Tag: mentalitate

Carte de psihologie pentru copii – De ce plangem? – Andreea Constantin

Editura Cartea Copiilor aduce pe piata romaneasca o noua carte din categoria psihologie pentru copii, intitulata „De ce plangem?„, scrisa de Andreea Constantin, cu ilustratii realizate de Maria Constantinescu.

„Cartea este o bijuterie pentru parinti si copii! Am multa incredere ca explicatiile autoarei si ilustratiile Mariei Constantinescu vor convinge multi parinti de puterea vindecatoare a lacrimilor si le vor da copiilor sentimentul ca sunt buni si minunati” – Otilia Mantelers, expert in parenting

Cateva cuvinte despre carte

Autoarea a pus in tema intrebari si raspunsuri care ii framanta pe cei mici si la care uneori le este greu si adultilor sa raspunda ori sa explice:

Ce este plansul?

Ce sunt lacrimile?

Ce se intampla in corpul meu cand plang?

Ce sunt sentimentele?

Plang si oamenii mari?

Ce sa fac atunci cand plange un prieten?

Andreea Constantin a decis sa scrie aceasta carte tocmai pentru ca in societatea romaneasca copiilor li se spune ca e rusine sa planga, ca trebuie sa se abtina etc. si acest lucru nu este natural.

Psihologii considera ca plansul are efect terapeutic si este nevoie de el pentru ca cei mici si cei mari sa se descarce de emotiile pe care le simt.

 

Emotiile sunt darurile vietii, iar dezvoltarea inteligentei emotionale este o prioritate pentru noi toti. Cartea de fata face insa mai mult decat atat: ii apropie pe parinti de copii si le ofera celor mici posibilitatea cultivarii unei relatii sanatoase cu ei insisi”, completeaza Gáspár György, psihoterapeut relational.

Comanda cartea

Puteti comanda aceasta carte pe site-ul Editurii Cartea Copiilor la pretul de 33 ron. Pentru fiecare comanda, primiti cadou inca o carte.

Cartea este dedicata copiilor cu varste cuprinse intre 3 si 8 ani.

 

I.R.En. – Sandra Coroian

Cand incepi sa citesti „I.R.En.”, prima idee care iti vine in minte este…MATRIX!

Dar nu! Nu e asta sau nu doar asta, mai bine spus!

Am tot spus ca voi incerca sa scriu altfel de prezentari de carte, dar cumva este greu uneori sa scrii argumente pro si argumente contra citirii unei carti.

Sa vedem…voi incerca mai degraba sa va spun impresiile mele, cu bune si cu mai putin bune (nu sunt multe) ca sa va faceti o idee despre carte:

  • o lume in care oamenii se ghideaza dupa 5 coduri: Iris/, <Tel’hel>, =Mien, [Daikim] si //:Pastel
  • exista Healeri, Mediatori, Comandanti, 5 Supremi, oameni….
  • Cehel este Healer si are un Mediator personal, pe Jason
  • Mun este un baiat din lumea …artistilor sa zicem asa….care este acea „carte” ce schimba jocurile

Cartea este scrisa intr-un mod foarte …intens!

La un moment dat simti ca te sufoci cu atatea schimbari de directie, locatie si explicatii, dar realizezi rapid ca este ceva deliberat din partea autoarei, ca este o carte complet diferita de orice altceva.

Cred ca ideea acestei carti s-ar regasi si mai bine intr-un film tocmai prin prisma acelor schimbari de situatie, locatie, actiune, introducerea altor personaje.

Aproape fiecare capitol ne pune in situatia de a descoperi alta fateta a lumii in care se desfasoara actiunea, dar, mai important, ne pune in situatia de a incerca sa intelegem ceva important: exista mai multe lumi, mai multe realitati, mai multe …adevaruri!

Depinde efectiv de modul in care Cehel descopera totul prin intermediul altor personaje ori actiuni la care participa ori este impinsa sa participe.

As vrea sa spun ca lumile prezentate par a fi reale, dar si ireale….ca totul pare a fi un fel de poveste cadru….stiti voi…poveste in poveste in poveste…..

Pe masura ce este dat la o parte primul strat, mai descoperi inca un strat…

Cand crezi ca, in sfarsit, ai o idee despre ce se intampla in lumea respectiva si zici „gata!” de acum stiu /intuiesc ce se va intampla, Sandra Coroian schimba directia…nu la 180 grade pentru ca ar insemna sa fie ceva previzibil in sine, si intr-o directie unica!

Nu intentionez sa incerc sa povestesc ce se intampla in carte!

Ar fi absurd si chiar imposibil fara a da inutil de multe detalii si fara a povesti practic…toata cartea!

Nu ai cum sa rezumi o carte de acest in cateva paragrafe!

Dar pot sa va spun altceva….aceasta carte, privita din afara, te duce cu gandul la psihologia oamenilor!

Din punctul meu de vedere, cartea face parte din categoria science fiction!

Nu contest acest lucru!
Dar mai are un lucru esential: este exceptionala prin modul in care personajele, mai ales Cehel, reflecta lupta de a intelege ceva ce nu pare normal, real, corect.

De ce?

Simplul, dar complex!

Esti crescut intr-un anume mod.

Exista anumite reguli, norme, precepte dupa care te ghidezi si traiesti!

Mergand pe principiul educatiei si aplicatiei normelor invatate, ajungi sa traiesti potrivit unei mentalitati.

MENTALITÁTE, mentalități, s. f. Fel particular de a-și reprezenta lumea al unui individ sau al unei colectivități. – Din fr. mentalité.

sursa: DEX ’09 (2009)

Iti formezi practic niste tipare dupa care te ghidezi in viata si ajungi sa ai anumite prejudecati referitor la ce se intampla in jurul tau.

PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate; prejudeț, prejudiciu. – Pre1 + judecată (după fr. préjugé).

sursa: DEX ’09 (2009)

Si din cauza sumei factorilor mentionati mai sus este foarte greu sa intelegi si sa constientizezi in interiorul tau ca realitatea poate fi alta.

Este usor sa spui ceva pentru urechile altora.

Cu totul alta este situatia cand este vorba despre capacitatea de a absorbi informatii noi, complet diferite, care te arunca intr-un abis pentru care nu ai niciun termen de comparatie care sa te ajute sa il definesti, sa il intelegi, sa ii intelegi rostul si modul in care te-ar putea ajuta sau nu.

Cam asa mi se pare ca se intampla si in aceasta carte.

Si daca am dreptate, atunci sustin ca aceasta autoare este geniala!

Va recomand aceasta distopie pentru a iesi un pic din cotidian, pentru a descoperi o categorie aparte si mai ales pentru a incerca sa iesiti din tiparele cu care ati fost obisnuiti toata viata!

DISTOPÍE (< fr.) s. f. Termen modern construit prin opoziție cu utopie și care se aplică unei lumi imaginate și negative. Printre creațiile distopice sunt mai renumite „Mașina timpului” a lui G. H. Wells, „1984” de G. Orwell și „Noi” de E. Zamiatin.

sursa: DE (1993-2009)

p.s.: Multumesc, Alexandra, pentru cadou!

Te iubesc, orice culoare ai avea! (Mihaela Cosescu)

Sunt convinsa ca ati auzit despre lansarea acestei carti – Te iubesc, orice culoare ai avea! – asa ca nu voi mai scrie despre cat de actuala este povestea scrisa de Mihaela ori despre cat de frumos a realizat ilustratiile Ana Stinghe.

Va voi povesti despre ce inseamna sa fii diferit, despre ce inseamna gelozia, despre ce inseamna tristetea, despre ce inseamna dorinta de a fi la fel ca ceilalti….doar ca sa te simti…”normal” potrivit „regulilor societatii”….

Suna cunoscut?

Nu, nu vorbesc despre adolescenti, despre copii care au probleme de integrare in familie ori societate.

Desi suna cunoscut, nu?

De multe ori, aud copii in curtea scolii cum rad de altii pentru ca sunt diferiti.

De la prieteni aflu despre frati mai mici care sunt tristi ca sunt bagati in seama prea mult si atent „observati” de cei din jur.

De frati mai mari gelosi pe atentia acordata celor mici.

Imi suna cunoscut chiar si la noi in familie.

Cand Andrei era in burtica, Daria era entuziasmata de faptul ca va avea un fratior si ca va avea cu cine sa se joace.

Dupa ce s-a nascut, nu stia ce sa mai faca pentru a fi mereu in preajma lui.

Rapid, dupa cateva saptamani, lucrurile au inceput sa se schimbe.

Andrei este roscat, este baiat…..aproape toti adultii din jur se minunau de parca era cine stie ce chestie iesita din comun (desi avem in familie doi roscati – bunica materna si bunicul patern).

Exact ca in povestea noastra, pe sora mai mare nu o mai bagau in seama si pe cel mic il „rasfatau” cu fraze care mai de care…iar la final, cand isi aduceau aminte de fetita, ii spuneau „trebuie sa fii intelegatoare, sa nu fii geloasa”.

Degeaba incercam sa le explic ca acest comportament inseamna exact inducerea ideii de gelozie (la 2 ani, Daria habar nu avea ce inseamna gelozia!).

Faceam tot posibilul sa ii arat ca pentru mine amandoi sunt la fel, ca ii iubesc pe amandoi si ca nu fac diferente intre ei. Dar a fost o perioada extrem de grea, cateva luni greu de dus.

Sa va mai spun ca a durat mult si ca inca mai sunt momente cand Daria se simte neglijata?

Desi se intampla ca ea sa fie cea favorizata uneori, nu simte ori i se pare normal sa i se acorde in plus ca un fel de….echilibru.

Cand era mai mica, a avut momente cand isi dorea sa isi vopseasca parul roscat precum al fratelui ei.

Stiti cand a inteles ? Cand a incetat sa fie asa de….agresiva, trista, suparata?!?

Cand, dupa multe discutii, a inceput sa observe singura cat de trist era Andrei pentru ca primea atata atentie din cauza parului.

Cand a vazut cat il deranja ca era privit ca o….maimuta la circ/zoo….

Stiti cum e sa mergi pe strada ori sa te afli undeva (in parc, in curtea scolii etc) si sa vina parinti la tine care sa te frece pe cap (ati citit corect!!!) spunand ca nu le vine sa creada ce culoare de par are ?!?

De parca nu mai exista roscati pe lumea asta!!!

Am avut multi ani de „tras” cu Andrei si abia cand a inceput scoala a inceput sa se mai linisteasca….

Am inceput sa ii arat tot mai multi roscati pe strada, la scoala…copii, adolescenti, adulti…..

Am inceput sa facem glume referitor la doamne care se chinuie sa gaseasca vopseaua potrivita ca sa arate precum parul lui….

Bomboana a fost una buna (scuze expresia, dar a fost momentul in care s-a linistit bine de tot si nu s-a mai ferit, nu a mai aratat pumnul – da, incepuse sa ridice pumnul in aer cand cineva il arata cu degetul ori il freca pe cap, nu stiu de unde ii venise ideea, dar asa se comporta)…

Revenind…..momentul maxim a fost cand i-am aratat (cat am putut de discret) un baietel blond, aproape alb in cap, coleg de scoala cu el.

In plus, la el la clasa, invatatoarea nu a scos in evidenta faptul ca e roscat ceea ce a ajutat enorm si nu a fost privit ca pe un ciudat ori ca pe o……minune!

E greu sa ii faci pe ceilalti sa inteleaga ca a fi diferit nu inseamna sa fii privit ca pe un animal de la zoo ori a fi diferit nu inseamna ca ceilalti sunt banali!

Cartea aceasta vorbeste despre tot si mai mult!

Este o carte despre perceptia celorlalti, despre perceptia familiei, despre oboseala de a lupta cu mentalitatea „idioata”, despre ce poti face ca sa te simti bine in propria piele, dar si sa ajuti copilul care se simte neglijat, banal si….neiubit!

Va invit sa o cumparati (noi am platit 35 ron cartea+ transport) pentru ca merita sa o cititi, sa o intelegeti, sa o aveti alaturi de voi pentru copii, pentru membrii familiei care se comporta aiurea si provoaca suferinte fara sa se gandeasca la consecintele faptelor lor.

As recomanda aceasta carte inclusiv la scoala. Cred ca ar fi utila pentru a discuta la clasa, la orele de lectura despre perceptie, despre reactie, empatie etc

Cartea este potrivita de la 1 an pana la ……90+ 😀

 

Click pe link pentru a vedea imagini din interiorul cartii si pentru comanda.

 

Ce te faci cand…..

In ultima perioada ma tot gandesc la un lucru…

Stiti si voi prea bine ce inseamna influenta unui parinte in viata copilului sau. Stiti ce inseamna sa ii insufli anumite lucruri pe care tu le consideri bune si sa incerci sa il inveti sa mearga pe drumul considerat de tine ca fiind cel potrivit.

Sa trecem acum in postura opusa. Cum e sa fii in postura de adult si sa realizezi ca ai niste „idei” despre anumite lucruri si, fara sa constientizezi, ajungi sa actionezi asa cum ai fost „invatat”.

Unii au „noroc” si gandesc de mici sau cel putin pe masura ce cresc invata sa gandeasca singuri.

E mai greu fara exemple, nu?

Sa luam de pilda o fata…Parintii veniti unul de la tara, celalalt de la marginea orasului. Cei doi se casatoresc, au un copil, primesc de la serviciu un apartament (asa era pe vremuri, nu?) in centrul orasului. Deodata li se schimba perceptia asupra „vietii”. Isi invata copilul sa desconsidere tot ce inseamna tarani si marginasi. Il invata ca e mult mai bine in centru, doar acolo se face ceva, doar acolo sunt oameni de calitate, doar acolo se intampla ceva important.

Ce se intampla cand copilul creste?

Aici depinde…..

Daca copilul este independent si are norocul sa ii placa sa socializeze mai mult ca sigur isi va face prieteni din diverse medii socio-culturale.

Daca e tinut sub control destul de bine, nu va intelege prea clar de ce persoane straine ii atrag atentia ca greseste cand emite anumite ipoteze.

Exista si o alta varianta: sa intalneasca pe cineva care sa ii atraga atentia asupra acestor aspecte si sa ii dea de gandit.

Sa trecem la alta varianta de lucru.

Ma iau pe mine drept exemplu. De cand sunt parinte ma trezesc ca spun ori fac unele lucruri in principiul inertiei, apoi realizez ca acele chestiuni se cam bat in cap cu ceea ce vreau eu de la relatia cu proprii mei copii.

De cativa ani de  zile, tot constientizez acest lucru. Si totul a inceput cu scoala. Ba nu…a inceput cand ne-am mutat din Bucuresti, iar copiii mei s-au imprietenit cu alti copii din acea localitate.Ba nu! A inceput cand eram eu copil si ma imprieteneam cu copii de la tara, copii intalniti in vacanta, in tabere sau excursii…Ba nu, a inceput cand l-am cunoscut pe sotul meu si am avut in sfarsit un partener de discutii inteligent care m-a ajutat sa evoluez….

Resimt educatia primita tot mai mult…Resimt acest lucru cand am de luat decizii de genul: inscriere la scoala (nu i-am inscris la scoala din localitatea unde ne-am mutat pentru ca am discutat cu alti parinti si am aflat de starea insalubra a toaletelor, de numarul de persoane violente etc), alegerea unui loc de joaca (am tendinta sa ma duc spre centru, dar am inteles rapid ca suntem toti la fel si asa ca alegem mereu locuri din cartiere diferite tocmai pentru a diversifica si pentru ca nu vreau ca cei mici sa creasca intr-un cocon de sticla cum am crescut eu), cumpararea de rechizite scolare (am tendinta sa aleg anumite magazine pe baza de recomandare, dar am descoperit multe alte locatii pe internet mult mai interesante cu o paleta larga de produse si oferte), cumpararea de produse pentru casa si masina (primul gand e mereu sa merg eu personal, sa imi pierd timpul cautand, alergand din loc in loc; abia pe urma ma opresc si aleg sa accesez internetul pentru a comanda ce ma intereseaza; ultima aventura a fost pentru comandarea de petice pentru anvelopele bicicletei Dariei  de la magazin online Lincos ), discutii cu anumite persoane (prima data am tendinta sa ma retrag cand intalnesc persoane straine, apoi realizez ca sunt adult si ca interactiunea este importanta pentru a lega relatii de afaceri, de prietenie …

Uneori e greu sa iesi de sub „tutela” psihologica a educatiei primite, nu-i asa?

La voi cum e?

Reusiti sa va croiti propriul drum? Sunteti constienti de alegerea facuta? Sau aveti impresia ca mergeti pe drumul potrivit si pe urma realizati ca nu e drumul pe care l-ati alege adult fiind?

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,841 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: