa imi lasati niste date de contact, inclusiv un numar de telefon, pentru a le trimite mai departe reprezentantilor Fundatiei Calea Victoriei.

Concurs pentru copiii din Bucuresti

Zilele trecute va prezentam cateva sugestii de cursuri/ateliere pentru copiii din Bucuresti, organizate de Fundatia Calea Victoriei.

Tot zilele trecute spuneam ca am o surpriza pentru cei mici.

Astazi demaram un mic concurs pentru copii.

Premiu

Fundatia Calea Victoriei ofera un loc in cadrul Atelierului de Storytelling dedicat copiilor cu varste cuprinse intre 8 si 12 ani.

Atelierul este tinut de Marcela Avram incepand cu 18 februarie, de la ora 15.00.

Durata: 5 ateliere.

Un astfel de curs costa 250 de ron/copil.

Conditii de participare

Lasati un comentariu in care sa ne spuneti de ce doriti sa participe copilul dvs la acest atelier.

Detalii despre atelier, gasiti aici.

Perioada de participare

7.02.-14.02.2017

Tragerea la sorti

Va fi realizata prin random.org

Castigatorul va fi anuntat pe 15.02.2017 si are timp sa revendice premiul pana pe data de 16.02.2017 altfel efectuez o noua tragere la sorti.

Va astept sa va inscrieti si sa dati share ca afle cat mai multi parinti 🙂

Multumesc!

Cum am petrecut 1 iunie

Sincer, nu aveam un plan prestabilit. Stiti deja ca Andrei e racit asa ca am renuntat la tot ce planificasem.

Cum la noi tot ce e bun se intampla din impuls am lasat pe seama inspiratiei si chefului….sa vedem ce facem.

Asa ne-am hotarat de dimineata sa plecam in parc. Am discutat cu cei mici si am ales parcul Herastrau. Ideea fusese ca joaca sa se faca undeva la umbra de teama ca Andrei sa nu faca febra. Plimbandu-ne pe aleile parcului (ce bine e acolo! muzica in surdina, umbra data de copacii cu coroana atat de deasa….), am descoperit Aventura Parc Herastrau si, evident, Daria a sarit ca arsa ca ea vrea sa faca traseele de catarare.

Pretul nu este mare – 35 ron/2 ore (nu mai stiu daca erau cumva 2h30′ ) si sunt mai multe trasee de dificultate.

Andrei a zis ca ar incerca si el.

Li s-a facut instructajul (mai mult la Daria pentru ca ea era la o categorie de varsta unde trebuia sa mute sigurantele de pe o franghie pe alta) si au pornit fiecare pe traseul lui. Andrei a pornit primul pentru ca la el nu a fost nevoie de prea mare instructaj. Trebuia doar sa aiba grija unde pune mainile si picioarele si sa se concentreze, siguranta hamului trecand singura peste cabluri, avea si casca pe cap….

A fost totul bine si frumos, mergea incet si cu grija, se concentra. Am stat pe langa el (pe jos, nu sus! traseul urmat de el era pentru copii cu varste cuprinse intre 4-7 ani, greutatea maxima fiind de 30-35 kg admisa de organizatori) si l-am incurajat.

Intre timp, Daria se pregatea sa urce si m-a chemat sa o vad.

De aici incepe „aventura” si implicit parul meu alb care a iesit peste noapte.

Andrei este genul de copil care striga „mama” cand se simte nesigur (si la serbari se uita fix in ochii mei cat recita) asa ca…..va dati seama ce s-a intamplat cand a ajuns la tiroliana si el s-a speriat. Era deja obosit (traseul nu e greu, dar necesita un minim de concentrare, iar la el raceala isi spune cuvantul rapid) si s-a panicat cand a vazut ca trebuie sa isi dea drumul de pe platforma (culmea e ca nu era prima data cand se dadea pe tiroliana; imi aduc aminte ca anul trecut nu ii mai luai de la tiroliana).

A urcat pe platforma langa el unul dintre instructori si i-a aratat ca il tine cablul (ii facuse proba si la instructaj, dar era mai bine sa ii aduca aminte). Andrei a hotarat sa isi dea drumul pana la urma, doar ca nu a mai dat drumul la cablu si a ratat sa prinda franghia de la salteaua din zona de sosire ceea ce a insemnat ca s-a intors si a ramas suspendat. A venit un alt instructor si a folosit un bat cu capat in V ca sa il duca pana la salteaua de protectie (se pare ca se intampla frecvent ca cei mici sa rateze franghia).

Ce sa va spun?!?

In momentul acela imi venea sa urlu la sotul meu pentru ca el fusese cel care ii incurajase pe copii sa urce cu toate ca eu nu eram sigura ca Andrei ar trebui sa faca traseul.

Pe de alta parte, pentru ca eram singura cu el in acele clipe (sotul nu a fost cu noi in parc, ci a plecat unde avea treaba) am inteles ca suntem la o raspantie de drum ca sa zic asa. Daca il lasam sa coboare cand s-a panicat insemna ca ar fi prins frica de ceva de genul acesta si ar fi durat mai mult pana sa il conving sa mai urce vreodata. Asa ca l-am incurajat, l-am „impins” de la spate cum s-ar zice sa continue stiind deja ca totul e sigur si ca nu risca sa se accidenteze.

A urmat traseul si a ajuns la a doua tiroliana. De data aceasta, a hotarat sa se aseze in fund si sa isi dea drumul de acolo. Asa e el….vrea sa se simta in siguranta (asta imi aduce aminte ca, atunci cand a invatat sa mearga, nu s-a intamplat decat o data sa cada pentru ca era extrem de atent la pasii pe care ii facea si parea ca masoara mereu distanta pe care urma sa mearga! 🙂 ).

Au terminat amandoi cam in acelasi timp. Am reusit sa fiu si alaturi de Daria si sa o incurajez pe parcursul traseului.

La final…..Andrei era marele expert si spunea in gura mare cum trebuie sa te dai cu tiroliana : ))))

Ne-am mai plimbat un pic, am avut grija sa ne hidratam permanent, s-au mai jucat si pe urma am plecat spre casa…..

Nu a fost o zi obisnuita, dar nici nu am vrut sa se oboseasca prea mult dat fiind ca inca e racit.

Cam asa a fost la noi….cu jocuri acasa (ne-am adus aminte de x & 0, i-am invatat sa joace avioanele pe hartie, s-au jucat „Nu te supara, frate”….catelul nu i-a lasat pana nu l-au bagat in seama cand au iesit pe seara in curte).

1 iunie 2016

Nimic nu e perfect. Nici cartile nu reprezinta solutia, ci o posibila solutie

Azi dimineata, Daria ma intreba ceva ce m-a dus cu gandul la schimbarile care vor apare in vietile lor cand vor fi parinti.

M-a auzit vorbind despre Alfie Kohn si m-a intrebat cine este. I-am explicat rapid si credeam ca s-a terminat discutia. Evident …m-am inselat! Este mult prea curioasa si nu prea are obiceiul sa taca.

Avem momentele noastre cand stam de vorba si filozofam mult si bine ceea ce s-a intamplat si dimineata.

M-a intreba ce fac eu? Daca ma ghidez dupa carti ori dupa….ce?

Daca e ceva ce imi place este taman discutia cu copilul meu cel mare care are tendinta sa fie mai matur decat ii este varsta (poate si prin prisma multor evenimente petrecute in ultimii ani in vietile noastre).

Din punctul meu de vedere, nu exista o reteta perfecta.

Cand erau mici, citeam carti despre evolutia copiilor si ma intrebam daca e musai sa se inscrie si ai mei in tiparele stabilite de autori, psihologi, experti.

Daca e ceva ce am invatat in acesti ani de cand sunt mama acest lucru se reflecta in faptul ca ma adaptez…..

Incerc sa ma adaptez la ei, la nevoile lor, la dorintele lor.

Incerc sa am mintea cat mai flexibila ca sa ma pun in situatia lor (nu sustin ca reusesc mereu pentru ca nu pot sa fac acest lucru in mod constant).

Am citit si inca citesc carti despre modul de crestere a copiilor, dar prefer sa adaptez totul la ei, la mine, la noi.

In urma cu multi-multi ani, inainte sa se nasca Daria, aveam o colega de serviciu mai in varsta. Copiii ei terminau liceul la acea vreme. Imi aduc aminte prin ce trecea si cum incerca sa ii ajute si, cu cea mai mare sinceritate, si acum incerc sa aplic sfaturile doamnei P. Nu erau neaparat sfaturi, cat mai ales …experiente.

Copiii nu se aseamana. Nu putem si nici nu trebuie sa ii tratam la fel.

Imi aduc aminte ca imi povestea ca, atunci cand baiatul ei era copil, trebuia sa il mituiasca (ii dadea o suma de bani) ca sa stea afara la copii macar 10-30 minute, in timp ce fetita ar fi stat in continuu.

Doamna P. era un parinte cu mult inaintea vremurilor sale. Toata viata a mers pe principiul ca le ofera copiilor tot ce vor si ce isi doresc, dar mai ales libertatea de a fi ei insisi. Imi aduc aminte ca baiatul ei mereu avea probleme….ii era greu sa se adapteze la anumite situatii, prefera singuratatea ori strict grupul lui de prieteni, fata era mult mai sociabila, mereu vesela si optimista…baiatul mereu pesimist….Amandoi invatau de placere la scoala si, din cate stiam, erau cei mai buni din generatiile lor.

Cand baiatul a terminat liceul a intrat in depresie pentru ca nu stia ce sa faca….avea tendinte suicidale….Intr-un moment de depresie si maxima sinceritate, i-a reprosat mamei ca nu a stiut sa ii impuna niste reguli. El prefera stilul acesta…se simtea mai bine intr-un mediu restrictiv, cu limite si reguli clare. Nu ii placuse modul in care ii crescuse mama dandu-le o libertate si o independenta atat de mari. Ii era greu sa aleaga un drum….dupa un an de facultate, a renuntat ca sa deschida o afacere, a renuntat si a decis ce facultate sa aleaga, a plecat in Egipt ca sa studieze limbile arabe catre care a dovedit o inclinatie deosebita, s-a intors si pentru o perioada a parut ca s-a stabilizat mai ales cand s-a angajat intr-un mediu restrictiv asa cum isi dorea de mic.

In schimb, fata nu avea nicio problema cu stilul de libertate acordat de mama. A crescut foarte bine, a invatat sa se adapteze…a stiut exact ce vrea sa faca in viata, ce facultate sa urmeze, ce pasi sa aleaga pentru a lucra in domeniul bancar care ii placea….

Nu voi spune mai multe pentru ca vietile lor s-au schimbat radical din mai multe considerente care nu tin neaparat de educatie, ci si de sanatate.

Ceea ce vreau sa spun este ca mi se pare important sa ne adaptam la copiii nostri.

Unii copii simt nevoia sa aiba niste reguli, altii cresc foarte bine intr-o stare de libertate care ii ajuta sa devina independenti.

Nu cred ca exista o reteta perfecta de educatie. Nu este nimeni perfect.

Nu degeaba se spune ca un copil nu seamana cu altul asa cum nici degetele de maini nu seamana intre ele.

Citeam ceva interesant in urma cu cativa ani….meseria de parinte se invata….este ceva ce inveti in timp, treptat….nu poti sa iti dai demisia pentru ca ai obosit, pentru ca nu gasesti o solutie, pentru ca nu mai ai chef, pentru ca nu te descurci…

Trebuie sa faci fata pentru binele copilului tau.

Eu fac multe greseli, incerc sa invat din ele. Recunosc acest lucru si in fata copiilor. Am observat ca, daca eu recunosc atunci cand gresesc, cumva capata mai multa incredere in mine si ma vad ca pe un om, nu pe un piedestal la care nu pot ajunge.

Incerc sa ma pun in pielea lor si nu e mereu usor acest lucru pentru ca sunt diferiti, au opinii diferite, reactii diferite, idei diferite…Uneori am impresia ca ceea ce au comun sunt parintii, in rest…..

Imi spunea o prietena ca e bine ca am timp sa discut cu ei ca sa aflu ce gandesc si cum traiesc momentul pentru ca ea nu reuseste….

Nu am timp….de multe ori sunt pe fuga si nici macar atunci cand suntem in masina in drum spre scoala nu ma pot concentra la o discutie cu ei…Dar incerc sa le acord atentie si sa le arat ca le sunt alaturi de cate ori simt nevoia sa discute….De multe ori ii ascult cum discuta si ii provoc sa imi povesteasca cum joaca Minecraft (spre exemplu) pentru ca asa imi dau seama de starea lor de spirit. Alteori pur si simplu discutam inainte de culcare (separat, daca simt nevoia sa imi spuna ceva ce nu vor sa auda celalalt).

Tot ce sper este ca anii adolescentei sa ne gaseasca prieteni. Pana atunci….punem bazele unei relatii parinte-copii=prieteni sperand sa simta la fel in continuare si sa inteleaga ca voi fi mereu alaturi de ei indiferent de situatie.

M-am intins putin cu articolul, dar tot nu am reusit sa scriu tot ce am pe suflet…Stiti cum e…..cand te descarci….

In alta ordine de idei, nu uitati ca Alfie Kohn vine in Romania la finalul lunii mai si va puteti inscrie sa participati la conferinta accesand acest link.

Tips:

  • daca va inscrieti mai multe persoane, puteti beneficia de reduceri frumoase
  • daca va inscrieti din timp (mai aveti timp pana maine sa profitati de ocazie!!!), beneficiati de reduceri la conferintele programate
  • pentru informatii suplimentare, aveti la dispozitie o adresa de mail conferinte@totuldespremame.ro

Reminders:

  • vor fi doua conferinte distincte: Parentind neconditionat si Argument impotriva competitiei
  • ambele vor avea loc in data de 21 mai 2016
  • evenimentul va fi sustinut la Muzeul National de Arta al Romaniei, sala Auditorium (intrarea din Stirbei Voda nr.1-3)

 

Luna povestilor in spitalele de pediatrie din Romania

Am descoperit azi ceva minunat care ma incanta de nu am cuvinte – Luna povestilor in spitalele de pediatrie din Romania!

Un domn, un om cu suflet mare, a initiat un eveniment dedicat copiilor.

Despre ce este vorba?

Domnul Roman Ion Cristian a initiat actiunea aceasta din dorinta de a face sederea copiilor in spitale un pic mai frumoasa. Astfel, sub denumirea de Taxiul cu bomboane, domnul Roman si prietenii dansului, intentioneaza sa atraga cat mai multe persoane dornice sa citeasca micutilor internati in spitale.

 

Detalii?

Actiunea a fost demarata pe facebook. Aici aveti linkul catre pagina evenimentului. Puteti afla mai multe detalii si sa cititi cu sufletul la gura cum se desfasoara astfel de actiuni caritabile in toata tara. Puteti descoperi alti OAMENI care au preluat ideea si care incearca sa ii inveleasca pe copii.

Unde are loc?

In spitalele de pediatrie din tara. Mergeti si discutati cu cei de acolo pentru a va da permisiunea sa desfasurati aceasta activitate. Din cate am aflat, in Constanta deja a fost demarata o actiune similara. Aici aveti linkul evenimentului creat pe facebook.

Update: Am aflat ca s-au creat evenimente in Oradea, Craiova, Drobeta-Turnu Severin, Brasov. Asa ca….miscati-va, oameni buni!

In Bucuresti, domnul Roman Ion Cristian a initiat actiunea dupa ce a obtinut aprobarea conducerii spitalului clinic de urgenta pediatrica Budimex (actual Marie Curie) .

In ce perioada se desfasoara?

Intre 5 si 23 decembrie. In fiecare seara, dupa ora 20.00

Ce trebuie sa faceti?

Cei din Bucuresti puteti sa il contactati pe domnul Roman pe pagina evenimentului (linkul este mai sus).

Ce trebuie sa duceti?

Suflet bun, inimi curate, o carte si niste fructe ar fi ideal 😉

Cine poate participa?

Oricine! Nu conteaza varsta!

Eu sper sa reusim sa ajungem toti 3! Adica eu si cei mici. Daria isi face planuri ce povesti sa le citeasca copiilor internati in spital, Andrei se asigura ca alege jucariile potrivite ca sa isi faca noi prieteni….

Eu ma gandeam la marionete!

Avem marionete de degete, marionete de mana….de ce sa nu le folosim cand citim povesti, corect?

Voi ce duceti?

Altceva de citit?

Da, ar mai fi ceva!

Taxiul cu bomboane este o actiune care poate deveni a noastra, a tuturor. Am descoperit din pura intamplare inca ceva:

Incepand cu luna ianuarie, cartile pot ramane la spital pentru alti copii care vor fi internati. Aceasta actiune este initiata tot de domnul Roman si se numeste Biblioteca pentru copii Taxiul cu bomboane. Oricine doreste sa doneze carti pentru copiii internati in spitale, este rugat sa il contacteze pe domnul Roman pentru detalii.

Inca ceva interesant!!!!

Anul viitor, probabil in ianuarie-februarie, domnul Roman va organiza un concert caritabil pentru copii. Puteti participa cu o singura conditie: sa duceti o carte in loc de plata a biletului.

Dar cum ramane cu restul anului?

Da, domnul Roman s-a gandit si la acest aspect: din ianuarie, puteti merge in fiecare sambata, in vizita la copii cu hainute, jucarii, dulciuri etc. Atentie: din ianuarie, accesul este limitat asa ca actiunea trebuie gestionata cu grija ca sa nu fie aglomeratie in salile unde sunt internati copiii.

CE MAI ASTEPTATI?!?

CLICK PE LINKURI SI PARTICIPATI SI VOI!!!!

Si nu uitati: Mos Craciun este in fiecare anotimp! NU asteptati sa vina sarbatorile ca sa faceti o fapta buna!!!

 

 

De prin traficul bucurestean adunate

Nu am mai scris de ceva vreme, dar …am adunat cateva chestiuni 😀

Ceea ce imi pare teribil de rau e nu am reusit sa fac pozele de rigoare ca sa vedeti cu ochii vostri ce am vazut eu

  • pe langa Palatul Parlamentului este o sosea care se ingusteaza partial, apoi se largeste in 2-3-4 benzi, depinde de sensul de mers (este cea care face legatura intre Marriot si Izvor, dar nu ii stiu denumirea); cert este ca exista statie RATB si o trecere de pietoni fix pe langa poarta de acces a masinilor de la Parlament. Toti mergem cu grija din cauza masinilor cu insemne oficiale care ies de acolo ori din cauza pietonilor care traverseaza (in mare studenti la facultatea de medicina veterinara)….

Aflati pe banda a doua de mers, am oprit 3 masini ca sa lasam un student sa treaca….Pe prima banda, un nene cu masina de PH, rosie, ce transporta muncitori vine cu toata viteza…pune o frana de zile mari si….il injura pe baiatul respectiv spunandu-i: „esti prost!?! nu te uiti pe unde treci?!?”

Da….ma intreb cum si-a luat permisul nenea asta si cati „ani vechime” o avea!

  • la unul dintre semafoarele din Piata Victoriei era plin de taxiuri….Pe spatele unuia dintre ele scris: TARIF DEBIL! Urca cine vrea, scapa cine poate!

  • la o intersectie in sectorul 5, in fata a doi politisti….3 masini s-au „pupat” frumos….parca era in filme…..totul s-a desfasurat cu incetinitorul: imaginati-va ca A merge drept, din stanga lui vine B care trage de volan spre A, din dreapta lui A vine C (un taxi) care trage de volan spre stanga….deci…A la mijloc…..toate trei masinile erau lipite in zona farurilor….partea buna!?! nu,  nu e vorba de prezenta politistilor care „dirijau” traficul…..partea buna e ca abia mergeau, nu era viteza mare, masinile nu au patit nimic….politistii le-au spus sa plece mai departe ca sa elibereze intersectia (ieri la ora 7.25)

Sper ca ati inteles ce am scris mai sus, recunosc faptul ca azi sunt cam zombi si nu ma exprim prea coerent. Am vrut doar sa scriu ca sa nu uit ce am vazut ieri 😛

Selectie pentru curs de tenis – Stejarii Country Club

Asa cum am povestit zilele trecute, in curtea scolii primim ocazional diverse pliante cu tot felul de activitati pentru copii.

Daca aveti copii pasionati de tenis, va prezint mai jos oferta pe care am primit-o si noi.

Copii: 5-10 ani (indiferent de nivelul de joc)

Selectie: 18 octombrie 2014, sambata, ora 10.00

Locatie: Stejarii Country Club, str.Jandarmeriei nr.14A, sector 1, Bucuresti

Inscrieri pe email pana in data de 16 octombrie 2014 (joi), ora 16.00, in limita a 150 de persoane –>  tenis@stejariicountryclub.ro

Se vor selectiona 20 de copii care vor fi antrenati in cadrul unor lectii de grup de 3 ori pe saptamana (de luni pana vineri, intre orele 13.00-15.00). Copiii vor primi rachete de tenis si mingi. Cursul va tine in perioada noiembrie 2014 –  iunie 2015.

Pentru inscrieri e nevoie de mai multe informatii:

  • nume si prenume copil

  • data nasterii

  • adresa

  • nume, prenume, numar de telefon al reprezentantului legal

  • sa mentionati daca a practicat/practica sau nu tenis si daca e legitimat sau nu la un alt club de tenis

Numar de telefon pentru contact: 0742.422.756

 

Cursuri gratuite pentru elevii din Bucuresti

De o saptamana tot vreau sa postez acest anunt si am uitat, pe urma nu am avut timp….

Se organizeaza cursuri gratuite pentru elevii din Bucuresti

curs gratuit elevi

Am vazut ca Laura a fost mai harnica decat mine asa ca aflati de la ea detaliile necesare pentru a alege cursul dorit 😉

Sau dati click aici si urmati pasii descrisi pentru copiii din clasele V – VIII

De asemenea, gasiti cursuri speciale pentru copiii din clasele IX – XII.

Pentru cititorii din Bucuresti – tot despre nunti

Asa cum am promis incerc sa imi iau revansa fata de voi si sa va raspund la mesaje cat de repede reusesc sa imi fac timp.

Mihai, Adelina si Ioana m-au rugat sa scriu despre nunti, in special despre localuri din Bucuresti.

In primul rand nu stiu ce ati ales ori daca inca va mai ganditi asa ca voi incerca sa va sugerez ce cred eu ca ar merge mai degraba.

ideal este sa stabiliti bugetul de care dispuneti. Am mai spus acest lucru si il repet: noi am organizat singuri nunta din n motive si am avut multe peripetii, dar si amintiri haioase provocate de aceste lucruri.

Este foarte important sa stabiliti cati bani sunteti dispusi sa cheltuiti pentru nunta si sa invatati sa impartiti banii pe categorii: mancare, haine, invitatii, marturii, flori etc.

De asemenea, este mai bine sa decideti impreuna pentru ca acum e momentul sa invatati sa colaborati si sa iasa ceva frumos pentru ambii parteneri.

Stabiliti daca va ocupati singuri ori angajati o firma care sa se ocupe de detalii si voi doar sa dati indicatii despre ce doriti sa aveti la nunta.

Este foarte adevarat ca sunt veti gasi multe restaurante nunti.

De asemenea, exista o gama larga de ballroom Bucuresti.

Asadar, partea buna este ca aveti de unde alege.

Am mai spus aceste lucruri, dar nu contest ca multi sunteti la inceput de drum si nu luati in seama chestiunile practice: alegeti un restaurant sau ballroom in functie de bugetul vostru, de distanta de biserica, de locurile de parcare pazite (cam toate localurile ofera parcare pazita), de meniul oferit, de marimea salii de mese si de dans, de muzica oferita.

Partea buna este ca, daca va faceti timp, puteti sa mergeti personal sa vizitati aceste localuri si sa va dati seama daca sunt pe placul vostru sau nu. Cele mai multe au variante de meniuri asa ca puteti gasi ceva pe placul vostru si al invitatilor.

Cand eram copil am fost la o nunta la care nimeni nu se gandise la toti invitatii. E adevarat ca erau atat invitati de la tara, cat si invitati din medii sociale ridicate (unii erau diplomati, altii oameni de afaceri). Imaginati-va cum s-au simtit oamenii de la tara intr-un local somptuos unde au fost primiti cu whisky, coniac si sampanie, unde meniul era de genul celor prezentate la Masterchef, iar ei saracii nu stiau nici ce tacam sa foloseasca si ce se cuvine sa manance ori nu de pe platou.

Imi aduc aminte ca rudele de la tara au venit la noi acasa sa manance „mancare adevarata” pentru ca se simtisera nelalocul lor la nunta si nu se atinsesera de nimic.

La asta ma refer cand va spun sa luati in calcul invitatii si gusturile lor culinare. Nu e cazul sa puneti doar mancare traditionala, dar e musai sa va puneti si in locul lor si sa alegeti un meniu variat care sa nu ii puna in dificultate, sa nu se simta umiliti.

Sper ca v-ati lamurit si va doresc CASA DE PIATRA!

 

 

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,820 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: