Tag: copii (page 1 of 22)

Primavara cu noutati

Nu prea am mereu timp sa scriu, dar aceste randuri vreau sa ramana pe blog ca o amintire pentru copiii mei pentru ca aceasta primavara chiar a venit cu noutati.

Este primul an cand Daria primeste flori de la un baiat care o place.

In toamna i-a scris un bilet in care ii spunea ca o place.

Ea nu il place, ci, ca in cartile proaste cunoscute, prefera genul de baiat obraznic.

Dar el nu a cedat…initial, i-a spus ca s-a suparat pe ea…dupa un timp, a revenit si i-a spus ca o iubeste pentru ca este foarte inteligenta ­čÖé )))))

Pe 1 martie i-a daruit o zambila ­čśë

 (imagine din gradina mea)

Si un martisor!

Sunt curioasa ce va primi astazi…inca nu a venit de la scoala…

A doua noutate este ca Andrei a decis sa ii cumpere flori unei fetite si sa i le daruiasca pe 8 martie!

Da!

A crescut!

Este prima data cand decide ca vrea sa daruiasca flori unei fete.

Nu am gasit zambile cum vroia el, dar a fost incantat sa ii duca irisi mov ­čśÇ

Dupa ziua 1 martie a venit foarte incantat pentru ca martisorul curcubeu pe care i-l daruise i-a placut asa de mult incat si l-a pus imediat in piept.

Imediat ce a intrat in casa, s-a aruncat pe spate si a spus pe un ton sfarsit…SUNT INDRAGOSTIT! ­čÖé )))))))

Uite cum cresc si nici nu imi vine sa cred ca discutam despre un asemenea subiect pentru ca mi se pare ca sunt inca prea mici…dar ei ma contrazic si sustin ca sunt mari ­čśŤ

 

Jocuri online pentru copii

De cand erau mici Daria si Andrei am decis ca tehnologia este utila in educatia lor, deci implicit le-am dat voie sa exerseze diverse jocuri online.

Nu intentionez sa va spun ce sa faceti.

La urma urmei, fiecare decide pentru el si copilul lui.

Eu doar va povestesc despre noi.

Initial, ca orice parinte disperat, am avut mari remuscari si le limitam mult timpul petrecut in fata calculatorului (la acea vreme nu aveam decat un calculator disponibil).

Ulterior, mi-a trecut si am inteles rapid ca jocurile ii ajuta nu doar sa se relaxeze, ci si sa invete lucruri noi.

Recunosc ca, prima data cand mi-a spus Andrei ca ii place sa efectueze operatii pe creier, mi-a venit sa lesin (si nu, nu sunt genul care lesina cu una cu doua!)

Acum rad cand imi aduc aminte, dar realizez ca poate si alti parinti sunt in situatia aceasta.

Si da, dragi parinti, exista site-uri care ofera jocuri pentru toate curiozitatile copiilor vostri…de la jocuri cu Elsa pana la jocuri cu batai, de la jocuri despre gatit pana la jocuri despre construit si multe altele.

Ideea este ca depinde de noi parintii cum alegem sa le oferim educatia.

Eu am cautat mereu site-uri pe care sa le consider sigure pentru copii si am incercat sa testez inaintea lor diverse jocuri pentru a vedea daca sunt ok sau nu.

Nu ai cum sa testezi 200.000 de jocuri (minim de pe un site), dar macar iti poti face o idee daca e un site potrivit pentru copii sau nu.

Ai mei au crescut si nu se mai joaca pe site-uri prea mult, ci prefera aplicatiile ce se cumpara pe tableta, dar va pot recomanda un site pe care l-am studiat in ultima vreme si care mi se pare ok pentru copii.

Este vorba despre gombis.ro .

Nu este un articol platit chiar daca sunt linkuri inserate; am scris articolul pur si simplu din proprie initiativa pentru ca vreau sa descopar ca si alti parinti inteleg necesitate unor astfel de jocuri in detrimentul statului inutil in fata televizorului.

Din punctul meu de vedere, un astfel de site contine multe jocuri educative. Pot sa le joace atat fetitele, cat si baieteii.

Sunt jocuri online pe care le veti gasi utile, mai ales cele de geografie, matematica, litere.

Poate vor fi jocuri care vi se vor parea nepotrivite.

Repet…fiecare adult stie ce vrea pentru copilul lui.

Ai mei s-au jucat pe astfel de site-uri de cand erau mici si uite ca nu au patit nimic, dimpotriva cunosc foarte multe lucruri despre cum se construieste o casa, cum se conduce o afacere, cum te poti apara daca esti atacat.

La voi cum e?

Neverland – Radu Gavan (recenzie)

Despre cartea „Neverland” de Radu Gavan am auzit multe lucruri si mi-am dorit sa descopar despre ce este vorba.

Despre autor am citit cateva articole si m-am gandit ca pare interesant.

Nici nu banuiam la ce ma inhamam cand am cerut cartea….sa o citesc!

Despre carte

Dincolo de povestile din carte, indraznesc sa sustin ca autorul a dorit sa prezinte o alta fateta a lumii in care traim.

Se intampla ca un parinte sa faca anumite lucruri pur si simplu pentru binele copilului sau ori sa ii ascunda acestuia anumite lucruri ca sa nu sufere mai mult.

Fiecare om are mai multe fatete.

Stiti proverbul acela…un ochi rade, altul plange…

Cam asa se intampla si cu parintii….grijile cotidiene, problemele vietii sunt combinate cu bucuria de a trai si a petrece timp pretios alaturi de cei mici.

Unii parinti reusesc sa mentina un echilibru, altii nu.

Cartea impune un ritm destul de interesant multumita dialogului personajelor.

Cand incepi sa citesti ai impresia ca va fi vorba despre o poveste romantica, dar, treptat, descoperi ce inseamna amaraciunea, grijile, presiunea celor din jur, alegerile nepotrivite, anturajul….care duc la schimbari grave.

Poate pentru ca este o carte scrisa de un barbat sau poate din cauza stilului adoptat de Radu Gavan, cititorul nu simte ca este vorba despre un roman simplist, despre o carte cliseica, ci descopera o imbinare intre lumi….lumea familistului si lumea brutala a unei grupari….

Imi place modul in care autorul reuseste sa redea zbuciumul constiintei, prin cuvinte, prin fapte sau tocmai prin lipsa faptelor….

In fapt, sunt doua povesti intr-una….o combinatie imprevizibila care mentine atentia cititorului…

Pe unii s-ar putea sa ii socheze surprinda anumite exprimari…dar trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca asa este si viata….nu e totul roz bombon in picatele!

Nu am gasit puncte comune cu personajele, dar am inteles frustrarea, furia, neputinta transmise printre randurile acestei carti ceea ce m-a determinat sa nu las cartea din mana pana la final.

Si finalul nu este asa cum ar spera unii ori cum si-ar imagina altii….sunt mai multe finaluri….al tatalui…al barbatului…al cainelui…si poate un inceput…al copilului…

Te pune pe ganduri…te face sa te intrebi si sa iti imaginezi cu teama sau cu speranta…e greu de spus ce sentimente te incearca la final…pentru ca numai final nu pare…si totusi este…

Si te gandesti….exista oare speranta? exista umanitate? ce anume exista la urma urmei?

Aceasta este o carte despre viata, despre moarte, despre viata asa cum este ea in culori si mai ales fara culori….despre ce reprezinta oamenii si ce fac ei cu si impotriva celor din jur….despre sacrificiu, despre forta pe care o dobandesti brusc in fata pericolului….despre iubire mai presus de orice, indiferent de natura ei!

Cred ca abia la final intelegem cine, ce, de ce…abia la final aflam printre randuri ce am citit pana atunci….abia atunci iti pica fisa (scuze exprimarea!) si intelegi!…abia atunci se aseaza piesele de puzzle!

Si va mai spun ceva….coperta aceea luminoasa, plina de speranta….titlul care pare ca te duce cu gandul la … la vie en rose…..continutul e in antiteza cu acestea doua….si doar citind veti intelege ca aceste alegeri sunt deliberate!

Eu cred cu tarie ca astfel de situatii exista chiar daca noi traim ca intr-o bula si consideram ca asa ceva e departe de noi!

De final

Cartea am primit-o in cadrul colaborarii cu Editura Herg Benet.

Va multumesc pentru carte! ­čÖé

Daca doriti sa o comandati, va anunt ca este la reducere.  Astfel, o puteti cumpara cu 18.71 ron in loc de 24.95 ron.

Cursuri pentru copii in Bucuresti

Astazi reiau seria articolelor dedicate cursurilor pentru copii din Bucuresti.

Fundatia Calea Victoriei organizeaza cursuri pentru copii si astazi voi prezenta o parte din cele care mi-au atras atentia.

Cel mai mult imi place ca aceste cursuri au loc sambata la sediul fundatiei.

Acest lucru permite ca cei mici, dar si cei mari, sa fie relaxati si sa se poata concentra la discutiile din cadrul cursului/atelierului la care participa.

1. Primii pasi in actorie pentru copii cu varste cuprinse intre 4-6 ani

Smaranda Caragea sustine acest atelier pentru pitici incepand cu data de 18 februarie, de la ora 11.30

Ideea atelierului este ca cei mici sa invete, prin joc, sa isi dezvolte imaginatia, puterea de concentrare si de reactie, dezvoltarea limbajului.

2. Atelier de improvizatie pe text pentru copii cu varste cuprinse intre 7-12 ani

Tot Smaranda Caragea este cea care sustine acest atelier pentru copii, incepand cu 25 martie, de la ora 11.30

Personal, va spun ca i-as inscrie pe ambii pe copii.

De cand invata la scoala noua, am descoperit ca exista si alta latura a invataturii care ii cucereste.

Spre exemplu, daca ma intreba cineva la ce se pricepe Andrei mai bine, raspundeam fara ezitare ca matematica este punctul lui forte.

Ma inselam!

Are norocul ca invatatoarea lui sa predea in alt mod, sa foloseasca materiale diferite si sa lucreze mult analiza de text literar, nu memorare de poezii si cantecele. Si da, este clasa a II-a!

Si….la Comper (limba romana) Andrei a luat 95 de puncte. Nu as fi crezut in veci ca poate, dar ….m-a surprins in mod placut.

Un astfel de curs/atelier le-ar prinde bine la amandoi pentru ca invata sa analizeze un text la prima vedere, sa descopere legatura cauza-efect, sa analizeze mesajul textului, sa se exprime coerent si clar.

3.Atelier de storytelling pentru copii (8-12 ani)

Marcela Avram va sustine acest atelier incepand cu 18 februarie, de la ora 15.00

Copiii pot invata ceva similar atelierului precedent, dar mai aprofundat, pe un text anume, nu neaparat la prima vedere.

Un astfel de curs este indicat pentru copii tocmai pentru ca invata nu doar sa inteleaga un text, ci mai ales sa il prezinte intr-o forma coerenta, argumentata, organizata.

Astfel de ateliere se organizeaza si pentru bloggeri si stiu cat de importante sunt asa ca ma bate gandul sa ii inscriu pe copii.

Greu de ales, nu?

Sa vedeti ce curs interesant va prezint mai jos:

4.Public speaking ┬á– curs de vorbire in public pentru adolescenti (12-16 ani)

Iulia Ivanov este cea care va sustine acest atelier minunat incepand cu data de 18 februarie, de la ora 11.

Sincer, tare mi-ar fi placut daca era si pentru pusti de 10 ani pentru ca o inscriam pe Daria fara sa stau pe ganduri.

Am constatat ca are emotii sa vorbeasca in fata unui public, inclusiv in fata colegilor, asa ca un astfel de curs i-ar fi mai mult decat util.

Informatii suplimentare

Fundatia Calea Victoriei organizeaza mult mai multe cursuri decat v-am prezentat eu mai sus.

Nu sunt doar pentru copii, ci si pentru adulti.
Daca va intereseaza sa descoperiti despre ce este vorba, intrati pe site-ul lor si studiati bine oferta pe care o au.

Update: Fundatia Calea Victoriei ofera un loc gratuit in cadrul Atelierului de Storytelling care incepe din 18 februarie. Click aici pentru detalii.

 

Amintiri din copilaria piticilor mei si dorinte pentru viitor

Zilele trecute am constatat cu uimire ca exista multi-multi copii si tineri pasionati de lectura.

Din intamplare, am intrat pe un grup dedicat cititorilor impatimiti unde discutii aprinse se desfasurau la diverse postari.

Am ramas uimita!

Nu comentez ca era vorba despre copii de clasa a VI-a care, teoretic, nu ar trebui sa aiba cont pe facebook.

Va spun altceva.

Copiii acestia intrebau ce carti ar putea sa mai citeasca.

Cereau sfaturi.

Si le primeau!

Sa vedeti ce frumos erau indrumati de adolescenti, de studenti ca sa citeasca ceva adecvat varstei lor!

Discutau despre carti, autori, edituri.

E drept ca nu toti stiu sa argumenteze de ce le place ori nu o carte sau un personaj, dar acest lucru se remediaza in timp.

Ideea este ca erau entuziasmati sa descopere alte carti.

Unii povesteau ca parintii le interzic sa citeasca si le confisca orice carte pe care o gasesc si care nu corespunde programei scolare.

Pentru acei copii, asta era pedeapsa cea mai mare: sa li se ia cartile!

Si stiti ceva?

Acei copii isi cumpara cartile din banii lor. Nu ii dau pe prostii!

Eu le spun copii, desi unii dintre ei sunt mari….dar ii compar cu varsta mea si pentru mine sunt copii ­čśÇ

Unii dintre ei au noroc tocmai pentru ca macar unul dintre parinti este pasionat de lectura si ii sprijina sa isi cumpere ce isi doresc.

Sper ca asa sa se simta si copiii mei.

Incerc sa le ofer ce isi doresc ei, mai ales in materie de lectura.

Ieri a venit o comanda de carti si m-am bucurat sa ii vad cum negociau ca sa isi imparta timpul de lectura.

Fara sa vreau…ma uitam la ei si imi aduceam aminte de perioada cand erau mici de tot, cand stateau in patuturi cu laterale culisante┬á….

La vremea aceea nu concepeam sa folosesc un patut din lemn pentru ca imi era teama sa nu isi prinda capsorul intre bare.

Acum realizez ca erau multe solutii pentru astfel de situatii.

Mi-am adus aminte de cate ori a evadat Daria din patut….de cate ori a adormit in patutul ei cu cate o carte in brate…

Sau cand termina de mancat si, ca sa o linistesc, ii ofeream jucarii sau carti….ea alegea cartile ­čÖé ))) sau revistele lui mami!

Imi aduc aminte cum se invartea pe langa patutul lui Andrei si ii punea jucarii si carticele cu animale.

Nazdravanul arunca jucariile si pastra toate carticelele groase, cartonate….ca sa le roada ­čśŤ

Ma uit la ei cat au crescut si nu imi vine sa cred cum au trecut anii…..

Ma intreb ce ne mai rezerva viata si sper doar ca drumul sa fie un pic mai frumos, mai linistit, sa ne permita sa admiram peisajul, nu sa ne duca pe repede inainte!

 

Daca ai afla ca sotul prietenei tale o inseala ….

Vorbind ipotetic…..daca ai afla ca sotul prietenei tale o inseala, ce ai face?

Sa luam pe rand situatiile in care tu afli si decizi…..

Sa nu ii spui prietenei tale

In urma cu enorm de multi ani, eram in primul an de facultate.

Intr-o seara am iesit de la teatru impreuna cu prietenul meu si ne-am oprit sa ne uitam prin telescopul amplasat in fata TNB.

Nu stiu cum e acum, dar in urma cu un secol, studentii faceau rost de bani mergand cu un telescop, seara, in fata Teatrului National. Plateai o suma modifica si te puteai uita la….Luna, Venus etc

In spatele nostru s-a asezat un cuplu (se facuse coada intre timp) care radea si se agita enorm.

M-am intors si am dat cu ochii de Bogdan, un fost coleg din scoala generala. Era cu o tipa blonda, agatata de el mai ceva ca o liana.

Ma uitam la tipa si ma intrebam ce s-a intamplat cu Ligia, prietena lui din scoala generala cu care ramasese in toti acei ani.

Am presupus ca s-au despartit.

La urma urmei nu tinusem legatura, nu urmam aceleasi facultati asa ca drumurile noastre se  despartisera in mod firesc.

Pe moment am ramas amandoi fara cuvinte.

Eu pentru ca nu il vazusem de aproximativ 5 ani.

El…..nu stiam de ce!

Ne-am salutat si ne-am vazut de ale noastre.

Dupa doua luni, primesc un telefon de la o fosta colega din scoala generala. M-am si mirat ca mai avea numarul meu de telefon (fix).

Era Ligia. Din impuls, hotarase sa ma sune si sa ma anunte ca tocmai se despartise de….Bogdan!

Bine…nu ma sunase din impuls! Pana la urma a reiesit ca s-a gandit sa intrebe pe toate fostele colege din scoala (!) si din liceu (ea invatase la alt liceu) daca stia ori vazuse cineva o alta fata langa Bogdan in acei 7 ani de cand erau impreuna!

I-am spus ca eu il vazusem intr-o seara, dar ca presupusesem in mod normal ca nu mai sunt impreuna.

S-a enervat cumplit si a facut urat (ma rog, atat cat poate sa faca de urat o fata gen Barbie) pentru ca nu am sunat-o imediat ce l-am vazut!

Am incercat sa ii explic aberatia gandita de ea….cum sa stiu ca inca erau impreuna dupa atatia ani? nu ar fi fost o tampenie sa ma apuc sa sun pe cineva ca sa ii povestesc…..ce?

La final, mi-a spus ca imi doreste sa fiu in situatia respectiva ca sa inteleg ce inseamna sa ti se ascunda asemenea secrete!

Ea tocmai aflase ca acel baiat cuminte pe care il cunostea toata lumea avea….3 prietene in afara de ea!

Sa ii spui prietenei tale

Sa ne gandim la situatia urmatoare.

Il vezi pe x cu o tipa.

Stii sigur ca el e casatorit/prieten cu o fata/femeie pe care o cunosti.

Daca iti e doar cunostinta, poate nu te indeamna nimic sa faci pe emisarul unei vesti proaste si te gandesti ca mai bine iti vezi de treburile tale.

Daca iti e prietena apropiata, primul gand este sa ii spui ce nenorocit e tipul de langa ea si sa o sfatuiesti sa fuga departe de el!

Crezi ca tipa iti va fi recunoscatoare?

Crezi ca iti va spune „Multumesc!”?

Nu!

Te va privi ca pe o nenorocita care vrea sa ii distruga iluzia fericirii!

Nu te va crede!

Apoi va deveni paranoica si il va urmari pe X, in tot acel timp blestemandu-te pe tine ca i-ai dat o asemenea veste!

[Mentionez ca eu nu am prietene in aceasta postura asa ca situatia de mai sus se bazeaza pur si simplu pe concluzii trase dupa citirea unor discutii mult prea lungi pe un grup de pe fb !!!!!]

***

Acum sa trecem in situatia in care tu esti cea inselata.

Sa luam o situatie drept exemplu…

Mergi la prietenul tau in vizita si….acolo dai peste alta tipa.

Cum reactionezi?

Eu am patit-o cand eram studenta si stiu cat de greu a fost.

Am plecat.

Da, el a alergat dupa mine….ea dupa el….

Era ca in filmele alb-negru in care totul se desfasoara in propriul ritm!

Sa va spun ca dupa un timp am descoperit ca prietenii stiau de ea si ca se cunosteau?!?

A fost o lovitura groaznica!

Nici pana in ziua de azi pe acei oameni nu ii suport tocmai pentru ca au jucat rol dublu si l-au acoperit, au iesit impreuna la suc etc

Eu i-am confruntat pe idioti si le-am spus ce aveam de spus LA TOTI!

Dar asta nu m-a ajutat sa nu mai sufar ori sa trec mai usor peste tot….a fost …la fel!

Daca cineva ar fi venit sa imi spuna ca el ma insela (da, poate blestemul fostei mele colege chiar a existat si s-a concretizat…..doar ca eu nu cred in asa ceva!!!)…nu stiu cum as fi reactionat!

Stiu insa ca acea experienta din urma cu…o viata…m-a invatat sa fiu mai atenta la detalii, la schimbari de comportament, de atitudine…..

Si mi-a prins bine!

Sper sa nu mai trec prin asta, insa viata e dura si nu ai cum sa stii ce se poate intampla, nu?

***

Zilele trecute, o cunostinta imi spunea ca l-a vazut pe sotul unei prietene cu o alta tipa.

Era distrusa pentru ca nu stia daca sa ii spuna ori nu.

Este o situatie grea si pentru cel/cea care duce o asemenea veste.

Va dati seama ca se simte cumva cu constiinta incarcata pentru ca a dat peste un secret care nici macar nu e al sau.

Dar …sa ascunzi asa ceva…cred ca e mult mai rau!

Pe de alta parte, daca sunt implicati si copii….e mult mai complicat!

Te inhami sa distrugi iluzia unei familii aparent fericite?

Daca el se comporta in continuare frumos cu familia, pare ca ii e dedicat….te inhami tu sa ii spui sotiei ca el are o viata dubla distrugand sansele unui copil sa creasca alaturi de un tata care este clar ca il iubeste?

Intrebarea este…..cum pot unii oameni sa duca viata dubla, sa zambeasca in continuare, sa isi schimbe…personalitatea…in functie de persoana cu care se afla?!?

Dar daca el merge mai departe si are si copii cu …cealalta?

Ufa!

Greu, nu?

Distrugator!

Eu nu am stiut ce sa ii spun cunostintei care mi-a cerut sfatul!

I-am explicat exact ce am scris si mai sus, dar….fiecare trebuie sa fie in stare sa ia o decizie….sa speram doar ca este cea buna!

Pana la urma nu exista

Exista insa….prietenie, iubire, compromis, comunicare….si inca cativa factori ….dar totul se rezuma la impacarea de sine!

Jocuri si jucarii pentru copii

Provocata de o prietena, am incercat sa imi aduc aminte cum procedam pe vremea cand Daria si Andrei erau mici, ce jocuri si jucarii educative foloseam la acea vreme.

Cand vorbim despre copii de gradinita , totul mi se pare mai usor pentru ca inca nu au multe cunostinte si posibilitatile sunt infinite.

Dar nu e greu nici daca discutam despre copilasi un pic mai mari.

Ideea este sa gasiti acel ceva care le place, care ii stimuleaza sa invete si sa se dezvolte, dar mai ales sa o faceti impreuna!

1.Jucarii din lemn

Ceea ce le placea mult cand erau mici erau taman jucariile din lemn.

Indiferent ca vorbim despre jocuri de constructie, despre puzzle-uri din lemn, despre cai ferate…..

In casa noastra ne distram enorm construind, daramand si iar construind.

Jucariile din lemn sunt ideale pentru copilasii un pic mai mari pentru ca reusesc sa le prinda mai usor in manute, nu exista un risc prea mare de accident in cazul in care le cad din mana.

Jocurile de constructie stimuleaza imaginatia si ajuta la dezvoltarea viziunii in spatiu.

Puzzle-urile reprezinta o modalitate de a ajuta memoria vizuala, abilitatea de a identifica piesa potrivita potrivit modelului dat.

Caile ferate din lemn sunt excelente pentru ca pot fi aranjate in mai multe moduri si stimuleaza viziunea amplasarii in spatiu.

Exista si jocuri de sah, remi etc pentru copii care sunt ideale pentru dezvoltarea cognitiva a copiilor.

Astfel de jucarii reprezinta un plus pentru dezvoltarea motricitatii si coordonarii.

2.Jucarii din plastic

Pe piata exista nenumarate variante de jucarii din plastic.

De la jocuri de constructie (spre ex., noi avem 3 seturi de sine din plastic care se pot muta, schimba,modela cum doreste copilul, inclusiv cu multe modele de poduri si intersectii) pana la celebrele Lego, jucarii de rol (bucatarie in miniatura, atelier de reparatii, magazin etc).

Astfel de jucarii stimuleaza imaginatia copiilor si sunt necesare pentru dezvoltarea lor.

Stiu ca pe vremuri nu erau prea multe jucarii si unii se vaicaresc ca prea este oferta mare pe piata.

Sa fim seriosi si sa gandim logic.

Societatea a evoluat enorm din punctul acesta de vedere.

Ar trebui sa fiti fericiti ca aveti de unde alege si ca exista produse la preturi diferite astfel incat sa va permiteti orice.

Revenind la ideea acestui subcapitol ….jocurile de rol ajuta enorm din mai multe puncte de vedere.

Pe copii ii distreaza, ii ajuta sa inteleaga cum este sa fii…medic, profesor, dansator, bucatar etc.

Pe parinti ii ajuta sa observe daca copilul este trist ori fericit.

Spre exemplu, un copil poate sa certe ori sa bata jucariile cand joaca rol de profesor ceea ce este un semnal de alarma si parintii isi pot da seama ca se intampla ceva la gradinita ori la scoala.

3. Jocurile educative

Stiu ca sunt multi parinti care cumpara astfel de jocuri pentru copii.

Unii au timp sa se joace cu cei mici, altii le dau jocurile si ii lasa sa se descurce.

Exista si parinti care se ocupa intens de educatia celor mici (asa am facut si eu mai ales cand erau in perioada pre-scolara), iar astfel de jocuri sunt ideale pentru ei.

Nu conteaza ca le cumparati ori ca le creati voi insiva. Important este sa va dedicati celor mici.

4. Poezii si cantece pentru copii

Da, multi tipa pe retelele de socializare ca nu sunt de acord cu serbarile de la gradinita /scoala, ca nu le convine cand li se cere copiilor sa invete o poezie ori un cantecel.

Stiti de ce li se cere acest lucru?

Credeti ca este strict pentru „placerea” acelui cadru didactic de a auzi lalaieli si bajbaieli de la peste 25 de copii (in unele clase chiar 37 de copii) ?!?

E bine tot pentru copiii vostri/nostri!

Este vorba de stimularea memoriei!

Ii ajuta nu doar sa isi antreneze memoria, ci si sa isi dezvolte capacitatea de a intelege un text.

Ca sa inveti ceva, ideal ar fi sa o faci in mod logic, prin explicatii, printr-un mic studiu de text.

Hai ca nu e greu!

De cate ori copilul vostru nu s-a poticnit la un vers?!?

Nu ati fost nevoit sa ii explicati despre ce era vorba?

Iaca asa!

Mic studiu de text!

Ad-hoc!

5. Timp calitativ petrecut alaturi de copii

Da!

Cel mai important lucru de facut, indiferent de folosirea jocurilor, jucariilor, cantecelelor sau poeziilor!

Este important sa petreceti timp cu cei mici!
Sa va jucati impreuna, sa va uitati impreuna la un film, sa ascultati muzica impreuna, sa discutati sau pur si simplu sa va cuibariti impreuna si sa admirati….cerul!

Hai ca e usor!

Important e sa va deschideti inima si sa va ganditi cum se simt copiii vostri cand stau cu voi si faceti ceva impreuna!

Ce isi vor aminti peste ani si ani?

Ce jocuri si jucarii le-ati luat?

Sau le va ramane in memorie cum se simteau aproape de sufletul vostru, al parintilor?!?

Va pup si va doresc o zi frumoasa!

Cadouri pentru (pre)adolescenti

Stiu-stiu! De cativa ani a aparut acest termen – „preadolescenti” – si ne tot confruntam cu el ca de ceva sacru, de neinteles, ireal.

Adevarul este ca psihologii sunt cei care au determinat existenta unei etape de crestere, intermediare intre copilarie si adolescenta.

Sincer, eu sunt de acord cu ei.

Nu ma refer la termen, ci la existenta acestei etape.

Sunt de acord nu in teorie, ci din ceea ce vad eu la Daria.

Peste mai putin de o luna implineste 10 ani, dar, de mai bine de un an, observ la ea schimbari.

Este adevarat ca fetele se dezvolta fizic si intelectual mai rapid decat baietii, dar e ciudat sa vezi la propriul copil aceste schimbari.

Are toane.

Acum rade, acum se infurie.

De cele mai multe ori Andrei este tinta ei.

Dar se intampla sa aiba astfel de reactii si cu mine.

Cu taica-su nu pentru ca el nu ii permite nici cat negru sub unghie sa faca glume ironice ori sa ii raspunda.

La el….gluma e gluma atata vreme cat are el chef, in rest…mai bine sa isi vada de ale ei decat sa intre intr-o zona interzisa!

Are accese de independenta.

De mica a avut tendinta sa fie cat mai independenta.

Putine accese de tandreturi.

Acum insa….sunt momente cand efectiv vine si se cuibareste langa mine cand citesc o carte.

Uneori are chef sa imi povesteasca cate ceva, alteori sta pur si simplu langa mine.

Astfel de lucruri nu se intamplau asa des inainte.

Bine-nteles ca simte nevoia sa mai faca unele confidente, dar nu mereu.

Sunt zile (sau poate ore) cand face numai ce vrea ori doar cand vrea.

Nu inseamna ca e nesimtita, nu intelegeti gresit.

Pur si simplu…se intampla sa ii aduc aminte ca a uitat sa schimbe apa la papagali ori sa le improspateze mancarea….rar se intampla sa faca taman cand am zis eu…

In general…amana totul pana cand considera ea ca e momentul….sa se puna in miscare…

Isi schimba ideile foarte repede.

Nu ca ar fi asta o chestie noua!

De multi ani stie ce vrea de ziua ei si, s-a intamplat des, sa inceapa de prin august – septembrie sa ma baraie legat de cadouri, organizare…..desi ziua ei este abia in februarie!

Ca si Andrei, in toamna a venit si mi-a spus ce isi doreste de ziua ei: noua varianta Play Station!

Nu ca am avea vreo varianta veche!

Noi avem x box – cadou primit de copii in urma cu aproximativ 2-3 ani (nu mai stiu exact) de la cumnata mea.

A vazut reclama la PS4 (parca asa se numeste! scuzati daca nu sunt asa bine documentata) si a decis ca asta isi doreste!

De ce din moment ce ea nu prea se joaca pe x box decat de cateva ori pe an?

In fine….toata toamna am cautat PS4 la oferta si am tot amanat…..din fericire!

De ce spun din fericire?!?

Sa vedeti!!!

Prin noiembrie-decembrie a decis ca e mare si e practic domnisoara asa ca a devenit mai preocupata de moda decat oricand in viata ei!

E drept ca ii place sa poarte fuste si mereu am avut divergente din cauza asta cand vroia sa poarte fusta pe gerul cel mai naprasnic!

Dar acum e altceva!

Povesteam intr-un articol trecut ca am fost la cumparaturi inainte de Anul Nou.

Ei bine…am mers cu scopul declarat sa isi caute haine precum personajul anime Ilya!

[Paranteza: nici cand era mica nu era fana unui personaj, nu era innebunita dupa tinuta, jucariile etc care erau promovate pe la tv, pe net etc.Acum este prima data cand efectiv ma innebuneste cu tinuta purtata de un personaj anime.]

Nu am gasit ceva care sa ii placa.

Cand gaseam ceva frumos, nu aveau marimea ei.

Ca sa intelegeti….deja a crescut si marimea purtata de ea nu se mai gaseste la copii. Bine, nici modelele dorite de ea nu se gasesc la copii.

Asa ca mergem la magazine pentru pustoaice, pentru domnisoare unde trebuie sa cautam marimea cea mai mica cu putinta.

Ceea ce este clar ca e greu de gasit pentru ca acea marime este cautata cam de toate pustoaicele!

De la cumparaturi a plecat cu 3 genti. Prima data cand a renuntat la ideile ei fixe legate de clasic-elegant – adica culori clasice, monocrom etc

Acestea erau gentile pe care le avea (una de seara, doua de zi cu zi, una de vara).

In rest …mai multe genti sport, rucscaci┬ási mai stiu eu ce alte chestii adunate in acesti ani ­čśŤ

In fine, cand am fost la cumparaturi a ales o geanta bleu, una verde si una roz.

Va dati seama ce surprinsa am fost, nu?

Gentuta roz poate fi purtata si ca gentuta de seara pentru ca i se scoate bareta lunga si se adauga una scurta ori poate fi purtata fara bareta.

Acasa a cotrobait prin dulapul eu si a obtinut inca o geanta rosie (ca deh, mami, ai deja doua, de ce iti mai trebuie a treia?!? plus ca asta e mica si mi se potriveste mie mai degraba!)

In fine…..

Pentru prima data in atatia ani, a acceptat sfaturi de la mine, de la vanzatoare si a ales haine potrivite varstei ei.

In general refuza anumite haine.

Am ramas, din nou, surprinsa cand a acceptat sa se imbrace cu pulover gen rochita grena (are o bufnita din paiete aurii si negre pe centru! alta surpriza pentru ca ea nu purta asa ceva nici in ruptul capului!!!) cu o pereche de colanti negri (un fel pantalon pe picior mai degraba) si cu cizme negre inalte.

De Mos Nicolae i-am daruit un aparat de ondulat parul cu tot felul de capete. Au avut la Lidl o oferta cu marca Paris Hilton si am cumparat aparatul cu 70 de ron.

Nu ma pricep (si nici rabdare nu am) sa ii aranjez parul.

Sper sa invete singura ori sa o invete prietena ei, Andreea. De fapt, in materie de aranjat parul sper din inima sa scap si sa o invete prietena ei sa si-l prinda in fel si chip!!!

Ce vrea de ziua ei?!?

V-am spus ca si-a schimbat ideile rapid-rapid, nu?????

Vrea in continuare haine ca ale Ilyei!

Na belea!

Iar cauta pe net diverse site-uri din afara ca sa imi arate preturi si timp de livrare!

In fine….sper sa am timp sa umblu eu prin magazine ca sa ii caut hainele respective, daca nu…o sa ma orientez spre altceva….inca nu stiu ce!

[Daria stiu ca citesti articolele de pe blog asa ca nici daca as fi avut deja cadoul, nici daca as fi ales deja etc, nu ai fi putut citi aici despre ce este vorba! Acum poti inchide articolul si sa vii la mine in camera ori sa ma suni ca sa incerci sa afli….ceea ce nici eu nu stiu inca! ­čÖé ))))) ]

Ma intreba o prietena ce sa ii cumpere de ziua ei.

Habar nu am.

Zilele trecute a venit o comanda de la Avon (nu am mai cumparat produsele lor de ani de zile si acum am zis sa le incerc iar).

Daria s-a bucurat mult sa primeasca un parfum si un luciu de buze.

Mentionez ca luciul de buze nu este colorat. Nici nu stiam ca exista si un luciu similar unui strugurel, dar ma bucur ca au scos asa ceva pe piata.

Personal, nu sunt de acord cu farduri si alte cele la fetite asa mici, dar un luciu transparent e un compromis relativ ok pana ajunge pe la…..14-16 ani ?!?

Acum a decis ca nu mai vrea sa poarte cerceii primiti de cand era mai mica.

Si-a adus aminte ca ii cumparasem o pereche de cercei in forma de delfin, din aur, si ghici ce poarta de o saptamana.

O data cu produsele, am primit si un catalog Avon asa ca a studiat bine de tot oferta.

Mi-a transmis ca seturile de cercei si coliere ii plac.

Intrebarea mea este daca va purta ea coliere si bratari pentru ca are o gramada de modele, culori, din materiale de tot felul si stau bine mersi in cutii la ea in camera.

In fine….

Concluzia este ca …

Habar nu am ce sa ii cumpar de ziua ei si ca sper sa ma loveasca bine de tot inspiratia ca sa cumpar ceva ce sa ii placa!!!

La voi cum e?!?

Aveti idei?

Am nevoie de sfaturi asa ca le primesc cu drag!!!

Multumesc! :*

Despre orele de religie din scoli si profesorii care predau

De-a lungul acestor ani, recunosc faptul ca tot vrut sa ii scot pe copii de la orele de religie.

Erau saptamani in care nu se intampla nimic, copiii invatau diverse lucruri referitoare la religia noastra.

Erau ore de religie care le dadeau….idei care mai de care ce erau greu de combatut acasa.

Stiu!

Am tot citit parerile parintilor care sunt impotriva orelor de religie.

Dar nu am inteles ce anume ii deranjeaza la acele ore?

Ca fac religie ori ca invata ceva ce nu le convine parintilor?

Per ansamblu, am impresia ca multi au scos copiii de la ora de religie strict pe ideea ca nu vor sa devina prea….religiosi!

Hmmm…..am avut si eu probleme cu Daria care a inteles ca Iris (catelusa noastra care a fost otravita anul trecut) poate reinvia daca se roaga cu credinta.

Dar problema a fost nu doar ca a intrebat-o pe profesoara de religie daca e posibila reinvierea, ci si pe soacra mea (nu, ea nu e ortodoxa din cate stiu eu)

Culmea e ca fiica-mea nu a considerat ca ar putea discuta cu mine si a tras concluzia ca, daca doua persoane in varsta ii spun acelasi lucru, inseamna ca e adevarat.

A urmat o perioada in care o vedeam trista si suparata si abia am reusit sa aflu de ce.

Era in punctul in care considera ca Dumnezeu nu exista din moment ce ea s-a rugat intens, cu credinta, dar nu s-a intamplat nimic.

Nu va imaginati cat mi se rupea sufletul.

Pe de o parte imi venea sa dau de pamant cu ambele „batrane”, pe de alta parte incercam sa o ajut pe Daria sa inteleaga unele lucruri referitoare la reinviere.

Anul acesta invata la o alta scoala.

Preocupata de multe probleme, am uitat complet de ora de religie.

Mi-am adus aminte dupa prima saptamana de scoala cand a venit Daria acasa.

Era entuziasmata.

Are o profesoara tanara, volubila, care i-a cucerit pe toti copiii cu povesti despre proprii ei copilasi.

Si uite asa am decis sa o las in continuare la ora de religie.

Totul a culminat acum doua saptamani cand Daria s-a oferit sa participe la actiunea caritabila organizata de doamna de religie.

Azi a fost la o casa de copii impreuna cu alti colegi, parinti, profesori, directorul adjunct al liceului….

Au dus pachete cu haine, jucarii, alimente etc.

Au fost momente sfasietoare.

Nu am cuvinte sa va spun ce inseamna pentru sufletelele acelea sa traiasca doar cu cartofi si mere pentru ca li s-au terminat fondurile, iar mancare inca nu au.

Licitatia a fost contestata asa ca totul e blocat; se bazeaza strict pe donatii in clipa de fata.

Camerele sunt mici ….asa cum vedeti voi la tv ca sunt ale detinutilor….inguste, aglomerate….paturi supraetajate….

Portiile le sunt cantarite ca sa se faca un calcul exact al mancarii.

Daca este ziua de nastere a unui copil, are tort identic cu al celorlalti copii pe parcursul intregului an in incercarea de a nu exista diferentiere.

Sunt copii luati de Protectia copilului de langa parintii decazuti din drepturi.

Sunt copii care invata la o scoala din apropiere.

Sunt copii care locuiesc acolo, invata sa supravietuiasca.

Unii dintre ei muncesc la centru chiar si dupa ce au crescut.

Altii s-au mutat…directoarea le cauta slujbe si apartamente/garsoniere unde sa locuiasca cu chirie.

Unii au ajuns bine dupa ce au muncit si au fost sprijiniti sa isi dezvolte talentul….chef la Marriot…..pictor de biserici…si multi altii….

Doamna de religie organizeaza astfel de „drumuri” periodic, nu doar de Craciun.

Si face acest lucru de cand era adolescenta si o insotea pe mama ei la acest centru pentru copii numit Ciresarii 2.

Sunt copii cu traume.

Sunt copii care se bucura pentru orice.

Si uite ca asa am descoperit nu doar cat de important este omul potrivit la locul potrivit in momentul potrivit, ci si un loc cu suflete nevinovate unde sper sa reusim sa revenim curand cu adevarate daruri : hrana si obiecte igienico-sanitare.

Nu am scris acest articol ca sa incepeti sa lasati comentarii pro/contra profesorilor de religie ori pro/contra donatiilor.

Am scris acest articol ca sa va pun un pic pe ganduri.

Data viitoare….

…..cand postati pe fb imagini cu copiii vostri plini de daruri, mofturosi si rasfatati….

…..cand aruncati mancarea pentru ca nu va place la gust ori v-ati plictisit de ea…..

…..cand comentati ca ati cumparat 10-15 cadouri si mai vroiati nu stiu ce….iar copilul era nemultumit ca nu era ultimul model de …..

Ganditi-va!

Acolo, undeva, exista niste suflete nevinovate care nu au cerut sa se nasca, dar care duc pe umerii lor fragili toata lumea!

Ipocrizie maxima!

De ceva vreme ma tot gandesc daca sa scriu ori nu acest articol despre ceea ce consider eu ca este ipocrizie maxima!

Nu consider ca am eu dreptate, dar nici nu mi se pare normal sa vad cum se bat unii in piept cu pumnul ca….

….noi nu ducem un buchet de flori la invatatoare/educatoare ca le invatam prost!

Cu ce le invatati prost?

Nu inteleg?

Ca se invata ca exista bun simt si respect fata de o persoana care isi petrece timpul cu copilul vostru?

Ca invata copiii vostri ca exista oameni in care pot invata sa aiba incredere in afara de parinti?

Ca aratati ce inseamna bune maniere?

Da!

Asa e!

In lumea in care traim, a duce un buchet de flori cadrului didactic, la serbarea copilului deja este iesit din comun pentru ca arata nu doar ca ai „cei 7 ani de acasa”, ci si ca stii ce inseamna bune maniere si cresterea unui individ care sa isi cunoasca nivelul.

….noi nu le permitem copiilor sa aiba telefon ori tableta!

Serios?!?

Una zici, alta faci!

Sa nu uitam ca pe retelele de socializare oamenii sunt atenti la detalii.
Daca azi sustii ca nu le dai voie copiilor sa aiba telefon, iar peste cateva luni scrii cum se joaca zilnic pe nu stiu ce joc cum pari?

Ipocrit cumva?!?

….ne lasam copiii sa zburde liberi si sa se manifeste cum vor, indiferent pe cine ranesc pentru ca doar asa cresc cum trebuie!

Pe bune?!?

E bine atunci!

Daca il lasi sa iasa in curul gol pe strada (nu conteaza ca afara e ger ori e zapuseala), inseamna libertate de exprimare?!?

Bravo!

Atunci sa nu ne mai miram peste 15-30 de ani cand aflam despre unii care iau o mitraliera si trag intr-un parc ori deturneaza un avion.

Tot libera exprimare e, nu?

La urma urmei au invatat sa se exprime liber, sa ia propriile decizii in functie de dorinte, frustrari etc, nu?

Nu trebuie invatati sa gandeasca care sunt consecintele unei actiuni/unei fapte, nu?

Nu trebuie sa faca un exercitiu de imaginatie ca sa isi dea seama care sunt urmarile pentru un grup de oameni, corect?

Atat vreme cat se manifeste liber si nelimitat….nimic nu conteaza!

Decat sa nu cumva sa le ingradim libertatea de exprimare!

…noi criticam pe toti cei din jur si e absolut normal sa ne invatam copiii sa nu aiba incredere in prostii din jur, ci doar in noi!

Da!

Buna crestere!

Asist de cateva zile la niste discutii fenomenale!

Sa va explic asa: s-a strans o suma de bani!

Pentru copii!

Sa li se ia daruri de sarbatori!

Pe facebook am citit comentarii de genul: de ce sa se stranga bani? nu primesc acasa suficient?

Pai da!

De ce?

Oare parintii din ziua de azi au trait pe LUNA?!?

Ei nu au primit niciodata nimic la serbare la gradinita ori scoala?

Si aici ma refer mai ales la cei care au fost copii pe vreme comunistilor!

Daca ati fost crescuti in alta tara, chiar imi spuneti ca nu au primit cadouri la serbari ori la inceputul anului scolar??!?

Serios?!?

Eu cred ca va dati rotunzi ca sa pareti importanti si ca impuneti dublu standard!

Si ajungem tot la ipocrizie!

Alti parinti au zis ca nu li se pare normal sa se ofere ceva cadrelor didactice! Ca ii invatam prost!

Azi am auzit si culmea prostiei: e mita!

Vai de mine!

Daca dai ceva si incerci sa obtii ceva…..e mita!

Daca dai ceva si o faci din bun simt si potrivit bunelor maniere, eu zic ca nu e mita! E o mica , foarte mica atentie!

Nu vorbim de sume de bani!

Vorbim de un buchet de flori si eventual un cos cu produse traditionale din partea unei clase!

Si credeti-ma ca am fost la alta scoala unde se strangeau sume fenomenale pentru invatatoare de ajungeau cat un salariu (banuiesc)!

M├ŹT─é, mite, s. f. Sum─â de bani sau obiecte primite, date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina s─â-╚Öi ├«ncalce obliga╚Ťiile de serviciu sau s─â le ├«ndeplineasc─â mai con╚Ötiincios; ╚Öper╚Ť, ╚Öpag─â1. ÔÇô Din sl. mito.

sursa: DEX ’09 (2009)

Am dat si definitia ca sa lamurim ce naiba inseamna mita!

Si sa ne luam grija asta de pe cap!

…nu sunt parintii uniti!

Ba pardon!

Am cunoscut in acesti ani clase cu parinti foarte uniti, clase cu parinti impartiti pe grupulete.

Sa lamurim cateva aspecte!

Eu nu sunt genul de om care sa stea deoparte si sa lase pe altii sa ia decizii pentru copilul meu!

Am asistat in acesti ani la mult prea multe faze incat sa mai tolerez nesimtirea unor parinti sau chiar a unor cadre didactice.

Va spun eu un lucru: cine sa un dar crezand ca obtine bunavointa unui cadru didactic e un idiot!

Exista cadre didactice dedicate!

Nu voi inceta sa sustin acest lucru!

Dar exista si ‘cadre didactice’ care prefera efectiv un anumit „tipar” de parinti si, implicit, elevi cu care vor colabora strict. Ceilalti sunt de ….umplutura daca vreti!

Depinde de parinti cum se comporta si cum accepta anumite lucruri!

Am cunoscut parinti care dau si tac de…..frica!

Frica la ce…nu stiu!

Dar am descoperit un colectiv de parinti unde nimeni nu a tacut ori macar au avut cativa spokesmen care au luptat pana in panzele albe cand copiii au fost jigniti ori loviti de invatatoarea de la clasa.

Si au reusit sa obtina schimbarea!

Cu chiu si vai!

Dar au reusit!


Sunt multe de spus, dar ma voi opri aici!

Chiar am vrut sa ma descarc si sa imi spun oful!

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,912 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: