Tag: te iubesc

Te iubesc, orice culoare ai avea! (Mihaela Cosescu)

Sunt convinsa ca ati auzit despre lansarea acestei carti – Te iubesc, orice culoare ai avea! – asa ca nu voi mai scrie despre cat de actuala este povestea scrisa de Mihaela ori despre cat de frumos a realizat ilustratiile Ana Stinghe.

Va voi povesti despre ce inseamna sa fii diferit, despre ce inseamna gelozia, despre ce inseamna tristetea, despre ce inseamna dorinta de a fi la fel ca ceilalti….doar ca sa te simti…”normal” potrivit „regulilor societatii”….

Suna cunoscut?

Nu, nu vorbesc despre adolescenti, despre copii care au probleme de integrare in familie ori societate.

Desi suna cunoscut, nu?

De multe ori, aud copii in curtea scolii cum rad de altii pentru ca sunt diferiti.

De la prieteni aflu despre frati mai mici care sunt tristi ca sunt bagati in seama prea mult si atent „observati” de cei din jur.

De frati mai mari gelosi pe atentia acordata celor mici.

Imi suna cunoscut chiar si la noi in familie.

Cand Andrei era in burtica, Daria era entuziasmata de faptul ca va avea un fratior si ca va avea cu cine sa se joace.

Dupa ce s-a nascut, nu stia ce sa mai faca pentru a fi mereu in preajma lui.

Rapid, dupa cateva saptamani, lucrurile au inceput sa se schimbe.

Andrei este roscat, este baiat…..aproape toti adultii din jur se minunau de parca era cine stie ce chestie iesita din comun (desi avem in familie doi roscati – bunica materna si bunicul patern).

Exact ca in povestea noastra, pe sora mai mare nu o mai bagau in seama si pe cel mic il „rasfatau” cu fraze care mai de care…iar la final, cand isi aduceau aminte de fetita, ii spuneau „trebuie sa fii intelegatoare, sa nu fii geloasa”.

Degeaba incercam sa le explic ca acest comportament inseamna exact inducerea ideii de gelozie (la 2 ani, Daria habar nu avea ce inseamna gelozia!).

Faceam tot posibilul sa ii arat ca pentru mine amandoi sunt la fel, ca ii iubesc pe amandoi si ca nu fac diferente intre ei. Dar a fost o perioada extrem de grea, cateva luni greu de dus.

Sa va mai spun ca a durat mult si ca inca mai sunt momente cand Daria se simte neglijata?

Desi se intampla ca ea sa fie cea favorizata uneori, nu simte ori i se pare normal sa i se acorde in plus ca un fel de….echilibru.

Cand era mai mica, a avut momente cand isi dorea sa isi vopseasca parul roscat precum al fratelui ei.

Stiti cand a inteles ? Cand a incetat sa fie asa de….agresiva, trista, suparata?!?

Cand, dupa multe discutii, a inceput sa observe singura cat de trist era Andrei pentru ca primea atata atentie din cauza parului.

Cand a vazut cat il deranja ca era privit ca o….maimuta la circ/zoo….

Stiti cum e sa mergi pe strada ori sa te afli undeva (in parc, in curtea scolii etc) si sa vina parinti la tine care sa te frece pe cap (ati citit corect!!!) spunand ca nu le vine sa creada ce culoare de par are ?!?

De parca nu mai exista roscati pe lumea asta!!!

Am avut multi ani de „tras” cu Andrei si abia cand a inceput scoala a inceput sa se mai linisteasca….

Am inceput sa ii arat tot mai multi roscati pe strada, la scoala…copii, adolescenti, adulti…..

Am inceput sa facem glume referitor la doamne care se chinuie sa gaseasca vopseaua potrivita ca sa arate precum parul lui….

Bomboana a fost una buna (scuze expresia, dar a fost momentul in care s-a linistit bine de tot si nu s-a mai ferit, nu a mai aratat pumnul – da, incepuse sa ridice pumnul in aer cand cineva il arata cu degetul ori il freca pe cap, nu stiu de unde ii venise ideea, dar asa se comporta)…

Revenind…..momentul maxim a fost cand i-am aratat (cat am putut de discret) un baietel blond, aproape alb in cap, coleg de scoala cu el.

In plus, la el la clasa, invatatoarea nu a scos in evidenta faptul ca e roscat ceea ce a ajutat enorm si nu a fost privit ca pe un ciudat ori ca pe o……minune!

E greu sa ii faci pe ceilalti sa inteleaga ca a fi diferit nu inseamna sa fii privit ca pe un animal de la zoo ori a fi diferit nu inseamna ca ceilalti sunt banali!

Cartea aceasta vorbeste despre tot si mai mult!

Este o carte despre perceptia celorlalti, despre perceptia familiei, despre oboseala de a lupta cu mentalitatea „idioata”, despre ce poti face ca sa te simti bine in propria piele, dar si sa ajuti copilul care se simte neglijat, banal si….neiubit!

Va invit sa o cumparati (noi am platit 35 ron cartea+ transport) pentru ca merita sa o cititi, sa o intelegeti, sa o aveti alaturi de voi pentru copii, pentru membrii familiei care se comporta aiurea si provoaca suferinte fara sa se gandeasca la consecintele faptelor lor.

As recomanda aceasta carte inclusiv la scoala. Cred ca ar fi utila pentru a discuta la clasa, la orele de lectura despre perceptie, despre reactie, empatie etc

Cartea este potrivita de la 1 an pana la ……90+ 😀

 

Click pe link pentru a vedea imagini din interiorul cartii si pentru comanda.

 

Pasi catre adaptarea la gradinita

 

            Cand ne gandim la primele zile de gradinita ale copilului nostru, toti simtim o strangere de inima. Cum se va descurca? Va sta cuminte? Va plange? Va manca? Multe intrebari ne napadesc gandurile.

            Iata cateva idei pe care sa le adaptati usor la copilul vostru, mai ales daca le aplicati treptat (celebra “picatura chinezeasca” :D):

            1. In primul rand alegeti o gradinita in apropiere de casa astfel incat sa treceti cu piticul pe acolo si sa-l faceti curios in legatura cu copiii veseli care se joaca acolo. Treceti prin fata gradinitei si atrageti-i atentia referitor la bucuria copiilor pe care ii vede.

            2. Intrati cu piticul in curtea gradinitei si lasati-l sa exploreze curtea, sa se joace cu ceilalti copii.

            3. Povestiti-i ce lucruri frumoase se intampla acolo, provocati-l sa ghiceasca ce fel de jucarii sunt in clasele unde stau copiii…

            4. Daca aveti un copil mai mare/un nepot profitati si mergeti cu piticul la gradinita sa afle ce lucruri frumoase si distractive invata acolo. Entuziasmul este contagios, mai ales la copii.

            5. Cand se apropie toamna, faceti un calendar/printati unul….si lipiti-l peusapiticului. Dati-i o carioca/un creion si cereti-i sa taie fiecare zi de pe calendar astfel incat sa stie cat mai are de asteptat pana incepe MAREA DISTRACTIE de la gradinita unde merg DOAR COPIII MARI :).

            Entuziasmul de a taia ziua din calendar este extraordinar si ii va face sa astepte cu nerabdare ziua cea mare: PRIMA ZI DE GRADINITA!

            6. Cand mergeti la cumparaturi pentru gradinita, luati-l cu voi….e bine sa participe la toate actiunile care au legatura cu gradinita, sa stie ca primeste hainute noi, incaltaminte “speciala” pentru gradi’, eventual o jucarie noua pe care si-o doreste mult…..

            7. Explicati-i cum se vor desfasura lucrurile cat timp sta la gradinita.

            Pe copii ii sperie ceea ce nu cunosc, daca inteleg ca programul este similar cu cel de acasa si vor intelege cand va fi momentul revederii cu parintii este si mai usor pentru ei sa se acomodeze. Programul la gradinita este cam acesta: intre 7-8.15 se primesc copiii, 8.30 micul dejun , apoi se joaca, 10.00 fructul, dupa aceea urmeaza activitati educative, 12.30 pranzul—-daca il luati dupa masa de pranz spuneti-i acest lucru ca sa intre intr-un anumit ritm (regulile ii linistesc, stiu ce urmeaza si stiu cand va vor revedea); se doarme pana la 15.30-16, gustarea de dupa-amiaza, apoi vin parintii/bunicii sa-i ia pe pitici acasa.

            In momentul in care in capsorul lor sunt stabilite aceste repere, vor fi linistiti si vor sti ce urmeaza.

            8. Cand incepe gradinita, luati-l la ora la care i-ati promis, nu schimbati niciodata,nu-l mintiti. Copiilor le este teama sa nu ramana singuri, san u fie parasiti. Daca il  mintiti ca-l luati la pranz si va duceti dupa-amiaza, va dati seam ace vor simti si ce vor gandi cand vor vedea ca nu apareti.

            9. Dupa ce il luati de la gradinita, duceti-l in parc sa se joace (inclusive in curtea gradinitei), la o cofetarie unde sa ii starniti cheful de povestit. Invatati-l sa va povesteasca cum a fost, cum se joaca, ce mananca, cum sunt copiii, ce au invatat…..

            10. Cel mai important lucru este insa acesta: cand il luati de la gradinita strangeti-l in brate si spuneti-i simplu TE IUBESC!!! Sa stie ca, desi mami/tati sunt la serviciu (daca sunt suficient de mare explicate-i ca de la serviciu primiti salariul cu care ii cumparati jucarii,hainute,mancare,dulciuri….), se gandesc tot timpul la piticul lor drag.

 

 Voi cum procedati cu piticii vostri voinici???

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,718 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: