Tag: emotii

Carte de psihologie pentru copii – De ce plangem? – Andreea Constantin

Editura Cartea Copiilor aduce pe piata romaneasca o noua carte din categoria psihologie pentru copii, intitulata „De ce plangem?„, scrisa de Andreea Constantin, cu ilustratii realizate de Maria Constantinescu.

„Cartea este o bijuterie pentru parinti si copii! Am multa incredere ca explicatiile autoarei si ilustratiile Mariei Constantinescu vor convinge multi parinti de puterea vindecatoare a lacrimilor si le vor da copiilor sentimentul ca sunt buni si minunati” – Otilia Mantelers, expert in parenting

Cateva cuvinte despre carte

Autoarea a pus in tema intrebari si raspunsuri care ii framanta pe cei mici si la care uneori le este greu si adultilor sa raspunda ori sa explice:

Ce este plansul?

Ce sunt lacrimile?

Ce se intampla in corpul meu cand plang?

Ce sunt sentimentele?

Plang si oamenii mari?

Ce sa fac atunci cand plange un prieten?

Andreea Constantin a decis sa scrie aceasta carte tocmai pentru ca in societatea romaneasca copiilor li se spune ca e rusine sa planga, ca trebuie sa se abtina etc. si acest lucru nu este natural.

Psihologii considera ca plansul are efect terapeutic si este nevoie de el pentru ca cei mici si cei mari sa se descarce de emotiile pe care le simt.

 

Emotiile sunt darurile vietii, iar dezvoltarea inteligentei emotionale este o prioritate pentru noi toti. Cartea de fata face insa mai mult decat atat: ii apropie pe parinti de copii si le ofera celor mici posibilitatea cultivarii unei relatii sanatoase cu ei insisi”, completeaza Gáspár György, psihoterapeut relational.

Comanda cartea

Puteti comanda aceasta carte pe site-ul Editurii Cartea Copiilor la pretul de 33 ron. Pentru fiecare comanda, primiti cadou inca o carte.

Cartea este dedicata copiilor cu varste cuprinse intre 3 si 8 ani.

 

Jurnalul primei mele morti – Ioana Duda (recenzie)

Ca un facut in ultimele saptamani am ajuns sa citesc doar carti de acest gen.

NU ma plang, nu intelegeti gresit.

La urma urmelor eu am ales cartile in urma cu ceva vreme, doar ca nu am avut deloc timp sa le citesc si apoi sa scriu despre ele.

Despre carte

Am ales carte tocmai din cauza subiectului despre care citisem deja si ma tenta enorm sa o descopar.

Nu am tendinte suicidale daca la asta va ganditi, dar sa zicem ca trec printr-o perioada in care ma gandesc mult la mine, la trecut si la persoane care nu mai sunt azi in viata.

Dar…cu toate ca nu am tendinte suicidale, m-am regasit in frustrarile si supararile, neputinta si durerea de a nu putea face ceva in anumite circumstante.

Nu m-au socat atat de tare cuvintele autoarei pentru ca am citit articole scrise pe blogul ei si postari pe facebook asa ca ii cunosteam deja stilul.

Nu ma identific cu asemenea stil de…comunicare, dar banuiesc ca fiecare om are propriul mod de a-si exprima frustrarile si furia manifestandu-se impotriva celor din jur intr-un mod sau altul.

Revenind la carte, va spun cateva cuvinte despre actiune….Valentina este tanara, suparata si satula de viata si de oamenii din jur care i-au distrus inocenta.

Ea decide sa moara a doua zi in jurul orei 9.25

Fiecare capitol are un titlu aparte…..adica numara orele de dinainte de punctul x, ora la care a decis ca vrea sa moara.

In acele ore de dinainte de moarte, Valentina discuta cu propria constiinta sau poate cu ingerul ei (se spune ca fiecare om are un inger pe un umar si un diavol pe celalalt umar!) despre oamenii care au ranit-o, care au folosit-o, care au distrus-o, dar si despre cei care i-au fost alaturi.

Am spus deja ca eram cat de cat familiarizata cu stilul autoarei asa ca nu revin la modul in care a ales sa (de)scrie frustrarile personajului.

Voi spune doar ca …unii oameni au comportament distructiv in relatia cu ceilalti tocmai pentru ca nu sunt capabili sa isi rezolve propriile probleme, se exprima intr-un asemenea mod care practic ii face pe ceilalti sa se simta atacati si mereu sub un val de agresiune….

Nu consider ca este dreptul cuiva sa ii judece pe ceilalti, dar le doresc tuturor sa aiba macar un prieten adevarat asa cum pare Matilda.

Din experienta mea din ultimii ani, pot spune ca exista si zile bune, dar si zile mai putin bune.

Nu e filosofie, ci experienta.

Daca pornesti cu amaraciune si frustrari, ti se va parea ca toti iti sunt impotriva si nu vei vedea si partea buna, plina a paharului.

Dar….dincolo de modul de exprimare de care se pare ca toti se leaga, eu va sfatuiesc sa cititi pana la final.

De ce?

Pentru ca exista speranta.

Pentru ca autoarea ne vorbeste de fapt din experienta unui om care a incercat sa se sinucida, dar a descoperit ca viata merita traita.

Pentru ca fiecare om trebuie sa isi gaseasca drumul care il ajuta sa mearga mai departe.

Pentru Ioana Duda, scrisul este ca o terapie (de cate ori nu am spus si eu acest lucru referitor la mine ?!?)

Pentru Valentina, comunicarea deschisa cu ceilalti pare a fi nu neaparat o solutie, ci un strigat de ajutor menit sa ii aduca pe cei din jur mai aproape de ea.

Va aduceti aminte cand scriam despre mituri despre sinucidere? Ce scriam acolo?

Omul care incearca sa se sinucida nu este considerat de psihologi drept un om slab, las, ci un om calculat, un om hotarat, un om organizat, un om puternic. A duce la indeplinire un asemenea act inseamna, de fapt, mult curaj.

Sincer, am inteles mai bine cartea tocmai pentru ca am citit-o dupa „Mituri despre sinucidere” si acest lucru mi-a fost de mare ajutor.

Din punctul meu de vedere, autoarea a avut mare curaj sa scrie o astfel de carte care pare sa reflecte propria experienta din urma cu cativa ani cand a incercat sa se sinucida.

Este o forma de terapie si eu o apreciez mult.

Consider ca orice tanar care simte ca nu este iubit si inteles de cei din jur, care considera ca ceilalti il urasc si il folosesc, ar trebui sa citeasca aceasta carte.

Astept continuarea pentru ca sunt curioasa ce se va intampla cu Valentina…sau poate cu Matilda….

Ce surpriza pregateste Ioana?!?

De final

Am primit cartea „Jurnalul primele mele morti”  scrisa de Ioana Duda, in cadrul colaborarii cu Editura Herg Benet.

Va multumesc frumos pentru carte!

Alte recenzii la carti primite ori cumparate de la Editura Herg Benet puteti citi pe celalalt blog.

Daca doriti sa o cumparati, va spun cateva secrete:

  1. cartea este la reducere in aceasta perioada – o puteti cumpara cu 22.46 ron in loc de 29.95 ron
  2. livrarea este gratuita pentru comenzi mai mari de 85 ron

Copiii de la 402 – desene animate

Promiteam zilele trecute sa va povestesc mai multe despre noi. Incerc, incet-incet, sa ma tin de promisiune….

Cand erau mai mici, Daria si Andrei au descoperit desenele cu Mr.Bean si le-a placut umorul negru cum il numesc eu. Mai tarziu, le-a placut Garfield unde regasim acelasi stil cu adaptari….

Din vara, au descoperit singuri pe youtube alte seriale care le plac (noi nu ne uitam la tv, insa internetul este omniprezent in activitatile noastre). Am inteles ca acest serial se difuzeaza si la tv, dar nu stiu unde anume.

Este un serial despre copii….aparte, copii care fac boacane si care nu respecta regulile.

Eram curioasa de ce le place copiilor mei acest serial si am urmatit un episod impreuna cu ei. Recunosc ca m-a amuzat si pe mine.

Acum….cine ii cunoaste pe amandoi copiii stie ca ei nu fac asemenea obraznicii, dar cred ca simt uneori nevoia sa descopere alt gen de….activitati (altfel nu stiu cum sa le numesc).

Nu sunt genul de parinte care sa interzica ceva decat daca am motive serioase (si grave). Prefer sa observ motivele pentru care le place un lucru ori altul si sa ii indrum din umbra, usor-usor, spre ceea ce as prefera sa faca. Dar sunt momente cand inteleg dorinta lor de a vedea ceva diferit, de a incerca ceva diferit si nu consider ca e bine sa le interzic pentru ca acest lucru ar atrage anumite urmari.

Ma gandesc ca e mai bine sa existe un loc, o modalitate de a se descarca de energia acumulata, de frustrari….Bine, in acest sens, avem deja ceva de facut….fotbal, alergat, baschet…..Dupa scoala, cam asa …functionam! Se acumuleaza mult in cele 4-5 ore de scoala asa ca este nevoie sa faca si ceva care ii elibereze…

Mda….cred ca ati observat anumite cuvinte pe care le-am folosit si poate v-au atras atentia: frustrare, acumulare, eliberare……energie….De cateva saptamani, domneste o anumita stare de stres la scoala pe care copiii o resimt si, din acest motiv, incearca pe cat pot sa fie cuminti acolo (a se intelege cam tot ce credeti voi ca inseamna acest lucru). Am discutat cu ei cand am resimtit si eu aceeasi energie negativa si am inteles ca e important sa existe un loc (adica acasa) unde sa se manifeste cat vor, cat pot si cum vor, cum pot).

Daca simt nevoia sa strige, o fac.

Daca simt nevoia sa alerge, o fac.

Daca simt nevoia sa se opreasca din alergat si din strigat si sa se joace cu pisicutele noastre, o fac.

Nu stiu ce sa zic despre acest lucru decat ca ….. multe frustrari si multe griji nu ar trebui sa existe la copii, dar si ei (re)simt ca si adultii. Mi se pare important sa discut cu ei, sa incerc sa le inteleg punctul de vedere si sa ii ajut sa inteleaga ce simt si de ce simt anumite lucruri.

Si asa ajungem la aceste desene….De ce nu? In definitiv, exista desene cu Spiderman, cu Batman care nu sunt reale, de ce sa nu ne uitam la desene inspirate din viata de zi cu zi, fie ele si unele unde sunt prezentate prostioare si nebunii. Si Garfield facea prostii si isi vedea interesul, totul prezentat prin prisma unui umor negru care vad ca prinde bine la copii.

Voi ii lasati pe copii sa se uite la astfel de seriale?

 

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,778 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: