Tag: editura (page 1 of 15)

Neverland – Radu Gavan (recenzie)

Despre cartea „Neverland” de Radu Gavan am auzit multe lucruri si mi-am dorit sa descopar despre ce este vorba.

Despre autor am citit cateva articole si m-am gandit ca pare interesant.

Nici nu banuiam la ce ma inhamam cand am cerut cartea….sa o citesc!

Despre carte

Dincolo de povestile din carte, indraznesc sa sustin ca autorul a dorit sa prezinte o alta fateta a lumii in care traim.

Se intampla ca un parinte sa faca anumite lucruri pur si simplu pentru binele copilului sau ori sa ii ascunda acestuia anumite lucruri ca sa nu sufere mai mult.

Fiecare om are mai multe fatete.

Stiti proverbul acela…un ochi rade, altul plange…

Cam asa se intampla si cu parintii….grijile cotidiene, problemele vietii sunt combinate cu bucuria de a trai si a petrece timp pretios alaturi de cei mici.

Unii parinti reusesc sa mentina un echilibru, altii nu.

Cartea impune un ritm destul de interesant multumita dialogului personajelor.

Cand incepi sa citesti ai impresia ca va fi vorba despre o poveste romantica, dar, treptat, descoperi ce inseamna amaraciunea, grijile, presiunea celor din jur, alegerile nepotrivite, anturajul….care duc la schimbari grave.

Poate pentru ca este o carte scrisa de un barbat sau poate din cauza stilului adoptat de Radu Gavan, cititorul nu simte ca este vorba despre un roman simplist, despre o carte cliseica, ci descopera o imbinare intre lumi….lumea familistului si lumea brutala a unei grupari….

Imi place modul in care autorul reuseste sa redea zbuciumul constiintei, prin cuvinte, prin fapte sau tocmai prin lipsa faptelor….

In fapt, sunt doua povesti intr-una….o combinatie imprevizibila care mentine atentia cititorului…

Pe unii s-ar putea sa ii socheze surprinda anumite exprimari…dar trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca asa este si viata….nu e totul roz bombon in picatele!

Nu am gasit puncte comune cu personajele, dar am inteles frustrarea, furia, neputinta transmise printre randurile acestei carti ceea ce m-a determinat sa nu las cartea din mana pana la final.

Si finalul nu este asa cum ar spera unii ori cum si-ar imagina altii….sunt mai multe finaluri….al tatalui…al barbatului…al cainelui…si poate un inceput…al copilului…

Te pune pe ganduri…te face sa te intrebi si sa iti imaginezi cu teama sau cu speranta…e greu de spus ce sentimente te incearca la final…pentru ca numai final nu pare…si totusi este…

Si te gandesti….exista oare speranta? exista umanitate? ce anume exista la urma urmei?

Aceasta este o carte despre viata, despre moarte, despre viata asa cum este ea in culori si mai ales fara culori….despre ce reprezinta oamenii si ce fac ei cu si impotriva celor din jur….despre sacrificiu, despre forta pe care o dobandesti brusc in fata pericolului….despre iubire mai presus de orice, indiferent de natura ei!

Cred ca abia la final intelegem cine, ce, de ce…abia la final aflam printre randuri ce am citit pana atunci….abia atunci iti pica fisa (scuze exprimarea!) si intelegi!…abia atunci se aseaza piesele de puzzle!

Si va mai spun ceva….coperta aceea luminoasa, plina de speranta….titlul care pare ca te duce cu gandul la … la vie en rose…..continutul e in antiteza cu acestea doua….si doar citind veti intelege ca aceste alegeri sunt deliberate!

Eu cred cu tarie ca astfel de situatii exista chiar daca noi traim ca intr-o bula si consideram ca asa ceva e departe de noi!

De final

Cartea am primit-o in cadrul colaborarii cu Editura Herg Benet.

Va multumesc pentru carte! ­čÖé

Daca doriti sa o comandati, va anunt ca este la reducere.  Astfel, o puteti cumpara cu 18.71 ron in loc de 24.95 ron.

Clubul de crichet al talibanilor – Timeri N. Murari (recenzie)

Astazi va prezint o carte care m-a pus pe ganduri si a durat ceva timp sa ies din starea de spirit in care ajunsesem dupa ce am citit-o.

Nu neaparat pentru ca este complicata, ci pentru ca te face efectiv sa te gandesti la ce inseamna libertate…de exprimare, de miscare, chiar de imbracare…si multe altele.

Prezentare pe scurt a cartii „Clubul de crichet al talibanilor”

Actiunea se petrece in Afganistan, o tara aflata sub stapanirea talibanilor temuti de toata lumea.  Rukhsana este o tanara jurnalista care este disperata sa evadeze pentru a-si cauta iubitul. Singura ei sansa este sa isi convinga verii sa participe ca echipa la campionatul national de crichet pentru ca talibanii au decis ca Afganistanul sa faca parte din Consiliul International de Crichet.

Despre carte si mic rezumat

Sincer, am ales cartea din impuls. In urma cu un an citeam multe carti despre subiecte asemanatoare si am decis sa ma intorc la acea categorie aparte cu povesti tulburatoare.

Titlul nu pare cine stie ce si aproape ca te intrebi daca e ceva serios ori ba!

Eh, nu!

Cartea este emotionanta in esenta ei, iar autorul reuseste sa redea o atmosfera nu din propria experienta, ci din imaginatie!

Modul in care autorul descrie emotiile si temerile tinerei jurnaliste in fata talibanilor care considerau ca femeile nu sunt bune decat pentru a face copii te face sa te cutremuri si sa te intrebi daca Timeri N. Murari are o imaginatie atat de bogata ori a discutat cu femei care au trait astfel de experiente.

Desi fusese data afara de la ziarul unde lucra, tanara fata continua sa corespondeze cu publicatii din afara Afganistanului in dorinta de a demasca ce se intampla in tara ei.

Sansa de a evada din tara natala apare in momentul in care talibanii anunta ca vor ca Afganistanul sa intre in competitiile internationale de crichet.

Dupa participarea la campionatul national, echipa care ar fi iesit invingatoare urma sa efectueze antrenamente in tara vecina, Pakistan, in vederea pregatirii pentru jocul cu echipe din alte tari.

Pentru a putea evada din Afganistan si a scapa de temutul ministru taliban care ii dadea tarcole in dorinta de a pune stapanire pe fata considerata recalcitranta, Rukhsana ii convinge pe cei 10 veri si pe fratele mai mic sa formeze o echipa de crichet.

In plus, Rukhsana renunta la burka si incepe sa se imbrace ca un baiat, luand numele Babur si anuntand ca este unul dintre verii celor care alcatuiesc echipa de crichet.

Acest pas il putem consider tot o evadare pentru ca tanara fata afgana practic se elibereaza nu doar de haina traditionala, ci si de preconceptiile lumii in care s-a nascut si a trait.

Ea evadeaza, practic, nu doar fizic, ci si psihic ceea ce este un pas esential pentru schimbare.

Nu este deloc simplu si usor pentru ca nimic nu e asa in viata.

Speranta fetei era ca logodnicul ei sa ii trimita bani pentru a putea pleca, dar o scrisoare venita de la el ii curma orice gand spre libertate.

Evident ca nu se termina totul aici, ci lucrurile devin mai grave.

Cartea este foarte emotionanta, te face sa te intrebi daca pe lume mai exista astfel de oameni care isi respecta cuvantul dat, care au onoare, care fac orice pentru a-i salva pe cei dragi chiar cu pretul propriei libertati.

Au fost momente cand ma enerva cumplit stilul aparent simplu al autorului de a scrie din perspectiva personajului feminin.

Singura chestie care nu mi-a placut a fost ca au existat momente cand Rukhsana parea sa ne spuna noua cititorilor si ce simteau alte personaje.

Prefer sa nu mi se dea chiar mura in gura totul, ci sa inteleg eu substratul unei povesti.

Ce mi-a placut mult a fost faptul ca autorul nu a uitat ca opera lui este totusi fictiune si a adaugat si elemente romantice indraznesc sa le consider eu.

Va recomand cartea.

Nu mi se pare greoaie deloc, este un roman de actiune imbinat cu o poveste de dragoste.

De final

Cartea „Clubul de crichet al talibanilor” de Timeri N. Murari am primit-o in cadrul colaborarii cu Grupul Editorial All.

Va multumesc pentru carte. Este foarte interesant scrisa si exceptional de bine tradusa.

Daca doriti sa o cumparati, este suficient sa intrati pe site-ul editurii.  In aceasta perioada are pret redus de 29.92 ron in loc de 39.90 asa ca va sfatuiesc sa va grabiti sa o cumparati pentru a beneficia de perioada de reducere.

Jurnalul primei mele morti – Ioana Duda (recenzie)

Ca un facut in ultimele saptamani am ajuns sa citesc doar carti de acest gen.

NU ma plang, nu intelegeti gresit.

La urma urmelor eu am ales cartile in urma cu ceva vreme, doar ca nu am avut deloc timp sa le citesc si apoi sa scriu despre ele.

Despre carte

Am ales carte tocmai din cauza subiectului despre care citisem deja si ma tenta enorm sa o descopar.

Nu am tendinte suicidale daca la asta va ganditi, dar sa zicem ca trec printr-o perioada in care ma gandesc mult la mine, la trecut si la persoane care nu mai sunt azi in viata.

Dar…cu toate ca nu am tendinte suicidale, m-am regasit in frustrarile si supararile, neputinta si durerea de a nu putea face ceva in anumite circumstante.

Nu m-au socat atat de tare cuvintele autoarei pentru ca am citit articole scrise pe blogul ei si postari pe facebook asa ca ii cunosteam deja stilul.

Nu ma identific cu asemenea stil de…comunicare, dar banuiesc ca fiecare om are propriul mod de a-si exprima frustrarile si furia manifestandu-se impotriva celor din jur intr-un mod sau altul.

Revenind la carte, va spun cateva cuvinte despre actiune….Valentina este tanara, suparata si satula de viata si de oamenii din jur care i-au distrus inocenta.

Ea decide sa moara a doua zi in jurul orei 9.25

Fiecare capitol are un titlu aparte…..adica numara orele de dinainte de punctul x, ora la care a decis ca vrea sa moara.

In acele ore de dinainte de moarte, Valentina discuta cu propria constiinta sau poate cu ingerul ei (se spune ca fiecare om are un inger pe un umar si un diavol pe celalalt umar!) despre oamenii care au ranit-o, care au folosit-o, care au distrus-o, dar si despre cei care i-au fost alaturi.

Am spus deja ca eram cat de cat familiarizata cu stilul autoarei asa ca nu revin la modul in care a ales sa (de)scrie frustrarile personajului.

Voi spune doar ca …unii oameni au comportament distructiv in relatia cu ceilalti tocmai pentru ca nu sunt capabili sa isi rezolve propriile probleme, se exprima intr-un asemenea mod care practic ii face pe ceilalti sa se simta atacati si mereu sub un val de agresiune….

Nu consider ca este dreptul cuiva sa ii judece pe ceilalti, dar le doresc tuturor sa aiba macar un prieten adevarat asa cum pare Matilda.

Din experienta mea din ultimii ani, pot spune ca exista si zile bune, dar si zile mai putin bune.

Nu e filosofie, ci experienta.

Daca pornesti cu amaraciune si frustrari, ti se va parea ca toti iti sunt impotriva si nu vei vedea si partea buna, plina a paharului.

Dar….dincolo de modul de exprimare de care se pare ca toti se leaga, eu va sfatuiesc sa cititi pana la final.

De ce?

Pentru ca exista speranta.

Pentru ca autoarea ne vorbeste de fapt din experienta unui om care a incercat sa se sinucida, dar a descoperit ca viata merita traita.

Pentru ca fiecare om trebuie sa isi gaseasca drumul care il ajuta sa mearga mai departe.

Pentru Ioana Duda, scrisul este ca o terapie (de cate ori nu am spus si eu acest lucru referitor la mine ?!?)

Pentru Valentina, comunicarea deschisa cu ceilalti pare a fi nu neaparat o solutie, ci un strigat de ajutor menit sa ii aduca pe cei din jur mai aproape de ea.

Va aduceti aminte cand scriam despre mituri despre sinucidere? Ce scriam acolo?

Omul care incearca sa se sinucida nu este considerat de psihologi drept un om slab, las, ci un om calculat, un om hotarat, un om organizat, un om puternic. A duce la indeplinire un asemenea act inseamna, de fapt, mult curaj.

Sincer, am inteles mai bine cartea tocmai pentru ca am citit-o dupa „Mituri despre sinucidere” si acest lucru mi-a fost de mare ajutor.

Din punctul meu de vedere, autoarea a avut mare curaj sa scrie o astfel de carte care pare sa reflecte propria experienta din urma cu cativa ani cand a incercat sa se sinucida.

Este o forma de terapie si eu o apreciez mult.

Consider ca orice tanar care simte ca nu este iubit si inteles de cei din jur, care considera ca ceilalti il urasc si il folosesc, ar trebui sa citeasca aceasta carte.

Astept continuarea pentru ca sunt curioasa ce se va intampla cu Valentina…sau poate cu Matilda….

Ce surpriza pregateste Ioana?!?

De final

Am primit cartea „Jurnalul primele mele morti”┬á scrisa de Ioana Duda, in cadrul colaborarii cu Editura Herg Benet.

Va multumesc frumos pentru carte!

Alte recenzii la carti primite ori cumparate de la Editura Herg Benet puteti citi pe celalalt blog.

Daca doriti sa o cumparati, va spun cateva secrete:

  1. cartea este la reducere in aceasta perioada – o puteti cumpara cu 22.46 ron in loc de 29.95 ron
  2. livrarea este gratuita pentru comenzi mai mari de 85 ron

Recomandarea de marti: carti si jocuri

Ce noutati aduce saptamana aceasta in materie de carti si jocuri?

Doua colete cu daruri frumoase de la Editura All si de la Editura Diana – carti si jocuri ­čśë

20161125_142213 Pachet 2+1 Pisicile razboinice (este la reducere pe site-ul editurii: 49.99 ron in loc de 87.69 ron)

20161125_142233 Carte aflata la reducere pe site-ul Editurii All (19,95 ron in loc de 39.90 ron)

20161125_142137

20161125_142149

Am scris cateva cuvinte la finalul articolului referitor la concursul incheiat zilele trecute. Cartile cu povesti terapeutice si jocurile complementare le puteti gasi pe site-ul Editurii Diana.

 

 

Recenzia de marti: Gata, acum am destul! (Dagmar Geisler)

Povesteam saptamana trecuta despre cartea cumparata special pentru Daria ( Sunt furios, ce sa fac?), iar acum a venit momentul sa va spun ce am ales pentru Andrei – „Gata, acum am destul!”

De ce am ales aceasta carte?

gata-acum-am-destul

Pentru ca Andrei are tendinta sa nu se opreasca atunci cand ii place ceva.

Cu greu renunta la ceva dulce care ii place (stiti deja ca nu poate face sport din cauza rupturii de ligament ; acest lucru combinat cu mancatul de dulciuri garanteaza cateva kilograme in plus!). Mai bine mananca pana nu mai poate decat sa ia in considerare ideea de a-si pastra pentru mai tarziu.

Cu greu renunta la joaca pe telefon sau laptop – este nevoie sa folosesc metoda clasica: sa anunt efectiv ca mai are 15 minute pana la ora de culcare (spre ex), 10 minute, 5 minute, 1 minut. Asa procedam cand erau mici (nu ma refer la telefon sau laptop, ci la plecatul de la un loc de joaca) pentru a se obisnui treptat cu ideea ca se incheie o etapa.

Despre cartea „Gata, acum am destul!”

Daca e ceva ce imi place la o carte de acest gen, este tocmai faptul ca nu incearca sa convinga ca nu e normal, ci dimpotriva!

anigif-gata-acum-am-destul

Autoarea Dagmar Geisler reuseste sa atinga mai multe puncte de interes.

Personal, am identificat cateva aspecte prin care am trecut pana acum cu ambii copii.

Nu am avut parte chiar de toate variantele, dar ….pe acolo…..

Va aduceti aminte de ruptura de ligament a lui Andrei? Povesteam la acea vreme cum se arunca in genunchi pe holul lung al casei si de aici a ramas cu problema asta!

Eh, cartea aceasta trateaza si ceva similar….doi copii carora le place sa se catere sus de tot si sa isi dea drumul….

Sunt multe exemple….dulciuri in exces, jucarii de plus identice, statul sub apa pentru multa vreme etc.

Ceea ce imi place este ca…dupa fiecare exemplu (insotit extraordinar de frumos de imagini minunat ilustrate) apare o mica fraza care sugereaza ce consecinte sunt pentru acel comportament…

De genul….

Deseori numar pana la douazeci, apoi ies din nou la suprafata ca sa respir.

Odata am numarat chiar pana la douazeci si trei.

Dar dupa aceea nu am mai fost in stare de nimic.

Sau….

Ne luam la intrecere pana la barele metalice si inapoi, ne cataram pe ele, cadem si tipam.

Dar uneori, cand cad, mi se opreste respiratia. Atunci simt ca ma doare intr-o parte.

 

Apar si alte exemple minunate legate de statul la televizor, de mancatul de cartofi prajiti etc.

La final, sunt reluate „faptele” si „consecintele” acelui comportament.

Ultimele doua pagini sunt importante: copilul poate completa pe o foaie: numele lui, ce ii place cel mai mult, cand e „destul” pentru el.

Cartea se incheie minunat:

DESTUL PENTRU ASTAZI!

MAINE ESTE O NOUA ZI!

 

Recomandari

Gasiti cartea pe site-ul editurii Univers Enciclopedic – sectiunea Junior la pret redus cu 28%

Toate cartile de la sectiunea Parenting au reduceri mari asa ca puteti sa cautati ce va intereseaza.

 

Sunt furios, ce sa fac? (de DAGMAR GEISLER) – recenzie

Cartea „Sunt furios, ce sa fac?” am ales-o special pentru Daria.

Nu va mirati, nu e copilul calm si rabdator pe care si-l inchipuie toata lumea.

Toamna aceasta a inceput cu cateva schimbari esentiale in vietile noastre, inclusiv alta scoala.

Fie din cauza schimbarilor, fie din cauza varstei, are tendinta sa devina nu doar obraznica, ci si sa se manifeste cu furie.

Nu are rabdare sa il asculte pe Andrei, tipa, bate din picior.

As zice ca de vina este faptul ca am fost amandoi ocupati (ma refer la noi parintii), dar nu sunt sigura ca e doar acesta motivul.

As zice ca e colectivul nou, dar iar nu sunt sigura ca e chiar asa pentru ca, in afara de un grup „vesel” de baieti de cartier, ceilalti colegi sunt ok.

As zice ca e varsta (multi considera ca este vorba despre pre-adolescenta), dar nu sunt sigura ca e in totalitate acesta motivul.

Poate sunt toate la un loc.

Poate mai sunt motive si eu nu le cunosc…inca.

Ideea este ca sunt momente cand nu asculta pe nimeni, cand se bosumfla din te miri ce, cand plange aparent fara motiv (clar, ceva este, dar nu spune imediat)…

Cred ca acest lucru se intampla si altora, nu doar ei.

In fine, am incercat sa discut cu ea si inca caut modalitati de a calma bestia nervii ei sau ai mei.

Pana la urma, dupa cateva discutii, s-a intamplat sa avem putin noroc: din nu stiu ce motiv, si-a adus aminte ca, inainte de a scrie pe primul blog, aveam obiceiul de a scrie in jurnalele lor (de bebelusi).

A vrut sa i le dau si sa se uite pe ele.

Din pura intamplare, dand foile, a nimerit la niste pagini unde povesteam cum gandeam din pozitia de proaspata mamica a celui de-al doilea copil.

Cumva…din acel moment a inceput sa se mai calmeze….mda, cred ca alt motiv al furiei era gelozia pe fratele ei.

Deci v-ati dat seama pana acum ca alegerea acestei carti nu a fost intamplatoare!

sunt-furios

Despre autoare

Dagmar Geisler este o autoare nemtoaica care are aproape varsta mamei mele. Are o experienta vasta in domeniul cartilor pentru copii.

Cartile ei au fost traduse in mai multe tari si sunt apreciate tocmai pentru ca pot fi considerate drept „terapeutice” in relatia cu cei mici.

Despre cartea „Sunt furios, ce sa fac?”

Ca sa intelegeti un lucru despre aceasta carte, va spun asa: primele pagini reflecta exact ce simt copiii, nu incearca sa le spuna ce simt, ci redau ceea ce simt ei.

Mi se pare important sa precizez acest lucru pentru ca multe carti similare au tendinta sa incerce influentarea celui mic, sa il convinga ca simte ceva anume si sa il convinga ca nu e bine.

Ba da!

E absolut normal sa fii furios!

Toti ne infuriem la un moment dat!

Eu nu sunt adepta ideii de a tine in tine, dar nici de a deveni agresiv.

Ceea ce am incercat sa ii explic Dariei, dar nu paream sa ajungem la un consens,  era tocmai urmatorul lucru: cand esti furios, este ceva normal, natural.

Ca sa incerci sa iti controlezi reactiile agresive, important e sa identifici motivul din spatele furiei tale.

Cartea aceasta mi se pare utila incepand cu o varsta mult mai mica decat are Daria si continuand cand simtiti ca nevoie de ceva mai … intens!

anigif

Cartea este psihologica.

Are cateva pagini in care sunt descrise emotiile, reactiile copiilor.

Imaginile completeaza in mod exceptional aceste trairi!

Dupa aceea, apar cateva pagini in care sunt sugerate solutii ca sa „opreasca”/infranga furia: monstru desenat pe o hartie, ingropat in gradina, lovit in perna etc.

Spre final, apare si o sectiune unde copiii constientizeaza cum sa reactioneze daca altcineva este furios!

Recomandare

As zice ca este o carte care efectiv nu trebuie sa lipseasca din inimile voastre.

Copiii sunt la inceputul vietii si abia incep sa constientizeze propriile emotii.

Este important sa invete sa le identifice si sa inteleaga ca sunt absolut normale, naturale.

Ce bine ar fi daca o asemenea carte ar fi citita si de adultii furiosi care au reactii agresive!

Cartea o gasiti pe site-ul Editurii Univers Enciclopedic – sectiunea Junior.

In perioada aceasta, pe site sunt multe pachete promotionale. Aceasta carte, spre exemplu,  are reducere de 28% , costa 19.50 ron.

Cei de la Univers Enciclopedic au, de asemenea, o gama larga de carti de parenting , carti ilustrate pentru copii .

 

Recenzie: Adapostul de Kathi Appelt – editura Gama

In urma cu cateva saptamani am primit 2 carti de lectura si o carte pentru calcul rapid pentru clasele I-II de matematica.

Nu am apucat sa scriu despre ele din doua motive:

  1. cartile au fost la copii care au dorit sa le citeasca
  2. cartea pentru calcul rapid a ramas la Andrei care a inceput sa lucreze din ea

Nu-i bai! Recuperam cu articolele, important e sa le placa copiilor altfel este egal cu 0 totul, nu?

Adapostul/The Underneath – originea cartii

Initial, Kathi Appelt a scris o povestioara despre un baiat, o pisica si un ciob de ceramica Caddo. 

Dar…..editoarea ei a constatat ca povestioara are potential si a convins-o sa faca modificari drastice centrand totul pe viata animalelor din zona mlastinoasa in care se desfasoara actiunea.

De la o povestioara a ajuns la un roman.

Eforturile autoarei si editurii au fost apreciate de critici care au rasplatit-o astfel:┬áJohn Newbery Honor book, ALA Notable Children’s Book┬ási finalista in competitia┬áNational Book Award┬á.

Detalii si rezumatul cartii le gasiti pe wikipedia!

ed-gama-adapostul

Personaje

Asa cum presupun ca banuiti, personajele sunt in mare parte animale:

Ranger – un caine batran si singur, legat de adapostul de sub casa

Gar Face – proprietarul lui Ranger, care vaneaza aligatori si traieste in mlastina

Pisica tarcata – pisica fara nume, mama lui Sabine si a lui Puck

Sabine – pisoiul care sta cu Ranger in adapost

Puck – pisoiul care a plecat sa exploreze si s-a pierdut

Bunica Moccasin – vrajitoare (in forma de sarpe)

Night Song –┬ájumatate om, jumatate sarpe

Rainbow Bird – pasare colibri

Actiune

Povestea relateaza cum se formeaza o familie aparte. O pisica da nastere la doi pui si incepe sa ii creasca alaturi de un caine. Singura regula: sa ramana sub casa, la adapost, altfel stapanul ii prinde si ii foloseste drept momeala pentru aligatorii pe care ii vana.

Lucrurile se complica cand unul dintre pisoi pleaca sa exploreze imprejurimile, iar povestea aduce in atentia cititorului atat parti triste, urate ale vietii, cat si parti frumoase, uimitoare, lectii de viata.

Recomandari si pareri 

Cartea este recomandata copiilor cu varste cuprinse intre 9-12 ani. O gasiti pe site-ul editurii la pretul de 37.57 ron.

Cred ca depinde efectiv de la copil la copil daca ii place aceasta carte sau nu.

Daria care este mare fan al cartilor (9 ani):

1) nu a avut mare rabdare cu lectura acestei carti, a durat mult pana a terminat-o.

2) nu a fost pe gustul ei pentru ca i se parea ca autoarea trecea de la o idee la alta prea brusc, fara introducere, fara prezentare treptata

3)  drumul trecut-prezent al anumitor personaje care i s-a parut obositor (a fost prima data cand a avut parte de o carte cu multe prezentari de acest gen)

4) cartea i s-a parut trista si deprimanta pentru ca mai multe personaje mor.

5) cartea prezinta exact cum se intampla in viata: mama isi sacrifica viata pentru copii; oamenii rai fac lucruri urate altor fiinte nevinovate; cine nu respecta regulile stabilite, trebuie sa suporte consecintele

6) din carte reies mai multe lectii de viata: dupa fapta si rasplata; binele cu bine, raul cu raul; totul se termina cu bine.

Eu as recomanda sa cititi cartea inainte de a le da copiilor spre lectura.

Parerea mea este ca aceasta carte ar fi mai potrivita pentru copii de peste 10 ani.

De asemenea, asa cum am zis, depinde de la copil la copil.

Noi am imprumutat cartea altei fetite, mai mare cu un an decat Daria, care a citit-o rapid si careia i-a placut mult tocmai pentru motivele enumerate mai sus de fetita mea.

Asadar….totul tine de persoana/copilul care o citeste.

Daca ii plac cartile cu actiune realista, cu personaje care fac si dreg, care isi primesc rasplata pentru faptele facute, care suporta consecintele faptelor sale…atunci cumparati cartea cu incredere!

Daca ii plac cartile fantastice, amuzante si cu situatii pozitive, cartea nu e potrivita.

Parerea mea este sa asteptati sa mai creasca.

Fiecare are momente cand citeste ceva si ii place, dar si momente cand se intampla invers.

Si mie mi se intampla. Am mai povestit despre o carte care nu mi-a placut deloc, nu i-am inteles mesajul si, dupa aproximativ 2 ani, am recitit-o si mi-a placut enorm ajungand sa o recomand tuturor.

Cititul este subiectiv!

Eu am rasfoit cartea si consider ca frazele sunt lejere, nu sunt complicate.

Amplasarea pe pagina este foarte potrivita pentru varste mici si are rolul de a nu obosi ochiul.

Explicatiile mi se par logice.

Dar cartea nu mi se adreseaza mie, ci copiilor asa ca ei sunt in masura sa judece ce anume ii intereseaza!

Din ce am citit, si pe plan international, cartea a fost primita de critici efectiv in functie de ce le-a inspirat.

Altii, mai putini la numar, au considerat ca sunt prea multe repetari de fraze si se insista mult pe anumite detalii, dar au subliniat faptul ca cititorii se vor simti atrasi de animalutele care lupta pentru supravietuire.

Unii au laudat stilul cartii de debut a autoarei si au apreciat originalitatea povestii, modul in care a reusit sa imbine ura si iubirea, faptele si consecintele acestora etc

 

Va sugerez sa o cititi si sa va formati singuri o parere ­čÖé

Lectura placuta!

Caietul si Activitatile de tip Montessori de la Editura Gama

Anul trecut au aparut primele  caiete de tip Montessori la Editura Gama. Acest articol este transferat de pe blogul vechi.

Continue reading

Cum sa aveti un copil atent si concentrat

Cartea „Cum sa aveti un copil atent si concentrat” de la editura Teora┬áam cumparat-o in urma cu 2 ani pentru ca ma preocupa lipsa de atentie a lui A. in ceea ce priveste lectura.

Ii placea sa citeasca singur ceva ce alegea din biblioteca, facea orice task ii dadeam, indiferent ca era vorba despre ordinea in camera ori  aranjarea lucrurilor in dulap.

Continue reading

Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte….

Titlul complet este mult mai lung „Cum sa vorbim copiilor daca vrem sa ne asculte┬ási cum sa-i ascultam pentru ca ei sa ne vorbeasca”.

Am ales aceasta carte de la editura Teora pentru ca aceasta este una dintre grijile mele majore: sa incerc sa fiu apropiata de copii, sa le fiu nu doar mama, ci si prietena.

Continue reading

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,895 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: