Tag: vacanta (page 1 of 7)

De ce e important ca mami si tati sa petreaca putin timp departe de copii?!?

Cand intalnesti persoana alaturi de care iti doresti sa petreci urmatorii ani (eventual, restul vietii), nu te gandesti cat de important devine ca cei doi sa petreaca putin timp departe de copii.

Si acest lucru nu inseamna ca iti iubesti copiii mai putin!

Acest lucru nu inseamna ca iti faci de cap in lipsa copiilor sau departe de casa!

Este vorba pur si simplu de cativa factori care ajuta la mentinerea relatiei de cuplu.

Nu vin cu nicio teorie, nici cu sfaturi.

Vin pur si simplu cu ceva referitor la noi.

Maturitate?!?

Suntem impreuna de 18 ani, de cand eram studenti.

Va dati seama….o viata de om, practic!

Am crescut impreuna, am invatat impreuna ce inseamna casnicie, am invatat sa fim parinti…dar nu consider ca suntem maturi.

Pare ciudat ce spun?

Sunt convinsa ca multi gandesc asa, dar le e greu sa recunoasca acest lucru…macar in sinea lor.

Pentru mine maturitate inseamna mult si nu cred ca e cineva matur cu adevarat.

Nu au cum…

Maturitate inseamna sa iei decizii gandindu-te strict la ceilalti, uneori chiar in detrimentul tau.

Maturitate inseamna sa fii mereu realist, nu optimist.

Maturitate inseamna sa fii ancorat in tot ce te inconjoara.

Mi se pare plictisitor!

Cuplul

Am fost 5 ani si jumatate impreuna inainte sa decidem sa ne casatorim.

Am luat decizia, am platit toate cheltuielile, apoi am intrat in….viata!

Serviciu, casnicie….

Cu toate ca locuisem impreuna dinainte, cumva, acel act parea sa schimbe relatia noastra….

Cu sinceritate, va spun ca eram complet imaturi..desi aveam 24, respectiv 27 de ani la acea vreme….

Ne certam si ne impacam cu o viteza uluitoare….treceam de la o stare la alta rapid-rapid….

Dupa 3 ani, s-a nascut Daria.

Dupa inca 2 ani, s-a nascut Andrei.

Cumva…fara a fi citit vreo carte scrisa de vreun specialist (stiu ca e moda, dar noi suntem cam…anti-fashion! nah, astia suntem noi! ­čśŤ ), stiam ca relatia noastra are nevoie de momente pe care sa le petrecem doar noi doi.

Aveam obiceiul sa plecam o zi undeva…la munte doar noi doi.

Lasam copiii cu bunicii si plecam sa ne relaxam.

Nu se intampla des pentru ca sotul meu era mereu plecat si ocupat, dar incercam sa facem acest lucru o data la 2-3 saptamani.

Era bine, nu zic nu.

Ideea de baza era sa petrecem timp doar noi doi, sa ne relaxam, sa ne gandim doar la noi….sa fim putin egoisti!

Ce credeti ca discutam cat eram plecati?!?

In proportie de 80% discutam despre copii!

Mda!

Parinti nebuni, ce mai!

De cand ne-am mutat in alta casa (in 2013), nu am mai plecat nicaieri din mai multe motive pe care nu le voi mentiona acum.

Suficient sa va spun ca acest lucru s-a simtit!

Prima noapte la o petrecere

Stiti ce sentiment te incearca cand pleci departe de copii pentru o noapte cand nu ai mai facut asta de aproape 3 ani?!?

Simti ca ai tradat, constiinta iti este incarcata…..ma rog! Asta stiu doar parintii ca mine ca restul poate nu au asemenea sentimente ori fac asta in mod curent.

Baiatul unui prieten de-al sotului meu isi aniversa majoratul si ne-a invitat la restaurantul din Targoviste unde avea loc petrecerea.

A fost un sentiment aparte sa facem ceva, din nou, pur si simplu in care sa nu fie implicati copiii.

Bine, am ramas placut impresionata de acei COPII, ma refer la pustii invitati la restaurant.

Aud peste tot ca tineretul din ziua de azi nu asculta decat manele!

Frate!

Dansau pustii aceia pe muzica populara de ziceai ca isi rup camesa la hora satului!

Nu se statea la mese!

Era distractie maxima!

Nu va imaginati ca am dansat…nu mai stiam cum!

Serios!

Nici la dansurile clasice, slow, dance etc nu ne-am dus sa dansam.

Concluzia?

Sa luam lectii de dans, dar mai ales de….incredere in sine!!!

Ce ciudat a fost sa revenim acasa si sa nu fie copiii!

Casa era goala!

Prea goala!

Mini-vacanta pentru adulti

La inceputul anului, un grup de prieteni de-ai sotului meu ne-au invitat la munte.

Era vorba de un grup de oameni trecuti de 40 de ani (sa nu zic …mai aproape de 50!) si ma intrebam daca ne vom integra…bine, mai degraba imi faceam n griji daca eu ma voi integra pentru ca eu nu ii cunosteam!

Sotul meu este prieten cu domnii respectivi, dar niciunul dintre noi nu le stia pe sotiile lor.

Am plecat pe o vreme ingrozitoare, cod rosu de viscol, cod portocaliu de ninsori….din Bucuresti pana pe platoul Bucegi.

Am ajuns la hotel dupa un drum pe serpentine pline de zapada de aproximativ 70 km.

Stiti ce sentiment este sa faci parte dintr-un grup mare?

Erau 9 masini cu 10  familii.

Am avut parte de cateva zile relaxante (de vineri pana luni) si de ras….mult ras!

Nu cred ca am mai ras atat de mult de nu stiu cand!

Ne-am relaxat, ne-am bucurat, ne-am distrat…….au fost cateva zile in care compania altor adulti a fost mai mult decat binevenita!

Am descoperit ca erau si adulti cu varsta apropiata de a noastra, dar acest lucru nu a fost primordial.

Am invatat cateva lectii importante:

  1. Cuplurile pot rezista o viata!
  2. Dragostea se manifesta indiferent de varsta!
  3. Umorul este mai intens pe masura ce imbatranesti!
  4. Prieteniile rezista o viata (acesti oameni se cunosc de mai bine de 20 de ani!; au copii maturi cu varste cuprinse intre 20-30 de ani)
  5. Poti discuta si despre altceva decat despre copii! (O descoperire uimitoare ! Credeam ca voi ramane prinsa in aceasta…..!!!)
  6. E distractiv sa descoperi oameni noi!
  7. O gasca inseamna totul, indiferent de varsta!
  8. E valabila zicala: toti impreuna; unul pentru toti, toti pentru unul!

Stiti care e partea cea mai frumoasa?!?

Am redescoperit relatia noastra!

Am avut parte de cateva zile in care am fost doar noi A si A! Nu mami si tati, ci noi adultii!

A fost ciudat de frumos!

Ne-am promis ca ii vom duce si pe copii in acea zona pentru ca este tare frumos!

Mi-a placut enorm ca toti au iesit la plimbare (cand vremea ne-a permis) si am vizitat inclusiv o pestera!

Si mai mult mi-a placut ca s-au ajutat intre ei.

Luni trebuia sa plecam inapoi spre casa. Era un ger….cod portocaliu de ger!

3 masini nu porneau (a noastra da, nu va faceti griji ­čśÇ ).

Au stat barbatii in jurul masinilor si au incercat mai multe variante pana cand a pornit si ultima masina cu toate ca depasisem ora estimata de plecare.

Nimeni nu era stresat.

Nimeni nu zicea sa plecam si sa renunte!

Nimeni!

Ideea a fost simpla: am venit impreuna, plecam impreuna!

Cum am zis: lectii de viata pentru mine!

Nu va imaginati ca nu am vorbit cu cei mici!

Cred ca ma sunau ori ii sunau de 5-6 ori pe zi ca nu era niciunul din noi sa nu se vada atatea zile!

Se distrau cu prietenii lor afara in zapada, dar mami nu era cu ei!

Revederea a fost…..nu am cuvinte!

De final

Nu stiu ce ne rezerva viata in continuare.

Refuz sa mai fac planuri.

Dar imi doresc sa mai avem astfel de iesiri.

Nu doar ca te ajuta sa iti consolidezi relatia de cuplu, ci te ajuta sa fii mai calm, cu bateriile incarcate atunci cand stai cu cei mici.

La voi cum e?

Reusiti sa petreceti timp impreuna, fara copii?

Cum?

Unde?

Dati-mi idei! ­čÖé

 

 

Turism inedit sau cum sa descoperi un cabinet stomatologic in alt oras

Cand eram copil, obisnuiam sa merg frecvent la singurul cabinet stomatologic existent in scoala.

In trecut

Probabil ca ati prins si voi perioada cand, in scoli, se gaseau cabinete medicale unde mergeau elevii.

Mie imi placea la dentist.

Preferam de o mie de ori sa merg la cabinetul stomatologic decat la cabinetul medical pentru ca imi era frica de ace, de injectii asa ca drumurile la doamna doctor erau foarte dese.

Cred ca eram printre putinii copii care se duceau de buna voie si nesiliti de nimeni ­čśÇ

Doamna doctor si asistenta erau mereu dragute cu mine.

Nu ma durea nimic si nu aveam probleme pentru ca le depistau din timp.

Dupa fiecare vacanta de vara, ma programam la cabinet si ma asiguram ca am plombele puse.

Deh….mancam dulce cand eram in vacanta mai mult decat in cursul anului si ma rasfata nasa mea cu tot ce vroiam (la ea stateam timp de 3 luni).

Si in perioada liceului am avut cateva tentative de a merge la cabinetul stomatologic, dar nu mai aveam timp prea mult si ….crescusem…

Mi se parea nepotrivit sa ma duc o data pe luna doar de dragul de a ma duce.

O data cu inceperea facultatii, am rarit serios drumurile la dentist.

Cand m-am angajat m-am gandit ca ar fi cazul sa imi fac o programare la clinica unde medicii erau platiti din banii nostri (deh, institutie de stat).

Oh…..am plecat de acolo cu o durere de dantura de ziceai ca mi-a dat cu barosul in gura. Fara gluma!

Am rarit drumurile la dentist ….aproape la limita.

Mai mult de o vizita pe an nu faceam.

S-au nascut copiii si nu am mai ajuns la dentist decat o data pe an, ba chiar s-au facut, la un moment dat, doi ani de cand intrasem pe usa unui cabinet stomatologic.

Evident ca am ajuns mai mult din cauza durerii ca altfel nu ajungeam mai mult ca sigur nici atunci.

A trecut inca un timp, am castigat un concurs si am ajuns la o clinica unde mi s-au facut tratamentele si am aflat cu acea ocazie ca am probleme grave la dantura.

Nu am avut timp sa mai ajung la cabinet si a mai trecut un an.

Stiti cum e…..ii pui mereu pe ceilalti in prim plan si de tine uiti complet si te lasi pe ultimul loc.

Cam asa si eu!

Pana la urma, am decis ca e momentul sa ma ocup de dantura …… din cauza ca dintii au inceput sa se miste.

Mi-am dat seama ca risc sa dau cine stie peste ce problema ce ar dura multa vreme sa se rezolve.

Nu de la sine, ci cu ajutorul medicilor.

Anul trecut

De Sebes v-am mai vorbit eu in alte articole asa ca nu cred ca va veti mira cand va voi spune ca mi-am facut prieteni in acel oras cu care vorbesc periodic.

A. si M. m-au batut la cap mult si bine (ca orice prieteni care se respecta) sa merg la ei in oras sa ma tratez.

Pentru mine, distanta parea cam mare.

Insa ei au tot insistat ca nu as fi singura si nici prima persoana care ar prefera sa parcurga un asemenea traseu doar pentru a obtine ceva de calitate, la un pret rezonabil la clinica stomatologica unde se trateaza si familia lor.

Pana la urma, a ramas sa imi fac o programare la vara cand ii vom vizita pentru ca sunt convinsa ca problema mea nu se rezolva dupa o singura vizita la cabinet.

Ce sa va mai spun?

Fetita mea are nevoie de un aparat dentar si cred ca tot la acel cabinet o sa il punem.

A. si M. sunt convinsi ca au dreptate si ca ne va placea sa stam la ei in oras pe perioada verii asa ca…..na, avem planuri de vacanta incluse ­čśë

A, da….daca sunteti din Sebes ori imprejurimi si vreti sa ajungeti la clinica despre care ne-au vorbit prietenii nostri, va dau datele de contact:

Telefon : 0258 731 211
Str. Aviator Olteanu, Sebes, jud. Alba
Tel mobil Dr. Danciu Nicolae 0744618072
E-mail: office@clinicadanciu.ro
Ii gasiti si pe facebook daca doriti sa aflati mai multe lucruri.
cab
(imagini preluate de pe site)

Anul viitor

Am cateva planuri stabilit pentru excursii si vacanta de vara, evident ca am inclus si Sebes ca sa vad despre ce este vorba.
Ar fi ceva locuri de vizitat in zona (am mai povestit de-a lungul timpului ce si cum) asa ca vom imbina utilul cu placutul.

Alegem tamplarie din lemn stratificat ori ceva diferit?

Cine foloseste tamplarie din lemn stratificat?

Este o intrebare pe care mi-am pus-o si eu, ca si voi. De ce ma gandeam la tamplarie din lemn stratificat?

Din cauza stirilor referitoare la mediu si impactul actiunilor realizate de om asupra padurilor.

Stiti ca s-a lansat in iulie a.c. o noua aplicatie de catre┬áministrul mediului┬ácare se numeste „inspectorul padurii”?

De ce a aparut aceasta aplicatie?

Pentru ca societatea civila in parteneriat cu mai multe ONG-ri a luat atitudine vis-a-vis de defrisarea padurilor.

Au aparut tot mai multe reclamatii si sesizari referitoare la actiuni ilegale de taiere a copacilor.

Acesta este motivul lansarii acestei aplicatii.

Ca sa se poata controla cat de cat autovehiculele care transporta lemn pe drumurile tarii.

Ceea ce este foarte bine (daca se aplica) pentru ca sunt sigura ca producatorii de tamplarie din lemn stratificat nu apeleaza la actiuni de acest gen.

Cand ai o afacere si vrei sa traiesti pe termen lung din banii castigati cu sudoarea fruntii, nu risti nimic.

Incerci sa faci totul cat mai legal, sa indeplinesti toate conditiile (uneori absurde)  puse de functionarii de care depinde o stampila, o hartie..

Producatori de tamplarie din lemn stratificat

Concret, un producator tamplarie lemn stratificat isi va vedea de treaba lui si va respecta legea daca isi doreste ca afacerea sa aiba succes si sa fie respectat de clienti.

Tot mai multi oameni prefera mobila si tamplaria din lemn stratificat, iar o afacere de acest gen poate avea mare succes in Romania.

0003

Pe internet apar multe filmulete cu mobila ce poate fi asezata in diverse pozitii, forme. Apar imagini si articole cu idei si sfaturi referitoare la decorare.

Si stiti care articole au mare impact la public?

Taman cele care arata folosirea tamplariei din lemn stratificat.

Acele imagini cu mobila din lemn, cu parchet din lemn, cu tamplarie….da, taman acelea sunt cele mai iubite.

Ce doreste omul?

E greu de spus ce isi doreste un om.

Insa, din statisticile realizate de specialisti, reiese ca tot mai multi oameni se intorc spre natura.

Nu este vorba de moda, cel putin din punctul meu de vedere.

Este vorba despre faptul ca tot mai multi oameni prefera sa aiba case ecologice, sa se inconjoare cu obiecte din natura.

Si acest lucru semnifica inclusiv mobila, tamplarie….orice are legatura cu lemnul.

Tot mai multi oameni prefera sa mearga la munte si sa stea la o cabana. Se simt mai aproape de natura.

Imaginati-va cum este sa te trezesti dimineata si sa vezi pe fereastra ….muntele, padurea….

Dar acum…imaginati-va ca va luati micul dejun sau beti cafeaua ori discutati cu familia si prietenii stand pe o terasa din lemn.

Puteti admira natura care va inconjoara.┬áPuteti asculta pasarile care canta vesele.┬áPoate vedeti si o veverita…

Se aude susurul unui parau din apropiere….

Da….cam asa…..

Si incep sa apara tot mai multe cereri pentru cazare la mare, in casute din lemn…

Sunt oameni care isi doresc simplitate…sa fie aproape de natura indiferent de locul unde isi petrec timpul.

Incep sa prinda contur tot mai multe cereri pentru casute din lemn, aproape de plaja, cu mobilier din lemn, simplu…Nimic complicat….

Da….natura si om….

Simplitate…

Confort…

Comoditate…

Si totul se rezuma la un singur cuvant: lemn!

Dragonul tat─âlui meu (Ruth Stiles Gannett) – rezumat scris de Daria

Daria s-a indragostit de carti cu dragoni asa ca i-am facut o surpriza si am cumparat cartea „Dragonul tat─âlui meu

In curand veti putea citi si rezumatul cartii Dragonsdale – Calaretii furtunii (vol.2) de Salamanda Drake si o serie dedicata unei fetite care lupta impotriva vrajilor si a raului – Nina, fetita Celei de-a Sasea Luni (sunt 4 volume) ­čśë

In aceasta poveste este vorba despre un baietel care, intr-o zi, a aflat de la o pisica maidaneza povestea puiului de dragon.

Baiatul porneste sa salveze puiul de dragon. A luat cu el acadele, pasta de dinti, guma de mestecat si un pieptan.

In drumul lui spre Insula Salbatica, Elmer trebuie sa traverseze petrele oceanului. Cand ajunge pe Insula, intalneste niste tigri infometati carora le da guma de mestecat. La un moment dat a ajuns la un rau. Pe partea celalalta era dragonul. Ca sa traverseze raul trebuia sa sara pe spatele crocodililor.

Dupa ce a fost salvat, dragonul l-a dus pe Elmer acasa unde a povestit totul pisicii maidaneze.

ed arthur dragonul tatalui meu

 

Fantasticul Domn Vulpe (Roald Dahl) – in viziunea Dariei

Cred ca Daria devine fan al autorului Roald Dahl dupa ce a citit Matilda si Vrajitoarele.

Aceasta carte ne-a fost imprumutata alaturi de un lot de carti si suntem recunoscatori pentru gestul generos al unei persoane care nici nu ne cunoaste, dar care si-a dat seama ca sunt copii care iubesc lectura si nu intotdeauna reusesc parintii sa le ofere tot ce isi doresc. Este drept ca urma sa comand cartile pe care le-am primit, insa nu acum, ci luna viitoare. Faptul ca le-am primit acum, ne umple inimile de bucurie si nu putem decat sa spunem: MULTUMIM!

Cartea „Fantasticul domn vulpe” este scurta si se citeste rapid. As zice ca poate fi citita si de cei mai mici decat Daria. Este in genul fabulelor din copilaria noastra, doar ca este vorba de proza.

In aceasta carte este vorba de o familie de vulpi care fura gaini, rate si gaste. Intr-o noapte, niste fermieri rai vor sa-l impuste pe domnul Vulpe, dar reusesc doar sa-i spulbere coada.

Dupa un timp, acel deal unde era casa vulpilor a fost distrus de sapaturile fermierilor, dar domnul Vulpe avea un plan: el si copiii lui sa sape tunele ca sa poate, in continuare, sa fure de la fermierii aceia rai.

In tunele, s-au intalnit si cu alte animale care sufereau si ele din pricina fermierilor si pe care domnul Vulpe le-a invitat la masa.

Din cauza fermierilor, animalele nu mai putea sa iasa de sub deal asa ca, atunci cand mancau, au facut planul de a evada.

Mie mi-a placut foarte mult cartea, dar mi s-a parut ca domnul Vulpe seamana cu Robin Hood.

roald dahl fantasticul domn vulpe

Cred ca acest rezumat a fost cumva cel mai greu de scris pentru Daria. De ce? Pentru ca e tare scurta cartea si avea impresia ca sunt multe de spus, ca ar povesti practic tot ce s-a intamplat. Incet-incet, a scris pana la urma rezumatul.

M-a bucurat ca a reusit sa faca si o comparatie cu alt personaj.

Incepe sa se contureze tot mai mult ideea de rezumat, de comparatii intre personaje, de intelegere a textului. Despre aceste lucruri am discutat cu ea si Andrei de cand erau mai mici, insa se vede clar diferenta dintre partea orala si cea scrisa. Cand spui ceva, iti formulezi ideile, le expui folosind si mimica, poti face pauze si poti sa iti schimbi vocea ca sa introduci anumite idei. Cand scrii….aici e altceva…trebuie sa formulezi cu atentie frazele ca sa se inteleaga mai clar despre ce este vorba si totul sa capete o forma.

Lucram-lucram, ne jucam…..invatam ­čśë

 

Insemnarile unei pustoaice (Rachel Renee Russell) – in viziunea Dariei

Din iarna, Daria ma batea la cap sa ii cumpar aceasta serie de carti, insa eu tot ezitam. In urma cu o saptamana, am vazut cartea „Insemnarile unei pustoaice” si am decis ca e momentul sa vad daca merita citita ori nu.

A fost pentru prima data cand am vazut-o pe Daria ca citeste doua carti in acelasi timp si am zis ca e mai bine sa termine prima lectura si apoi sa treaca la a doua. Mi-a spus: din moment ce asta faci si tu mami, eu de ce nu as reusi?!?

Sincer, imi era teama ca nu ar intelege nimic din ce citea si de asta o opream, dar am constatat ca simte nevoia uneori sa ia o pauza de la o carte si sa se „elibereze” de ceea ce citeste incercand un alt timp de lectura asa ca am lasat-o sa vad ce va face, ce va intelege.

Adevarul este ca nu ii place prea mult „Emil si detectivii” asa ca am inteles-o de ce a preferat o lectura usoara cum este „Insemnarile unei pustoaice”.

A citit-o foarte repede…dar a durat pana si-a adunat ideile sa scrie despre ea. De ce?

Sa zicem ca a fost inca o lectie pentru Daria. Celelalte carti citite pana acum puteau fi sintetizate in cateva cuvinte pentru ca actiunea era oarecum simpla, directa….pornea de la punctul A si se termina la punctul X.

In schimb, aceasta carte povesteste multe aventuri si probleme ale fetitei care nu pot fi sintetizate asa usor. La urma urmei este vorba de o carte –┬ájurnal asa ca si capitolele reprezinta aproximativ problemele zilnice ale unei pustoaice, cu bullies, cu prieteni etc.

Deci, pentru a scrie acest rezumat a fost nevoie sa invete sa sintetizeze cat mai mult ideile. Sa vedem daca a reusit ­čśë

In aceasta poveste, este vorba de o fetita pe nume Nikky. Ea este nevoita sa se mute de la scoala ei privata la alta. Acolo intalneste o fata pe nume Mackenzie care se comporta urat cu ea.

Dupa un timp, Nikky se imprieteneste cu doua fete pe nume Cloe si Zoey. Ele trei trec prin niste peripetii.

Mie mi-a placut foarte mult cartea pentru ca este amuzanta, ca de exemplu: atunci cand Brianna, sora mai mica a lui Nikky, a crezut ca Zana Maseluta ia dintii copiilor de pretutindeni si apoi ii lipeste cu SUPER GLUE ca sa faca proteze pentru batrani.

Cartea este scrisa sub forma de jurnal, iar Nikky povesteste ce i se intampla.

insemnarile unei pustoaice

Matilda de Roald Dahl (in viziunea Dariei)

In primul rand, vreau sa va spun ca apreciez enorm comentariile voastre de aici si de pe facebook (de pe toate grupurile unde s-a discutat despre articolul „Vrajitoarele„). De ce? Pentru ca Daria a prins curaj sa scrie si despre „Matilda” si face din ce in ce mai putine greseli.

Matilda

Daca la primul rezumat a fost nevoie sa o trimit de 3 ori inapoi la birou ca sa corecteze timpii folositi, apoi sa completeze o fraza, respectiv sa scrie concluziile ei, de data asta a fost mai rapid si am descoperit alte greseli ce trebuie indreptate.

Este foarte adevarat ca acum a facut si o mica comparatie intre carte si film asa ca e putin diferit ce a scris prima data.

Pentru ca am primit si mesaje private pe fb, o sa incerc sa va raspund (din nou) aici.

Inainte sa inceapa sa scrie, am discutat cu ea. I-am explicat ca o rog sa scrie despre cartea citita gandindu-se ca sunt copii care nu au citit-o si poate ar fi interesati sa o faca daca vor afla despre ce este vorba.

Am revizuit articolul precedent si am adaugat si imaginea foii pe care a scris ea.

Se vad clar corecturile si completarile (asta ca sa nu fie vreo indoiala ca a scris ea acele fraze).

Este foarte adevarat ca a stat langa mine cand copiam pe blog ceea ce a scris si, pe masura ce imi dicta, mai schimba un cuvant sau lega frazele (pentru ca se plictisise rau de tot), dar se poate face usor comparatie intre ele si veti vedea ca nu e vreo diferenta majoara, ci mai degraba sunt adaugate conjunctii (nu, nu stie ea ce sunt conjunctiile; incerc sa ii explic eu, treptat, pe masura ce „lucram”).

Prin prisma comentariilor voastre, a prins curaj si a inteles ca nu trebuie sa se blocheze cand i se da la scoala o tema pentru a scrie o compunere.

Sper ca, in vara aceasta, sa capete mai multa incredere in ea si sa o ajut sa inteleaga ca „poate”.

La acest rezumat, se vede deja diferenta si banuiesc ca asa procedeaza si la scoala: se concentreaza la inceput (adica la primul rezumat) si iese relativ bine, iar apoi se „relaxeaza” si incepe sa scrie „pe scurt”.

Am citit impreuna rezumatul si i-am explicat unde era nevoie sa adauge ori sa stearga ceva, i-am aratat si cateva greseli de gramatica, dar nu am modificat nimic altceva. Se vede si diferenta de scris dupa ce a luat o pauza pentru ca a schimbat culoarea pixului.

La final, am intrebat-o de ce a scris diferit fata de primul rezumat.

Mi-a spus ca acum nu avea mare chef sa scrie. Am zis: nu-i nimic. Nu te obliga nimeni sa scrii.O vei face doar cand vei dori.

S-a uitat la mine si mi-a spus: acum, daca tot am scris despre Matilda, publica.

I-am explicat ca aici e vorba doar de un exercitiu de compunere, nimic altceva si nimeni nu se asteapta sa faca acest lucru daca nu vrea ori nu poate.

Mi-a spus ca se bucura mult ca atatia oameni au lasat comentarii (i-am citit fiecare cuvant scris de voi) si ca nu este vorba despre asta. Mai degraba ii e teama ca cineva sa nu creada ca nu se descurca.

Si uite aici vroiam sa ajung cu ea…..sa o fac sa inteleaga ca, in viata, mereu va intalni oameni care o vor simpatiza ori nu, care o vor sprijini ori nu.

Important e sa faca doar ceea ce ii place si ceea ce isi doreste (atata vreme cat nu raneste alti oameni).

Nu trebuie sa se gandeasca sa ii faca pe altii fericiti daca asta o face pe ea nefericita.

Aici e o problema pe care o avem: isi doreste sa ii multumeasca pe altii, iar cand face ceva doar pentru ea, se simte de parca „s-ar razvrati”.

Se dovedeste ca ideea de a o ruga sa scrie despre cartile citite si de a publica ceea ce scrie are si un alt rol asa ca ma bucur ca am decis pana la urma sa fac acest pas cu ea.

Sper ca, la finalul acestui exercitiu, sa atingem mai multe puncte sensibile.

Pentru cei care si-au exprimat ingrijorarea: nu este obligata nici sa citeasca, nici sa scrie.

De citit nici nu se pune problema. Mai degraba o rog eu sa mai lase cartea din mana.

De scris…aici nu e vorba despre obligatie.

Oricum are ca tema de vacanta de la scoala sa scrie 5 compuneri asa ca eu doar o ajut sa inteleaga mai clar ce pasi trebuie urmati cand scrie ceva si credeti-ma pe cuvant ca ii place sa scrie, dovada consta in jurnalele si agendele cu povesti pe care le are la ea pe birou, pe pat, pe covor, in ghiozdan.

Problema reala este lipsa de incredere de sine.

De asta a intervenit partea cu publicarea cuvintelor ei: ca sa capete un pic de incredere si sa primeasca comentarii constructive (lauda, critica …).

Cand i-am corectat prima data ceea ce a scris, ii venea sa planga crezand ca o voi certa. Noi nu folosim un ton nervos cand discutam, ci suntem ca doua prietene, iar din intamplare una din ele are un pic mai multa experienta decat prima.

Reactia ei imi confirma ceea ce mi-au spus atat invatatoarea, cat si profesoara de engleza: este emotiva.

Este o parte la care trebuie sa mai „lucram”, dar stiu ca nu pot schimba mare lucru in acest sens in afara de a o ajuta sa capete incredere in ea insasi.

Incet-incet, a inteles ca este vorba doar de cateva lucruri de baza pe care trebuie sa le inteleaga. I-am explicat ca nimeni nu s-a nascut invatat ­čśë

In aceasta carte este vorba de o fetita numita Matilda.

Aceasta fetita a invatat singura sa citeasca inca de la 3 ani.

Cand nu mai gaseste in casa ce sa citeasca, fetita merge la biblioteca orasului. Tatal ei se ocupa cu „vanzari de masini”.

De fapt, sunt masini furate. Mama merge si joaca bingo, iar fratele merge la scoala. Deci Matilda ramane singura acasa.

Dupa un timp, tatal Matildei are un client pe nume domnisoara Trunchbull.

Acest client nu este ca oricare altul, aceasta este doamna directoare a scolii.

Intr-un final, Matilda este inscrisa la acea scoala ceea ce o face foarte fericita.

Cam pe la mijlocul anului, familia Matildei pleaca in Spania pentru totdeauna. Matilda nu vrea sa plece, ci ea isi doreste sa ramana cu invatatoarea ei, domnisoara Honey (miere).

Eu am observat ca filmul si cartea se deosebesc in legatura cu:

– In film se spune ca Trunchball inchidea copiii in niste cutii si in carte nu-i asa.

– In carte nu apare partea in care Matilda si domnisoara Honey intra in casa lui Trunchball si descopera ca aceasta il omorase pe fratele ei, tatal domnisoarei Honey.

Filmul este mult mai detaliat decat cartea, insa mie mi-au placut amandoua.

roald dahl Matilda

Vrajitoarele (Roald Dahl) – in viziunea Dariei

Am zis eu ca seamana cu mine si ca ii place sa citeasca, dar nu am banuit ca genele sunt asa de puternice ­čśÇ

Dupa ce am primit coletele comandate special pentru ei doi, Daria si-a luat aproape toate cartile la ea in camera pentru ca vroia sa citeasca….imediat!

A „reusit” performanta sa citeasca in 4 zile doua carti „Vrajitoarele” si „Matilda” de Roald Dahl si acum a trecut la alta carte la fel de interesanta. Adevarul este ca, desi ma bucuram ca a inceput sa citeasca si ca nu mai lasa cartile din mana, eram si putin stresata gandindu-ma ca ii vor obosi ochii si ca ar fi bine sa le citeasca la un interval mai mare de timp. Nu s-a lasat convinsa asa ca acum ne „luptam” sa mai amanam lectura achizitiilor facute ieri tocmai pentru ca nu vreau sa exagereze.

Revenind…..promiteam zilele trecute ca o voi lasa pe ea sa scrie despre ce a citit asa ca incepand de azi veti avea ocazia sa descoperiti cartile prin prisma unui copil de 8 ani. Sa ne intelegem clar: este prima data cand face asa ceva, deci nu vreau sa aveti pretentii ca in cazul unor recenzii scrise de un adult.

Pentru Daria, „recenzie” inseamna in acest moment rezumatul cartii si concluzia ei.

In aceasta poveste este vorba despre un baietel si bunica lui care pleaca in vacanta din Norvegia in Anglia.Ei se cazeaza la hotelul Magnific unde vor petrece vacanta de vara.

Intr-o zi, baietelul vrea sa-si dreseze soriceii. Primul truc este sa intre in maneca si sa iasa pe la guler. Camerista intra in camera sa-i faca patul si chiar atunci unul dintre soricei, William, iese de la locul lui speriind-o atat de tare incat tipatul ei s-a auzit de la etajul 5 pana la parter. Din acest motiv, baietelul este parat la directorul hotelului.

A doua zi, baietelul merge direct in sala de dans unde vrea sa-si invete soriceii trucul 2: sa mearga pe funie.

Dupa un timp, in sala, intra mai multe doamne care se aseaza pe scaunele pregatite pentru conferinta la care luau parte si incep sa susoteasca. Imediat, baiatul isi dadu seama ca sunt vrajitoare… Din pacate, acestea il prind si il forteaza sa bea „soricogen” transformandu-l in….soricel.

Speriat, baietelul alearga direct la bunica lui si ii povesteste ce s-a intamplat. Aceasta are o idee: sa toarne „soricogenul” in supa vrajitoarelor.

Astfel, vrajitoarele isi primesc pedeapsa si sunt transformate in soricei.

Am citit si cartea „Matilda” de acelasi autor si am observat ca personajele negative isi primesc mereu rasplata ceea ce imi place enorm. Mi-ar place ca si oamenii rai sa isi primeasca pedeapsa, iar acest lucru sa nu se intample doar in carti ori desene animate.

roadl dahl

 

Pentru cititoarele din Pitesti

Cred ca este prima data cand scriu un articol la cererea doamnelor si domnisoarelor din Pitesti, daca nu ma insel.

M-ati rugat sa scriu despre plecarile in concediu in strainatate. Nu am mare experienta in acest sens asa ca nu voi incerca sa scriu despre ce nu stiu. Voi incerca doar sa va spun ceea ce stiu, ceea ce mi-au explicat prietenii care pleaca in concedii numai in strainatate.

Dana este una dintre sfatuitoarele mele la acest articol si ii multumesc mult. Ea este cea care m-a sustinut ca sa scriu totusi aceste randuri pentru voi asa ca …..voi folosi experienta ei de cativa ani. De obicei, prefera sa faca rezervari pe site-uri deja testate in alti ani si foloseste informatiile de pe net referitoare la sfaturi si idei, articole despre destinatii preferate de alti turisti. Aceste sfaturi le-a primit in urma cu cativa ani cand se pregatea sa plece la sora ei in Spania si nu stia ce sa faca, ce sa aleaga, unde sa se duca si pe cine sa intrebe. De atunci, le urmeaza cu sfintenie:

  • stabileste bugetul

  • in functie de anturajul ei decide ce sa faca: alege o agentie de turism ori isi creaza singura itinerariul de vacanta (unele prietene de-ale ei prefera sa mearga pe mana unei agentii, altele sunt mai aventuroase si prefera sa se adapteze la fata locului)

  • in fiecare an merge in alt loc (vrea sa vada cat mai mult din lume)

Spre ex, de la ea am aflat si noi de varianta cu aparthotelurile din Bulgaria. Va aduceti aminte cand am fost plecati in urma cu cativa ani, nu? Nici nu stiam ca exista asa ceva: blocuri, zone intregi rezidentiale cu asemenea blocuri si case ce pot fi inchiriate de familii ori grupuri de prieteni.

E ca si cum ai inchiria un apartament: ai tot confortul la dispozitia ta si panorama este de vis….

Fotografie2034

Aparthotelul unde am stat noi era situat foarte aproape de plaja. Absolut toate zonele de locuit sunt delimitate spre plaja de un gard cu poarta care se deschide cu cartela de acces de la aparthotel astfel incat nimeni strain nu poate avea acces la…nimic! Aceasta este o fotografie facuta chiar de pe unul dintre balcoanele apartamentului unde am stat in vacanta din Elenite.

Fotografie2047

Cred ca aceea a fost prima data cand am fost si noi mai aventurosi in alta tara pentru ca am vizitat si am mers mult prin cele doua orase unite Nessebar si Elenite, descoperind multe locuri interesante, inclusiv parcurile de distractie de acolo

Fotografie2333

Revenind la subiectul acestui articol (scuze ca am deviat un pic, dar nu m-am putut abtine), Dana mi-a povestit ca, de fiecare data cand se pregateste de plecare, cauta pe internet informatii referitoare la:

  • legile de acolo (daca pleaca cu masina trebuie sa fie respectate anumite reguli, daca pleaca cu avionul altele)

  • eventuale avertismente date de MAE despre acele tari/zone

  • restaurante si zone de relaxare din zona hotelului unde urmeaza sa se cazeze

  • puncte turistice si preturi

  • daca ai voie si ce anume poti lua de acasa (medicamente, mancare etc)

  • oferte de zbor preferentiale (am inteles ca sunt perioade cand exista preturi mai mici decat cele normale ori anumite oferte date de unele companii)

Ati intrebat ce haine si jucarii sa luati cu voi. Aici depinde de varsta copiilor pentru ca, daca aveti bebelusi, este nevoie de haine de schimb mai multe, de scutece, produse de ingrijire a pielii. Daca aveti copii mai mari, nu mai e nevoie de atatea haine, dar ar fi indicat sa luati jocuri si carti care sa ii tina ocupati pe timpul zborului cu avionul.

Banuiesc ca aici tine si de voi.

Din experienta mea de anul trecut, pot spune ca se poate calatori si cu mai putine bagaje. Vacanta trecuta, am insistat sa luam masina mea care e mai mica. Sotul nu se simtea bine si imi era teama sa incerc sa conduc masina lui pe drumuri necunoscute. Din cauza ca Smartul nu permite sa iei multe bagaje, am invatat sa iau strictul necesar la noi. Este foarte adevarat ca am apelat, la un moment dat, la serviciile de spalatorie de la unul din hotelurile unde ne-am cazat asa ca luati si aceasta variana in calcul.

Important e sa stabiliti exact bugetul, destinatia si locurile de vizitat. De cele mai multe ori apar si probleme ori cheltuieli neprevazute asa ca puneti si o rezerva de bani in caz de orice eventualitate.

Drum bun si distractie placuta!

Cine participa la targuri de turism?

Cand eram proaspat absolventa de facultate, aveam o multime de colege care au decis ca cel mai bine este sa caute o oferta pentru vacanta printre firmele participante la un targ de turism. Imi aduc aminte ca au umblat de nebune o zi intreaga (atat isi alocasera din punctul de vedere al timpului liber) pana au gasit ceva care sa convina intregului grup de prietene: pret, locatie, perioada, durata, oferta etc.

Pentru ca eram extrem de concentrata pe ideea de a-mi gasi un job si pentru ca nu imi permiteam sa plec undeva, am amanat participarea la „vanatoarea” de oferte cum o numeau ele.

Dupa circa un an, m-am angajat, in sfarsit. La acel loc de munca am dat de 3 „nebune” impatimite ale targurilor turistice care stiau TOATE ofertele de pe piata. Si cand zic „toate”, credeti-ma ca nu era firma de turism a carei oferta pentru Turcia, Grecia ori Egipt sa nu fie cunoscuta de cele 3 „domnisoare”.

De la ele am aflat pentru prima data ce inseamna early booking, dar mai ales …rabdare! Rabdarea de a cauta, de a astepta sa apara oferta potrivita cu lista de criterii si cu bugetul pe care ti-l permiti.

La 7 luni dupa ce m-am angajat, m-am casatorit si am avut o surpriza de la nebunele mele de colege: un sejur la mare.

A fost o surpriza enorma pentru ca, pur si simplu, nu ne mai permiteam si acel sejur dupa ce ne costase nunta mai mult decat ne permisesem (desi am organizat-o singuri, tot au fost costuri mult peste cele estimate). La plata sejurului au contribuit toti colegii mei asa ca suma per persoana nu a fost mare din cate am dedus eu.

Le-am fost extrem de recunoscatoare. Desi avusesem un inceput dificil cu seful peste birouri care nu prea ma vroia acolo si ii invinuia pe cei de la resurse umane ca adusesera pe cineva fara prea multa experienta, pana la urma intelesese si nenea (apropiat de pensie) ca nu eram singura angajata de pe bancile facultatii, ci eram 10 oameni la toate sucursalele din tara; dar mai ales fusesem selectati dupa teste si departajari destul de drastice).

Iar acest cadou venit din partea tuturor colegilor, din toate birourile a fost una dintre cele mai mari surprize. Nu imi dadusem deloc seama ca pot fi asa uniti cand e vorba de cineva abia intrat in grupul lor. Ce sa mai zic?!? A fost asa de binevenit si eram asa de obositi dupa ce alergasem de nebuni in saptamana de dinaintea nuntii, incat in primele 2-3 zile de stat la mare nu faceam decat sa zacem…pe bune! Eram chiauni!

Ne propusesem sa plecam prin tara sa calatorim pe perioada lunii de miere, dar am renuntat cand ne-am dat seama ca muschii nostri refuzau sa se miste mai mult decat ceea ce insemna hotel-plaja si uneori plimbari pe faleza….si asta o spune cineva care nu are obiceiul sa stea degeaba ori sa se „rasfete” cu un pui de somn pe sezlong ­čśÇ

Am zis in fiecare an ca voi incerca sa imi aduc aminte de targurile de turism, dar, cumva, memoria mea se activeaza dupa ce se incheie totul…. E adevarat ca anul trecut am ales sa avem o vacanta inedita si sa facem un tur prin tara ceea ce a fost nemaipomenit. A fost o experienta minunata care ne-a prins bine ­čÖé

Am vizitat atat de multe locuri si am cunoscut atat de multi oameni incat amintirile acelea sunt nepretuite: 14 -  Targu Jiu (Brancusi) (14) 8 -  Sarmisegetusa Regia (28) 5 -  Muzeul Portile de Fier (41)

Anul acesta as dori sa plecam in Delta Dunarii.

Am mai scris eu pe aici cat de mult imi doresc sa ajungem acolo, dar imi era teama cand erau mici Daria si Andrei….Acum poate ar fi momentul potrivit…au mai crecut, nu mai mi se pare asa greu sa pleci cu amandoi intr-o zona de acest gen….nu sufera de rau de apa…le place pestele foarte mult….

Am gasit o oferta interesanta, dar stiu ca sunt multe….care doar asteapta sa fie studiate pana cand „the one” sa fie aleasa ­čśë

https://i1.wp.com/www.tvtravel.ro/poze/articole/96850226fbe6c47f908a06ec7edbd82f.jpg?w=676 (imagine preluata de aici)

Voi ati fost acolo? Daca da, cum a fost? Daca se duce cineva de Paste, sa dea de stire cum a fost, unde a plecat, cat a costat etc. Multumesc!!! Pentru cei care nu au fost, va invit sa urmariti play-listul de mai jos cu filmulte despre Marea Neagra si Delta Dunarii ­čśë

Older posts

© 2017 Drumul vietii

Theme by Anders NorenUp ↑

Page generated in 0,940 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
%d blogeri au apreciat: