Tag: mister

Seria Alina Marinescu de Monica Ramirez – recenzie

Despre Monica Ramirez – cateva cuvinte

De Monica Ramirez am auzit in urma cu cativa ani cand s-a intors in Romania si a publicat o carte despre cum a slabit 70 de kilograme.

In articolele din acea perioada, se punea mult accent pe faptul ca fusese balerina.

Recunosc faptul ca am ramas impresionata de ce a reusit si mai ales de ceea ce explica ea.

La acea vreme la noi in tara nu prea se stia despre ce inseamna carbohidrati si alte cele.

Ulterior, am mai citit in presa despre ea, dar nu foarte multe lucruri.

Mai degraba se povestea despre o balerina care a dansat pe vase de croaziera si apoi a plecat in SUA….in rest, nimic altceva, din pacate.

Cateva cuvinte inainte de prezentare

Cartile din seria Alina Marinescu au fost publicate initial in SUA unde autoarea a locuit multi ani.

Uterior au fost publicate si in limba romana cand Monica s-a intors in tara, impreuna cu familia ei.

Mi-am dorit sa am seria in format clasic pentru ca citisem multe lucruri interesante in recenziile americane si eram foarte curioasa.

Si mai mult mi-am dorit – a fost efectiv un exercitiu de vointa – sa astept sa publice cartile la Librex pentru ca promitea un format aparte – un bookbox interesant.

Aceasta este seria de carti la care am facut precomanda si am asteptat cu nerabdare multa vreme sa ajunga si la mine.

Andrei (8 ani) este cel care mi-a dat prima lectie inainte sa incep eu sa citesc…

Observati imaginea de sus care se formeaza daca asezi cartile in ordine?

Acea arma?

SNIPER!

Da! Am invatat de la fiul meu ce inseamna si cu ocazia asta se pare ca i-am castigat respectul (nu doar eu, ci si autoarea) pentru ca el nu credea ca fetele pot citi/scrie despre asasini si arme 😛

Despre seria Alina Marinescu

Deja se stie ca este vorba despre o serie formata din 6 carti asa ca nu voi spune mare lucru despre fiecare in parte.

Ma cunoasteti deja si stiti ca nu am obiceiul (cu mici exceptii!!!) sa dau detalii despre carti, ci mai mult pun accent pe ceea ce mi-a atras atentia.

Din punctul meu de vedere, nu ar trebui sa se scrie despre fiecare carte in parte, ci despre serie per ansamblu.

De ce?

Simplu….eu consider (si nu cred ca gresesc) ca aceasta serie a fost conceputa ca o chestie unitara.

Eu cred ca Monica Ramirez a dorit sa scrie despre o fata care evolueaza, care invata sa se adapteze la lumea in care traieste, maturizandu-se practic de la volum la volum…care devine …..descoperiti voi ce!

Nu am citit niciun interviu asa ca nu am idee daca a scris acest lucru pe undeva, dar sunt curioasa daca am dreptate.

Cine sunt Alina, Alex…Elite?

Organizatia Operariuni Anti-teroriste Ultra-secrete este ELITE.

Alex o recruteaza pe Alina si o transforma in asasin.

Nimeni nu stie cine sunt ei, cine este organizatia si cine conduce si ia deciziile.

Totul este invizibil.

Cartile acestei serii aduc in prim plan multe discutii si dau de gandit pentru orice cititor cu capul pe umeri.

Va aduceti aminte de celebra serie Nikita? Fata asasin-spion?

Cred ca seria Monicai Ramirez este mult mai buna si nu o spun nici pentru ca e romanca, nici pentru ca se vede clar scoala americana unde a invatat sa scrie!

Si se vede!

Se vede clar ca Monica a urmat cursuri si ca stie ce face.

Pana acum nu am intalnit decat la americani un stil atat de frumos creionat si subtil, atat de clare ideile transpuse si percepute de catre cititori.

Nu ti se da mura in gura.

Nu exista greseli de trecere a verbului la un timp aiurea.

Imaginatia cititorului este in permanenta alerta.

Nu ai timp sa te plictisesti.

Pas cu pas esti introdus intr-o lume captivanta a asasinilor, a constiintei lor, a luptelor interne.

Cu toate ca personajul feminin este pus in situatii grele pentru ca este invatata sa actioneze in mod complet opus fata de educatia si constiinta ei, autoarea reuseste sa ne faca sa intelegem si sa simtim alaturi de Alina fiecare durere, suparare, bucurie…fiecare crampei de lumina ce reuseste sa strabata intr-o lume intunecata de manipulari, furt, crime…

Alex este un personaj care se schimba treptat, influentat de catre Alina.

As zice ca si la el se observa tot o….evolutie…dar m-as grabi afirmand acest lucru…mai degraba „schimbare” este termenul potrivit.

Imi place enorm cum a reusit autoarea sa descrie multe lucruri folosind pur si simplu ….ochii lui Alex prin care Alina vede tot ce ii permite el sa vada….

Sunt situatii exceptionale cand el dezvaluie franturi despre trairile lui interioare, despre zbuciumul prin care trece de cand a inceput sa aiba sentimente pentru Alina…

Si iar ajungem la stilul minunat al acestei autoare….care reuseste sa dea clasa multor autori romani scoliti dupa vechile principii de la noi din tara….

Modul in care Monica Ramirez reuseste sa transpuna pe hartie acel …conflict psihilogic l-as numi ….este surprinzator, dar cumva natural.

Nimic in cartile ei nu este fortat.

Totul vine de la sine si pare natural orice ar face personajele…..chiar daca traim alaturi de Alina fiecare drama, lupta a propriei constiinte, evolutia ei psihica….

Daca reusim sa ne detasam de carti, senzatia este extraordinara….ca cititor traiesti momente unice care rar pot fi intalnite.

Documentarea despre astfel de arme, actiuni, istorie, geografie, topologie, politica, structura armata…..oau! Excelente! De luat aminte si de notat multe lucruri!
Atentie…cartile vorbesc despre terorism, lupta anti-tero, despre asasinate, despre manipulari …..despre ambiguitatea unei lumi …armate….

Parerea mea

Am avut noroc ca, de mai bine de un an, sa descopar multi autori romani buni printre multimea grabita sa publice.

Acum ma bucur si mai mult ca am asteptat sa fie republicata toata seria.

V-o recomand din suflet.

Merita citita!
Merita pastrata in biblioteca pentru copiii vostri cand vor fi mari si capabili sa inteleaga aceste carti.

Alina si Alex, Bret si ceilalti agenti ELITE…nu sunt eroi…ei sunt personaje…cu bune si rele…trebuie luati ca atare, intelesi….nu judecati….sunt caractere dintr-o serie…asa cum ar putea fi si in realitate….doar ca noi nu stim, nu? 😉

Aceste personaje sunt multi-dimensionale as zice tocmai prin modul complex in care au fost creati.

MULTIDIMENSIONÁL, -Ă adj. Cu mai multe dimensiuni. [Pron. -si-o-. / cf. fr. multidimensionnel].

 

DIMENSIÚNE s.f. 1. Întindere care poate fi măsurată. ♦ (Fiz.) Număr care exprimă legătura dintre o unitate derivată și unitățile fundamentale din care derivă. 2. Mărime, întindere, proporție. [Pron. -si-u-. / cf. lat. dimensio, fr. dimension].

M-am intins mult cu discutiile, dar sunt enorm de multe lucruri de spus.

As prefera sa cititi si voi si sa descoperiti aceasta serie.

Eu am cumparat-o la reducere de pe Librex si vad ca exista aceasta optiune in continuare. Costa 164.90 ron in loc de 253.90 ron.

 

Recomandarea de marti: In cautarea lui Nouf – Zoe Ferraris – recenzie

In februarie 2016, am citit „Finding Nouf” de Zoe Ferraris si am scris un articol despre aceasta carte.

in-cautarea-lui-nouf

In toamna 2016, am inceput colaborarea cu site-ul Literatura pe tocuri participand la campania #PromovamLiteratura .

Din lista de carti, am ales ceea ce mi s-a parut interesant la acel moment. Am observat ca era oferita si aceasta carte (varianta in limba romana) si nimeni nu o cerea.

Stiind cat de mult mi-a placut in engleza (varianta electronica), am decis ca vreau sa am cartea si sa o pot reciti de cate ori imi doresc.

Despre autoare

Zoe este o scriitoare din SUA care s-a casatorit cu un barbat din Arabia Saudita. A locuit timp de 9 luni cu socrii ei, iar acea experienta a ajutat-o sa scrie cartile care au facut-o cunoscuta.

Zoe Ferraris

Detalii pe wikipedia.

„Finding Nouf” a reprezentat romanul de debut al autoarei, urmat de City of Veils si de Kingdom of Strangers. Cele 3 carti au reprezentat un succes international rasunator, fiind publicate in peste 45 de tari.

In august 2015 a scris si o carte pentru copii Galaxy Pirates: HUNT FOR THE PYXIS .

Despre carte

Din punctul meu de vedere, „In cautarea lui Nouf” este una dintre cele mai frumoase carti citite vreodata.

Nouf este o tanara de 16 ani disparuta inainte de casatorie.

Pe masura ce investigatia avanseaza, cititorul descopera lumea traditionala saudita si micile accente de independenta ale unor personaje.

Din acest punct de vedere, am putea considera ca este o carte despre traditiile si istoria familiilor saudite.

Daca ne gandim la faptul ca se investigheaza o crima, putem considera ca este un roman politist.

Pe masura ce sunt relevate diverse aspecte ale vietii lui Nouf, intelegem ca este o poveste de iubire.

As zice ca este o carte ce are toate elementele necesare ca sa fie citita si apreciata la justa ei valoare.

Dincolo de aceste aspecte, este de apreciat stilul in care Zoe Ferraris reuseste sa ne introduca in lumea invaluita de mister…fara acuze, fara laude…subtil, incet, in mod integru….fiecare trage propriile concluzii…

Pentru un roman de debut….nici nu poti crede ca este doar prima carte scrisa…ai sentimentul ca este vorba de o autoare cu experienta care stie cum sa introduca elementele de suspans, de mister astfel incat sa te duca pe niste cai, sa para ca iti raspunde la niste intrebari, dar sa iti creeze altele…

Personal, mi-a placut enorm cartea si v-o recomand din inima.

Este printre putinele carti despre care nu poti sa prevezi evolutia personajelor, la care nu iti dai seama ce curs apare…cand crezi ca cineva este vinovat, incepi sa te intrebi daca e asa sau nu…cand crezi ca se formeaza un cuplu, te intrebi de ce si mai ales „daca”….te intrebi cine, de ce, cum, cand a omorat-o pe Nouf!

Si ramai…fara cuvinte cand intelegi totul!

 

Recomandari

Cartea o puteti cumpara de pe site-ul editurii Rao cu 24.99 ron, de pe emag cu 15.49 ron , de pe Carturesti cu 24,99 ron sau de pe Libris cu 16,24 ron .

 

„MISTERUL ADUS DE TOAMNA” (poveste scrisa de mine)

„Chu-chu!!! Trenuletul Dodo porni la drum. Chu-chuuuuu!!!

            Vesel nevoie mare, trenuletul portocaliu incepu sa pufaie, luandu-si avant….rotile scartaiau..chu-chuuu…..porni, porni spre oras! Incepu sa fredoneze “Toamna se numara bobocii, la-la-la…”, nu stia exact ce inseamna, dar ii auzea pe oameni spunand asta imediat ce frunzele copacilor capatau culoarea aceea superba aramie si se asterneau pe alei si carari asemeni unui covor ce te invita sa-l strabati. Ii placea foarte mult sa treaca in viteza prin frunzele asternute pe calea ferata si sa suiere fericit….

            In fiecare toamna, oamenii incepeau sa misune incolo si incoace, de la sat la oras, de la oras la sat….veneau cu bagaje multe, plecau cu altele si mai mari….era o forfota placuta pentru trenulet. Ii facea placere sa fie o locomotiva utila, sa ii ajute pe oameni sa ajunga dintr-un loc in altul LA TIMP!

            – Hei, Dodo! Ce faci?

           Era micuta Daria, fetita fermierului. Pleca la oras impreuna cu Mama. Da, nu mai era “micuta”, crescuse….mergea la Scoala! Ce o fi asta? Dodo nu stia, dar sigur era ceva important din moment ce Daria era entuziasmata, sigur se intampla ceva la Scoala din moment ce mergeau toti copiii. Dar unde mergeau cu atatea flori? Dodo se minuna cum se face ca in fiecare toamna copiii tineau buchetele frumoase de crizanteme, tufanele, trandafiri si le duceau la…..Scoala!

            – Buna, Daria! striga el vesel. Esti gata?

            – Da, merg la Scoala!

            Dodo ar fi vrut sa intrebe mai multe, dar nu indraznea. Nu vroia sa creada fetita ca el nu stie ce e aceea o Scoala! Dar ardea de nerabdare sa vada si el Scoala! Tot drumul se framanta, cum sa faca, ce sa zica, ce sa faca doar – doar Scoala o veni la gara!!! Asta era singura posibilitate sa o cunoasca! Doar nu era sa iasa el de pe sine!!!

            – Ne vedem la pranz! strigara copiii veseli nevoie mare. Dodo sa ne astepti. Iti vom povesti cum a fost! Si iesira din gara tinand emotionati buchetele frumos colorate si inmiresmate.

            Orele trecura foarte greu pentru Dodo…..dar cum nu stia exact cat este ceasul, fu nevoit sa ia o decizie: ramase in gara de la oras!

            Sarind cand pe un picior cand pe celalalt, Daria se apropia de gara tinand-o pe MAMA de mana. Dar constatara brusc ca era greu sa intre in sala de asteptare. Era o harmalaie de nedescris, multi oameni nervosi, copii agitati… trenuri care suierau….Deodata se auzi un fluier! Era Seful de Gara!        

            – Liniste! Toata lumea sa asculte aici! zise el cu o voce groasa, puternica.

            Era un om inalt, solid a carui prezenta impunea liniste si respect celorlalti atunci cand intra intr-o incapere. Toti il cunoasteau si tacura.

            – Am descoperit ce s-a intamplat si va PROMIT ca remediem problema in cateva minute.

            Cu o precizie extraordinara incepu sa imparta oamenii in functie de biletele cumparate: Ploiesti, Targoviste, Pitesti, Constanta…..si ii indruma spre liniile de cale ferata unde ii asteptau trenurile nerabdatoare sa-si duca pasagerii la destinatie.

            Daria abia astepta sa-l vada pe Dodo, trenuletul ei preferat. Cand ajunse la linia unde fusesera indrumate, il gasi pe trenuletul portocaliu trist si abatut. Fusese certat de Seful de Gara. Ocupase linia ferata fara aprobare si, din cauza aceasta, celelalte trenulete fusesera obligate sa intre pe alte linii…asa se crease busculada de nedescris si harmalaia de mai devreme!

            Tot drumul fu tacut. Vroia sa o intrebe pe Daria cum fusese la Scoala, ce facuse, unde erau florile. Scoala le mancase ori….? Insa era asa de trist ca produsese toate acele probleme in Gara incat gandurile ii fugeau in toate directiile si nu stia ce sa zica.

            A doua zi, la fel. Nu scoase un sunet. Daria era deja ingrijorata. De obicei, Dodo era curios si, desi o lasa sa vorbeasca (toti stiau ca Daria vorbea mult si nu avea rabdare sa auda pe nimeni, nu avea timp sa asculte ce spuneau ceilalti), ii mai punea intrebari sau pufaia vesel ca raspuns la vorbele fetitei neastamparate. De data aceasta insa….nu scotea un sunet!

            Veni si ziua de sambata cand toti erau acasa. Trecuse prima saptamana de Scoala! Copiii se adunasera veseli in Parc si se jucau fericiti! Daria se urca pe bicicleta ei roz si porni spre paduricea de langa pajiste. Stia unde se ascundea Dodo cand vroia sa fie singur. Trebuia neaparat sa vorbeasca cu el, sa vada de ce era asa tacut.

            Dodo se odihnea pe sine, in spatele unui tufis si asculta pasarelele cantand si le urmarea fara nici un fel zburand vesele. Ii auzea pe copii cum strigau fericiti, dar nu vroia sa se duca la ei. Ii era rusine…..ei aveau atatea de spus si de povestit, dar el…..Avea un secret si nimeni nu trebuia sa-l afle. Ofta cu voce tare:

            – Ce n-as da sa stiu sa citesc! Asa nu mi-ar fi greu sa stiu in ce gara trebuie sa opresc, la ce ora….as putea citi orarul pus de Seful de Gara si nu as mai gresi….nu as mai fi certat!!!

            Daria se opri brusc, se ascunse in tufis. Deci asta era……De asta era asa trist Dodo! Nu vroia sa se dea de gol ca auzise, e drept fara voia ei, dar totusi…

            Dimineata, Daria se duse la gara vesela. AVEA UN PLAN!

            – Dodo, am nevoie de ajutorul tau, spuse fetita.

            – Sigur ca da. Cu placere, raspunse mirat trenuletul.

            – Uite, am aici o plansa pentru Scoala. Stii ce e aceea Scoala? Fara sa astepte un raspuns, fetita continua ca si cum nu ar fi observat mirarea si bucuria de pe fata prietenului ei. Scoala este un loc minunat unde copiii invata sa citeasca, sa socoteasca. Doamna Jeni este invatatoarea mea. Este grozava. Stii ce am invatat zilele acestea? Am invatat sa scriem MAMA!!!

            Fetita isi misca manutele in aer in timp ce vorbea, se ducea la stanga, se ducea la dreapta, se invartea si din cand in cand mai zicea in mijlocul frazei :”Stii, Dodo?”. Era pentru prima data cand Dodo era incantat ca fetita aceea vorbareata nu mai tacea! Asta isi dorise toata saptamana: sa stie ca Scoala nu era un animal care mananca flori!,  florile erau pentru invatatoare; sa stie ce fac copiii acolo de sunt asa fericiti si vorbareti in tren….sa stie tot!!!

       – Dodo, uite! Am facut o plansa cu literele pe care le-am vazut la doamna Jeni pe tabla! Ma ajuti sa le invat? Hai sa invatam impreuna sa ne scriem numele. Vrei?

            Si fara sa mai astepte ca Dodo sa-i raspunda, incepu sa scrie pe cararea asfaltata cu creta:

            – Daca faci o linie si pui un punct iese litera I…..ce cuvinte incep cu I? Stiu: Inima, Iepure…Zii si tu ceva, Dodo! De ce nu scoti un sunet?  Si continua nestingherita….Daca la I mai adaugi o linie iese T…de la Trenulet……asa ca tine, si incepura amandoi sa rada fericiti.

            Din ziua aceea, Daria isi facu timp pentru prietenul ei portocaliu si invatara impreuna ALFABETUL!!!

            In primavara, Dodo era mandru sa stie numele fiecarei gari unde se oprea si ii lasa pe oameni, era mandru ca stia sa citeasca Orarul si nu mai incurca linia ferata unde trebuia sa gareze, era MANDRU CA AVEA O PRIETENA ASA BUNA care il invatase ALFABETUL!!!!  Zilnic, cei doi prieteni citeau impreuna o poveste…chiar inainte de culcare!

            NOAPTE BUNA COPII!”

______________________________________________________________________________

Pentru cei care doresc sa afle mai multe despre „misterul” literelor, va invit sa cititi aici.

Lectura frumoase si spor la ….joaca si invatat!

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,775 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: