De ceva vreme ma tot intreb acest lucru, nu pentru ca as avea cui sa fac un astfel de cadou, ci pentru ca mi-am adus aminte de o chestie de pe vremea liceului.

Nu mai stiu daca eram in clasa a IX-a ori a X-a, dar participam la acel schimb de scrisori cu copii din alte tari, schimb la care sunt convinsa ca ati participat si voi candva.

Dintre toti copiii cu care ma imprietenisem, era o fata din Argentina care imi era tare simpatica…blonda, cu ochi albastri, statura similara cu a mea.

La un moment dat, am facut noi schimb de produse cu specific traditional.

Ce mi-a trimis ea?

Ea mi-a trimis ingrediente pentru a face mate, un brau traditional, o bluzita.

Pentru necunoscatori, mate-ul este un ceai delicios in care se pune lapte si un strop de miere.

Jur ca un ceai mai bun nu am baut in viata mea, desi am testat o gramada in ultimii ani, inclusiv din Austria.

Mi-a placut bluzita si stiu ca am purtat-o la scoala pentru ca eram tare mandra de ea.

Braul rosu i l-am daruit tatalui meu care e mare amator de chestii traditionale din alte tari.

Ce i-am trimis eu?

La acea vreme, nu prea gaseai asa usor haine traditionale romanesti, dar am avut norocul ca, in apropiere de casa mea, sa se afle un magazin axat numai pe asa ceva.

Ca sa va faceti o idee, este vorba de perioada 1994-1996. Nu existau site-uri, iar daca erau eu cu siguranta nu aveam habar de ele (abia in facultate am avut calculator si mi-am facut adresa de mail!)

Asadar…m-am dus cu tata la magazinul respectiv si am ales o ie traditionala si o fota frumoasa pe o nuanta de albastru azur.

 (imagine preluata – Ie romaneasca – site Coltul romanesc)

Sa va spun ce incantata a fost?

Oh….a purtat hainele respective la prima ei intalnire cu baiatul care ulterior i-a devenit sot 😉

I-or fi purtat noroc 😀

Cand eram mica

Tata corespondase multi ani cu un englez si imi aduc aminte ca imediat dupa Revolutie am primit un colet cu multe ciocolate si cafea (nu au mai ajuns la noi prea multe pentru ca la posta s-a facut impartirea intre noi si angajatii postei! stiti multi despre ce vorbesc pentru ca asa furau din coletele primite din afara).

In schimb, eu am inceput sa corespondez cu baiatul acelui tip si i-am trimis in urmatorii ani cate un produs tipic romanesc, sub supravegherea lui tata pentru ca eu nu as fi stiu ce sa aleg.

corporate-gift (imagine preluata – Cadou romanesc – site Coltul romanesc)

Noi romanii

Cred ca nici daca ne pica cu ceara nu suntem in stare sa recunoastem ce inseamna un produs tipic romanesc si cat de mult apreciaza strainii aceste valori!

Nu am mai tinut legatura cu acele persoane din momentul in care am terminat liceul, dar imi aduc aminte ce incantati erau cand primeau ceva de la noi.

Intr-una dintre vacantele petrecute la munte, am asistat la modul aproape reverentios in care un olandez se uita si nu indraznea sa atinga obiectele artizanale pe care le vindea un taran.

Se incearca din rasputeri sa se aduca la un punct de recunoastere internationala aceste produse minunate si, paradoxal, ele sunt mai apreciate in afara decat de catre romani.

Eu mi-am propus sa va mai aduc aminte din cand in cand despre aceste produse…poate va aduceti aminte si voi de bunicii vostri si de vacantele petrecute la tara….

Sa nu lasam traditia sa dispara!