Tag: roald dahl

Fantasticul Domn Vulpe (Roald Dahl) – in viziunea Dariei

Cred ca Daria devine fan al autorului Roald Dahl dupa ce a citit Matilda si Vrajitoarele.

Aceasta carte ne-a fost imprumutata alaturi de un lot de carti si suntem recunoscatori pentru gestul generos al unei persoane care nici nu ne cunoaste, dar care si-a dat seama ca sunt copii care iubesc lectura si nu intotdeauna reusesc parintii sa le ofere tot ce isi doresc. Este drept ca urma sa comand cartile pe care le-am primit, insa nu acum, ci luna viitoare. Faptul ca le-am primit acum, ne umple inimile de bucurie si nu putem decat sa spunem: MULTUMIM!

Cartea „Fantasticul domn vulpe” este scurta si se citeste rapid. As zice ca poate fi citita si de cei mai mici decat Daria. Este in genul fabulelor din copilaria noastra, doar ca este vorba de proza.

In aceasta carte este vorba de o familie de vulpi care fura gaini, rate si gaste. Intr-o noapte, niste fermieri rai vor sa-l impuste pe domnul Vulpe, dar reusesc doar sa-i spulbere coada.

Dupa un timp, acel deal unde era casa vulpilor a fost distrus de sapaturile fermierilor, dar domnul Vulpe avea un plan: el si copiii lui sa sape tunele ca sa poate, in continuare, sa fure de la fermierii aceia rai.

In tunele, s-au intalnit si cu alte animale care sufereau si ele din pricina fermierilor si pe care domnul Vulpe le-a invitat la masa.

Din cauza fermierilor, animalele nu mai putea sa iasa de sub deal asa ca, atunci cand mancau, au facut planul de a evada.

Mie mi-a placut foarte mult cartea, dar mi s-a parut ca domnul Vulpe seamana cu Robin Hood.

roald dahl fantasticul domn vulpe

Cred ca acest rezumat a fost cumva cel mai greu de scris pentru Daria. De ce? Pentru ca e tare scurta cartea si avea impresia ca sunt multe de spus, ca ar povesti practic tot ce s-a intamplat. Incet-incet, a scris pana la urma rezumatul.

M-a bucurat ca a reusit sa faca si o comparatie cu alt personaj.

Incepe sa se contureze tot mai mult ideea de rezumat, de comparatii intre personaje, de intelegere a textului. Despre aceste lucruri am discutat cu ea si Andrei de cand erau mai mici, insa se vede clar diferenta dintre partea orala si cea scrisa. Cand spui ceva, iti formulezi ideile, le expui folosind si mimica, poti face pauze si poti sa iti schimbi vocea ca sa introduci anumite idei. Cand scrii….aici e altceva…trebuie sa formulezi cu atentie frazele ca sa se inteleaga mai clar despre ce este vorba si totul sa capete o forma.

Lucram-lucram, ne jucam…..invatam ­čśë

 

Matilda de Roald Dahl (in viziunea Dariei)

In primul rand, vreau sa va spun ca apreciez enorm comentariile voastre de aici si de pe facebook (de pe toate grupurile unde s-a discutat despre articolul „Vrajitoarele„). De ce? Pentru ca Daria a prins curaj sa scrie si despre „Matilda” si face din ce in ce mai putine greseli.

Matilda

Daca la primul rezumat a fost nevoie sa o trimit de 3 ori inapoi la birou ca sa corecteze timpii folositi, apoi sa completeze o fraza, respectiv sa scrie concluziile ei, de data asta a fost mai rapid si am descoperit alte greseli ce trebuie indreptate.

Este foarte adevarat ca acum a facut si o mica comparatie intre carte si film asa ca e putin diferit ce a scris prima data.

Pentru ca am primit si mesaje private pe fb, o sa incerc sa va raspund (din nou) aici.

Inainte sa inceapa sa scrie, am discutat cu ea. I-am explicat ca o rog sa scrie despre cartea citita gandindu-se ca sunt copii care nu au citit-o si poate ar fi interesati sa o faca daca vor afla despre ce este vorba.

Am revizuit articolul precedent si am adaugat si imaginea foii pe care a scris ea.

Se vad clar corecturile si completarile (asta ca sa nu fie vreo indoiala ca a scris ea acele fraze).

Este foarte adevarat ca a stat langa mine cand copiam pe blog ceea ce a scris si, pe masura ce imi dicta, mai schimba un cuvant sau lega frazele (pentru ca se plictisise rau de tot), dar se poate face usor comparatie intre ele si veti vedea ca nu e vreo diferenta majoara, ci mai degraba sunt adaugate conjunctii (nu, nu stie ea ce sunt conjunctiile; incerc sa ii explic eu, treptat, pe masura ce „lucram”).

Prin prisma comentariilor voastre, a prins curaj si a inteles ca nu trebuie sa se blocheze cand i se da la scoala o tema pentru a scrie o compunere.

Sper ca, in vara aceasta, sa capete mai multa incredere in ea si sa o ajut sa inteleaga ca „poate”.

La acest rezumat, se vede deja diferenta si banuiesc ca asa procedeaza si la scoala: se concentreaza la inceput (adica la primul rezumat) si iese relativ bine, iar apoi se „relaxeaza” si incepe sa scrie „pe scurt”.

Am citit impreuna rezumatul si i-am explicat unde era nevoie sa adauge ori sa stearga ceva, i-am aratat si cateva greseli de gramatica, dar nu am modificat nimic altceva. Se vede si diferenta de scris dupa ce a luat o pauza pentru ca a schimbat culoarea pixului.

La final, am intrebat-o de ce a scris diferit fata de primul rezumat.

Mi-a spus ca acum nu avea mare chef sa scrie. Am zis: nu-i nimic. Nu te obliga nimeni sa scrii.O vei face doar cand vei dori.

S-a uitat la mine si mi-a spus: acum, daca tot am scris despre Matilda, publica.

I-am explicat ca aici e vorba doar de un exercitiu de compunere, nimic altceva si nimeni nu se asteapta sa faca acest lucru daca nu vrea ori nu poate.

Mi-a spus ca se bucura mult ca atatia oameni au lasat comentarii (i-am citit fiecare cuvant scris de voi) si ca nu este vorba despre asta. Mai degraba ii e teama ca cineva sa nu creada ca nu se descurca.

Si uite aici vroiam sa ajung cu ea…..sa o fac sa inteleaga ca, in viata, mereu va intalni oameni care o vor simpatiza ori nu, care o vor sprijini ori nu.

Important e sa faca doar ceea ce ii place si ceea ce isi doreste (atata vreme cat nu raneste alti oameni).

Nu trebuie sa se gandeasca sa ii faca pe altii fericiti daca asta o face pe ea nefericita.

Aici e o problema pe care o avem: isi doreste sa ii multumeasca pe altii, iar cand face ceva doar pentru ea, se simte de parca „s-ar razvrati”.

Se dovedeste ca ideea de a o ruga sa scrie despre cartile citite si de a publica ceea ce scrie are si un alt rol asa ca ma bucur ca am decis pana la urma sa fac acest pas cu ea.

Sper ca, la finalul acestui exercitiu, sa atingem mai multe puncte sensibile.

Pentru cei care si-au exprimat ingrijorarea: nu este obligata nici sa citeasca, nici sa scrie.

De citit nici nu se pune problema. Mai degraba o rog eu sa mai lase cartea din mana.

De scris…aici nu e vorba despre obligatie.

Oricum are ca tema de vacanta de la scoala sa scrie 5 compuneri asa ca eu doar o ajut sa inteleaga mai clar ce pasi trebuie urmati cand scrie ceva si credeti-ma pe cuvant ca ii place sa scrie, dovada consta in jurnalele si agendele cu povesti pe care le are la ea pe birou, pe pat, pe covor, in ghiozdan.

Problema reala este lipsa de incredere de sine.

De asta a intervenit partea cu publicarea cuvintelor ei: ca sa capete un pic de incredere si sa primeasca comentarii constructive (lauda, critica …).

Cand i-am corectat prima data ceea ce a scris, ii venea sa planga crezand ca o voi certa. Noi nu folosim un ton nervos cand discutam, ci suntem ca doua prietene, iar din intamplare una din ele are un pic mai multa experienta decat prima.

Reactia ei imi confirma ceea ce mi-au spus atat invatatoarea, cat si profesoara de engleza: este emotiva.

Este o parte la care trebuie sa mai „lucram”, dar stiu ca nu pot schimba mare lucru in acest sens in afara de a o ajuta sa capete incredere in ea insasi.

Incet-incet, a inteles ca este vorba doar de cateva lucruri de baza pe care trebuie sa le inteleaga. I-am explicat ca nimeni nu s-a nascut invatat ­čśë

In aceasta carte este vorba de o fetita numita Matilda.

Aceasta fetita a invatat singura sa citeasca inca de la 3 ani.

Cand nu mai gaseste in casa ce sa citeasca, fetita merge la biblioteca orasului. Tatal ei se ocupa cu „vanzari de masini”.

De fapt, sunt masini furate. Mama merge si joaca bingo, iar fratele merge la scoala. Deci Matilda ramane singura acasa.

Dupa un timp, tatal Matildei are un client pe nume domnisoara Trunchbull.

Acest client nu este ca oricare altul, aceasta este doamna directoare a scolii.

Intr-un final, Matilda este inscrisa la acea scoala ceea ce o face foarte fericita.

Cam pe la mijlocul anului, familia Matildei pleaca in Spania pentru totdeauna. Matilda nu vrea sa plece, ci ea isi doreste sa ramana cu invatatoarea ei, domnisoara Honey (miere).

Eu am observat ca filmul si cartea se deosebesc in legatura cu:

– In film se spune ca Trunchball inchidea copiii in niste cutii si in carte nu-i asa.

– In carte nu apare partea in care Matilda si domnisoara Honey intra in casa lui Trunchball si descopera ca aceasta il omorase pe fratele ei, tatal domnisoarei Honey.

Filmul este mult mai detaliat decat cartea, insa mie mi-au placut amandoua.

roald dahl Matilda

Vrajitoarele (Roald Dahl) – in viziunea Dariei

Am zis eu ca seamana cu mine si ca ii place sa citeasca, dar nu am banuit ca genele sunt asa de puternice ­čśÇ

Dupa ce am primit coletele comandate special pentru ei doi, Daria si-a luat aproape toate cartile la ea in camera pentru ca vroia sa citeasca….imediat!

A „reusit” performanta sa citeasca in 4 zile doua carti „Vrajitoarele” si „Matilda” de Roald Dahl si acum a trecut la alta carte la fel de interesanta. Adevarul este ca, desi ma bucuram ca a inceput sa citeasca si ca nu mai lasa cartile din mana, eram si putin stresata gandindu-ma ca ii vor obosi ochii si ca ar fi bine sa le citeasca la un interval mai mare de timp. Nu s-a lasat convinsa asa ca acum ne „luptam” sa mai amanam lectura achizitiilor facute ieri tocmai pentru ca nu vreau sa exagereze.

Revenind…..promiteam zilele trecute ca o voi lasa pe ea sa scrie despre ce a citit asa ca incepand de azi veti avea ocazia sa descoperiti cartile prin prisma unui copil de 8 ani. Sa ne intelegem clar: este prima data cand face asa ceva, deci nu vreau sa aveti pretentii ca in cazul unor recenzii scrise de un adult.

Pentru Daria, „recenzie” inseamna in acest moment rezumatul cartii si concluzia ei.

In aceasta poveste este vorba despre un baietel si bunica lui care pleaca in vacanta din Norvegia in Anglia.Ei se cazeaza la hotelul Magnific unde vor petrece vacanta de vara.

Intr-o zi, baietelul vrea sa-si dreseze soriceii. Primul truc este sa intre in maneca si sa iasa pe la guler. Camerista intra in camera sa-i faca patul si chiar atunci unul dintre soricei, William, iese de la locul lui speriind-o atat de tare incat tipatul ei s-a auzit de la etajul 5 pana la parter. Din acest motiv, baietelul este parat la directorul hotelului.

A doua zi, baietelul merge direct in sala de dans unde vrea sa-si invete soriceii trucul 2: sa mearga pe funie.

Dupa un timp, in sala, intra mai multe doamne care se aseaza pe scaunele pregatite pentru conferinta la care luau parte si incep sa susoteasca. Imediat, baiatul isi dadu seama ca sunt vrajitoare… Din pacate, acestea il prind si il forteaza sa bea „soricogen” transformandu-l in….soricel.

Speriat, baietelul alearga direct la bunica lui si ii povesteste ce s-a intamplat. Aceasta are o idee: sa toarne „soricogenul” in supa vrajitoarelor.

Astfel, vrajitoarele isi primesc pedeapsa si sunt transformate in soricei.

Am citit si cartea „Matilda” de acelasi autor si am observat ca personajele negative isi primesc mereu rasplata ceea ce imi place enorm. Mi-ar place ca si oamenii rai sa isi primeasca pedeapsa, iar acest lucru sa nu se intample doar in carti ori desene animate.

roadl dahl

 

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,905 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: