Tag: sentimente

Carte de psihologie pentru copii – De ce plangem? – Andreea Constantin

Editura Cartea Copiilor aduce pe piata romaneasca o noua carte din categoria psihologie pentru copii, intitulata „De ce plangem?„, scrisa de Andreea Constantin, cu ilustratii realizate de Maria Constantinescu.

„Cartea este o bijuterie pentru parinti si copii! Am multa incredere ca explicatiile autoarei si ilustratiile Mariei Constantinescu vor convinge multi parinti de puterea vindecatoare a lacrimilor si le vor da copiilor sentimentul ca sunt buni si minunati” – Otilia Mantelers, expert in parenting

Cateva cuvinte despre carte

Autoarea a pus in tema intrebari si raspunsuri care ii framanta pe cei mici si la care uneori le este greu si adultilor sa raspunda ori sa explice:

Ce este plansul?

Ce sunt lacrimile?

Ce se intampla in corpul meu cand plang?

Ce sunt sentimentele?

Plang si oamenii mari?

Ce sa fac atunci cand plange un prieten?

Andreea Constantin a decis sa scrie aceasta carte tocmai pentru ca in societatea romaneasca copiilor li se spune ca e rusine sa planga, ca trebuie sa se abtina etc. si acest lucru nu este natural.

Psihologii considera ca plansul are efect terapeutic si este nevoie de el pentru ca cei mici si cei mari sa se descarce de emotiile pe care le simt.

 

Emotiile sunt darurile vietii, iar dezvoltarea inteligentei emotionale este o prioritate pentru noi toti. Cartea de fata face insa mai mult decat atat: ii apropie pe parinti de copii si le ofera celor mici posibilitatea cultivarii unei relatii sanatoase cu ei insisi”, completeaza Gáspár György, psihoterapeut relational.

Comanda cartea

Puteti comanda aceasta carte pe site-ul Editurii Cartea Copiilor la pretul de 33 ron. Pentru fiecare comanda, primiti cadou inca o carte.

Cartea este dedicata copiilor cu varste cuprinse intre 3 si 8 ani.

 

Week-end fara jumatate de inima

In urma cu cateva saptamani, Daria ne-a rugat sa o lasam intr-o excursie de 2 zile cu scoala.

Pentru cei care nu stiu, niciunul dintre copii nu a plecat in tabara ori excursie departe de noi asa ca va dati seama cam ce ganduri erau in acele momente.

Ca sa ne convinga, Daria a argumentat ” e timpul sa ma lasati sa zbor!” in timp ce Andrei imi soptea ” stai linistita, mami! eu nu te voi parasi niciodata!”

Am zis….da, are dreptate copilul! hai sa o lasam sa plece …..Traseul era destul de lung….de la Bucuresti spre Pitesti, Ramnicu Valcea, Sibiu, Deva, Hunedoara….Ni se parea mult pentru 2 zile, dar isi dorea atat de mult sa plece incat am zis ca nu ne vom opune.

Dupa circa o saptamana, prietena ei, Andreea, si-a aniversat ziua de nastere si mama ei a invitat-o pe Daria sa ramana peste noapte acolo. Am discutat cu tatal ei si am decis ca e un prim pas catre indeplinirea dorintei ei de a ne arata ca e independenta.

A fost o noapte grea si lunga pentru mine pentru ca imi venea sa o sun de n ori sa vad ce face. Ma plimbam prin casa si ma uitam la camera ei…

Pentru Daria a fost o duminica plina de voie buna si o noapte placuta. In septembrie si Andreea ramasese la ea si au stat pana pe la miezul noptii vorbind ca intre fete. Nu pot zice ca mi-am facut atunci griji pentru ca totul era la noi acasa, fetele dormeau bine mersi cand le-am verificat eu…Andreea la perete, Daria la margine…

Cand a ramas Daria la Andreea peste noapte a fost complet diferit nu doar pentru mine, ci si pentru parintii Andreei. De ce? Cand Andreea a stat la noi, mama ei nu a putut dormi si era nerabdatoare sa o revada. Cand a ramas Daria la ei….amandoi parintii Andreei s-au dus intreaga noapte la fete cu grija sa o inveleasca pe Daria (ea se dezvelea in continuu pentru ca ii era frig, iar ei o tot inveleau de teama sa nu se imbolnaveasca) si sa nu cumva sa cada din pat (este o idee mai mic decat al Dariei si le era teama sa nu cada Daria din pat asa ca o tot mutau mai spre mijloc).

Asadar…..pentru parinti grijile sunt ceea ce inseamna bucuria pentru copii. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa spun. Ceea ce pe noi adultii ne ingrijoreaza, pe copii ii distreaza.

Dupa acea noapte, amandoi parintii Andreei au zis ca a fost extrem de frumos ca a fost Daria la ei si m-au intrebat cand o pot lasa din nou. Nu stiu, sincer, pentru ca mi s-a parut greu fara ea (se afla in alt oras decat noi, la cativa km distanta).

Week-end-ul trecut a fost plecata in excursia despre care incepusem sa scriu la inceputul articolului. Inca de joi m-a batut la cap sa pregatim rucsacul pentru plecare. S0ambata dimineata Daria era deja treaza pe la 5.30 de emotie si teama sa nu cumva sa intarzie si sa plece autocarul fara ea.

Mda, banuiti corect …. nu am dormit in acea noapte si eram deja in picioare de pe la…..ora 4!!!

Am dus-o la scoala de unde era plecarea….Aveam un program stabilit cu Andrei (Daria nu a vrut sa il ia si pe Andrei din mai multe motive…1) sa dovedeasca ca se descurca singura; 2) nu vroia sa aiba grija lui si sa rateze cumva distractia alaturi de colegii ei…..).

Am ajuns acasa, am primit si primul sms de la Daria…..erau deja pe autostrada si se oprisera la o benzinarie ca sa se dezmorteasca. Intre timp, sotul a plecat cu masina urmand sa mi-o aduca dupa cateva ore ca sa pot pleca cu Andrei inapoi in oras unde ii promisesem ca vom vizita atelierul de trenulete al doamnei Gabriela.

Nu a durat mult si m-a sunat sotul sa imi spuna ca s-a rupt ambreiajul (da,avea deja probleme masina si urma sa o ducem la inceputul saptamanii la service) si astepta sa vina masina cu platforma sa o ia.

Bun!!! Am zis sa vad partea buna a lucrurilor si sa ma apuc de treaba prin casa….Aspiratorul nu a vrut sa mai traga asa ca am spalat filtrele si am trecut la planul 2. Intre timp, Andrei era ajutorul meu…a scos lenjeriile de pe paturi, a strans jucariile din camerele lor (am profitat de situatie si l-am pus sa faca puzzle-ul cu judetele Romaniei 😉 ). Cand am reusit sa termin curatenia si spalatul rufelor+lenjeriilor, am zis sa ii fac pe plac lui Andrei si am curatat o tona de cartofi…..Pranzul urma sa fie alcatuit din cartofi prajiti, friptura de pui la cuptor si paine facuta in casa.

Taman cand eram pe la jumatate cu toate, m-a sunat sotul ca cei de la service au terminat si imi aduc masina acasa,insa trebuie sa il duc inapoi pe sofer. In plus, m-a rugat sa merg si pana la ferma impreuna cu Andrei.

Am oprit focul la cartofi si la friptura, am lasat painea in masina si am fugit la poarta pentru ca tocmai venise mecanicul cu masina.

Ce facea Daria intre timp? Se distra de minune!

In tot acest timp, conversam cu ea pe WhattsApp si prin sms-uri. In plus, invatatoarea ei posta periodic pe fb imagini din excursie asa ca stiam pe unde se aflau si ce faceau. Traiasca tehnologia!

Am ajuns la ferma si am reusit sa transformam o zi relativ grea si enervanta, trista si innegurata intr-o dupa-amiaza placuta. Plimbarea s-a dovedit relaxanta pentru mine si Andrei, in plus piticul a avut ocazia sa se urce in tractor si sa vada cum se prinde discul, cum se desprinde semanatoarea etc.

Intre timp, Daria vizitase manastirea Cozia, Sibiul, Deva si erau in drum spre Hunedoara.

Inca de pe la ora 16.00 nu mai stiam nimic de Daria. Nu mai raspundea la niciun mesaj ori apel. Sotul mi-a spus ca a vorbit cu ea pe seara si a aflat ca urmau sa doarma 4 in camera, dar nu stia exact care erau aranjamentele. Ideea era ca ea era fericita si abia astepta sa se distreze alaturi de colegele ei.

Problema era ca nu ma suna asa cum stabilisem inainte de plecare si incepusem sa ma ingrijorez. In acea noapte nu am dormit si cand am reusit sa adorm am avut un cosmar de am preferat sa nu mai stau in pat.

Dimineata am reusit sa vorbesc cu Daria si am aflat ca urmau sa manance micul dejun apoi sa plece spre Castelul Corvinilor. Macar si-a invatat lectia si mi-a trimis periodic sms-uri ca sa imi spune pe unde erau.

Cand a ajuns in Bucuresti, amandoua aveam emotii. Parca plecase un an de acasa. Stiu-stiu! Lacrimogen,dar asta e adevarul. Si culmea e ca este un copil foarte independent si mereu se descurca mereu in orice situatie, dar asta e…..revederea…..

Cel mai tare lucru spus la intoarcerea acasa?!?

”Mami! Nu mai vreau in tabara! Nu mai plec niciodata de acasa!”

Nu m-am putut abtine sa nu rad si sa o intreb ” pai nu vroiai tu sa zbori?!?”

Iar ea imi spune……” m-am trezit azi-noapte si am plans de dorul vostru!”

Sunt convinsa ca ii va trece pana la vara si va dori sa plece in tabara. De asemenea, sunt convinsa ca si Andrei va dori sa plece in tabara cu invatatoarea lui (deja stie de la colegi cum a fost in vara trecuta). Oricum, deja ne-am facut o idee despre taberele ce se organizeaza la scoala si hotarasem sa ii lasam inca din primele zile de vacanta sa plece. Acum ramane sa vedem unde pleaca si daca vor sa mearga impreuna.

Oricum, ii vom lasa pe ei sa aleaga si sa decida unde pleaca. Cumva am impresia ca Andrei se va ruga de ea sa plece impreuna. Daca il cunosc eu bine, nu va dori sa plece singur.

Ramane sa vedem, nu?

Oricum, e clar ca atunci cand vor pleca, nu voi dormi, nu voi reusi sa ma concentrez la prea multe lucruri si voi incerca din rasputeri sa imi fac de lucru ca sa nu ma gandesc la vrute si nevrute.  E ca si cum imi lipseste jumatate de inima cand unul dintre ei e plecat.

Banuiesc ca asta simt toti parintii. E rolul nostru sa ii lasam sa isi ia zborul cum zice Daria, sa ne facem griji si sa ii iubim neconditionat.

Si e felul lor de a se simti bine, de a incerca sa dovedeasca ca vor si pot sa se descurce…

Cum ajungem la acest punct……e cale lunga, dar nu mai conteaza…..Important e sa stim ce simtim si ce ne dorim, nu?

Voi cum procedati?

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,779 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: