24 ianuarie – lectia de istorie pentru pitici

24 ianuarie – ziua Unirii Mici

M-am tot gandit ce sa facem impreuna ca sa inteleaga si Andrei (3 ani) si Daria (aproape 5 ani) ce inseamna Romania, Principatele Romane, 24 ianuarie……Sunt mici asa ca nu pot da le dau atat de multe informatii fara sa-i plictisesc, obosesc….Am vrut doar sa retina esentialul:

1. Romania de azi (o parte din ceea ce a ramas mostenire de la Decebal) a fost candva impartita in 3 tari: Moldova, Muntenia (Tara Romaneasca) si Ardeal (Transilvania)

     Romania anului 2012

  sablon harta Romaniei

   am preluat ideea Mariei si am facut puzzle-harta cu cele 3 tari romanesti

  1. Relieful Romaniei

  campiile , Carpatii, Dunarea, Marea Neagra

  1. Portul traditional romanesc

Asa cum stiti, Daria a cusut o ie romaneasca

Intru-cat tatal meu a pastrat multe din jocurile de cand eram eu copil, astazi am putut sa le arat copiilor mei costumele nationale din jocurile Calusarul si Pacalici: sunt costume nationale specifice fiecarei zone din tara noastra si am avut ocazia sa ne si jucam cu ele, gasindu-le perechile 🙂

4. Vecinii Romaniei

 

  1. Tricolorul il stia Daria deja,dar a fost o ocazie buna sa discutam iar despre cele 3 culori ale steagului tarii noastre

  tricolorul Romaniei

Voi cum petreceti ziua de azi?

Despre Antoaneta 2222 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

6 comentarii publicate

    • 🙂 nu, doar ceva simplu, la nivelul de intelegere a doi pitici care vreau sa stie cine sunt, unde traiesc si sa invete putin putin din istoria tarii noastre
      ma bucur ca sunt deschisi, mai ales Daria, si vor sa invete lucruri noi 🙂

    • buna
      multumim 🙂
      Daria si acum ma intreaba de ce au fost despartite tarile, de ce sunt doua Moldove, de ce ….de ce……
      Se vede treaba ca a prins lectia de azi si e interesata 🙂

  1. Foarteeee frumoooooos. Felicitari! Nu stiu cum reusiti, va invidiez, imi tot impun sa las alte activitati deoparte si sa ma ocup mai mult de copilasi dar niciodata nu reusesc.
    Bravo pt mamicile care pun atat de mult suflet si pret pe timpul acordat copiilor.
    Ma bucur mult ca am descoperit aceste sait-uri(piticii si talente de nazdravani).
    Inca odata FELICITARI. O sa incerc sa urmez exemplul.

    • Maria, sincer am primit in urma cu cativa ani o lectie dura: eram invitati la ziua unei prietene, dimineata la 5 am primit mesaj sa nu mai venim; am fost foarte surprinsi, pe la 9 am primit mesaj ca se tine totusi mica petrecere. Contrariati, am mers totusi la ei: ce se intamplase? In cursul saptamanii, parintii erau extrem de ocupati: plecau la 6 dimineata,veneau tarziu pe la 7-8 seara, nu aveau timp nici de copil,nici de ei insisi, noroc ca locuiau cu bunicii. In sambata dinaintea petrecerii, au inceput sa faca pregatiri asidue: batut covoare, spalat/calcat rufe, mancare gatita…etc pana 11 seara au durat toate astea – moment in care sotul a decis ca e prea mult si i-a spus sotiei ca nu mai face nimic. Ea nu vroia sa renunte deloc la curatenie (desi nu era cazul pentru ca ne cunosteam de ani buni si ne vizitam frecvent), ii spunea ca nu pregatise gratarul pentru a doua zi. In sfarsit, discutia a degenerat ca erau pe punctul de a divorta de la asta!
      In timpul mesei, a venit in discutie aceasta problema care parea ca se rezolvase: vor incerca sa-si faca mai mult timp pentru ei ca familie! Dar……se pare ca doar sotul gandea asa pentru ca sotia tot nu intelesese ca poate sa lase un pic garda jos si sa isi imparta treburile pe zile: in cursul saptamanii erau 2 zile cand ajungeau alternativ mai devreme acasa si puteau rezolva o parte din ele in loc sa le lase pe week-end, puteau sa petreaca mai mult timp cu fetita lor in fiecare seara daca o lasau pe bunica sa le faca mancare asa cum se oferise….
      Am stat de vorba cu sotul meu si am ajuns la concluzia ca viata e una singura: cand vom imbatrani nu ne vom aduce aminte daca am sters praful,dat cu aspiratorul, mai degraba am vrea sa ne amintim primele cuvinte ale copilului (la vremea aceea o aveam doar pe Daria), primii pasi, cum a tinut prima data o jucarie in mana……
      Nu reusesc mereu,dar incerc, pe cat posibil, sa imi fac timp pentru copii, sa ma joc cu ei, sa citim impreuna….chiar si sa ne uitam impreuna la desene (sunt cateva care le plac si mai se uita): important este sa fim impreuna si sa simta ca sunt iubiti 🙂

Trackback-uri și pingback-uri 2

  1. Jocul de carti “Amintiri din copilarie” « pitici dar voinici
  2. Recomandarea de vineri: interviu Qarat Bijoux (alias Adrian Taraq) sau cum sa te reinventezi! | Pitici, dar Voinici

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,650 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: