„A venit primavara!” (poveste scrisa de mine)

 

“Ratustele mele pe apa s-au dus,
Stau cu ciocu-n apa si codita-n sus.

Ratustele mele inoata in iaz,
Dau din aripioare si fac mare haz.

Dupa atata joaca foamea a venit
Si pornesc grabite drept la pescuit.

Au mancat mult peste si s-au saturat
Una dupa alta, spre casa-au plecat.

Mergand catre casa ele macanesc,
Stau apoi la umbra si se odihnesc.”

 

               Cantecelul se auzea peste tot in padurea de langa ferma. De unde veneau sunetele? Cine canta? Ce instrumente se auzeau oare? Off,curiozitatea Dariei era prea mare: porni cu bicicleta val-vartej spre poteca de langa ferma tatalui ei – “Mai repede, mai repede……sa ajung, sa ajung…..te prind eu! Oricine ai fi, tot te prind eu!” isi spunea incapatanata de fetita. Pedala ca o vijelie speriind pasarelele care se odihneau pe crengutele abia inverzite ale copacilor, fericite ca soarele cald al primaverii le incalzea aripioarele pe care si le intindeau alene….si le intindeau alene pana a aparut Daria si le-a facut sa zboare care incotro: vaj-vaj!!! Trecu ca o naluca printre copaci!

              Liniste! Nimic nu se mai auzea! Nici un sunet, nici un cuvant! Unde? Cine? Cum? De ce? Daria avea atatea intrebari si era suparata foc! Se opri furioasa! Acum nu mai putea sa descopere cantaretul misterios! Cobori de pe bicicleta si porni incet inapoi…mergea cu capul in jos, lovi cu naduf intr-o gramajoara de pamant: off, de ce nu apucase sa-l prinda pe cantaretul misterios!??!, lacrimile incepura sa-i curga pe obraji….isi dorea asa mult sa afle cine canta atat de frumos…..

 

               Intre timp, trenuletul Dodo trecu pe la ferma sa intrebe de Daria:

               – Chu-chuuuuu!!! Buna ziua! Am venit sa o iau pe Daria la plimbare prin padure!

                – Nu-i acasa, raspunse fermierul Alex. A plecat fara sa ceara voie si sunt tare suparat din cauza asta. Cand va veni acasa, vom discuta foarte serios despre acest lucru! continua el cu o voce grava din care razbatea teama,dar si supararea unui tata care nu stie unde se afla copilul lui.

 

                Dodo isi dadu seama ca Daria a facut o boacana mare plecand de acasa fara sa ceara voie, nimeni nu stia unde se afla…Deja se insera si nici urma de Daria. Era cam multa liniste, de obicei rasetul fetitei umplea tot aerul si ii face pe toti sa zambeasca cu nazdravaniile ei…acum, insa, toti erau ingrijorati: o cautasera peste tot! O intrebasera si pe Mimi aricioaica, prietena Dariei, facusera inconjurul parcului din mijlocul satului unde se strangeau toti copiii care vroiau sa invete sa deseneze cu creta pe asfalt de la Invatatoare….o cautasera chiar si in Curtea cu Utilaje poate-poate se juca cumva cu Ursa, cainele mare si alb al fermierului, alt membru nazdravan al familiei.

 

               Ingrijorat, fermierul Alex porni cu tractorul mare si verde spre padure…Aprinse proiectoarele de pe tractor ca sa aibe mai multa vizibilitate si inainta cu grija, atent la orice umbra care se ivea din spatele vreunui copac, la orice tipat al bufnitelor, pasari de noapte care isi intorceau capul nedumerite ca un om venise pe teritoriul lor si le deranja…..Se lasase noaptea, intunericul incojura totul….puff!clanc!puff!clanc! Se auzea tractorul cel vechi in timp ce inainta pe poteca din padure…..

 

               Deznadajduit, fermierul se opri. Nu stia incotro sa o apuce…..unde era fetita lui? Padurea era ultima speranta si nici aici nu o gasise….Isi lasa capul in palme …. gandurile ii zburau aiurea: isi amintea cand Daria invatase sa mearga si o tinea de manute….ce veselie pe ea ca era stapana picioruselor care o ducea pe unde dorea ea (e drept ca uneori, piciorusele cele neascultatoare o duceau spre iarba si cadea in fund, dar nu conta…se ridica si isi continua drumul spre jucarii)……

               Isi amintea primele cuvintele spuse de Daria: „mama”, „tata”, „Dodo”, „Ursa”….”fug”…..Acum ii turuia gurita si nu se mai oprea, mereu avea ceva de spus, de povestit, dadea indicatii tuturor, inventa cate un joc atunci cand se plictisea…si inventa totul cu asa o usurinta de parca nu era nimic… Jocul ei preferat era Savant: cineva spunea un cuvant si ceilalti spuneau ceva asociat : masina – roata, drum, excursie, circulatie, volan….

                Isi amintea lumina din ochisorii ei verzi cand vazuse prima data botul acela alb, catifelat: „Ursa! Asa vreau sa se numeasca”…..si a crescut micul bot de catel pana a devenit un adevarat ciobanesc carpatin…dar bland ca un mielusel, o cauta pe Daria peste tot si dadea din coada ca un pui fericit sa fie mangaiat de un copilas cu sufletul mare….

               – Ursa! Cum de nu m-am gandit inainte! Trebuia sa o iau pe Ursa cu mine! Ea o gasea imediat! Fermierul porni in graba inapoi spre casa cu tractorul cel mare si vechi clantanind si pufaind…..

 

             Era noapte tarziu, Daria tremura de teama….mersese prin padure ca o nebuna cu bicicleta incercand sa descopere cine canta asa frumos si iesise de pe poteca fara sa-si dea seama….plansese de ciuda ca nu aflase cine era cantaretul misterios si se oprise in poienita ca sa culeaga cateva flori pentru Mama….oboseala o doborase pana la urma si adormise in zumzetul albinelor, lumina blanda a soarelui la apus, cantecelul pasarelelor vesele sa zboare alaturi de fluturasii dezmortiti dupa o iarna lunga si friguroasa….

              Se trezise cu zambetul pe buze: visase cum ii dusese Mamei buchetul acela minunat de narcise – primele aparute in Poiana Fermecata cum ii spunea Mama pentru ca arata ca un vis inmiresmat de atatea flori colorate si frumoase care cresteau din primavara pana toamna tarziu – in visul ei, Mama primea uimita si incantata narcisele si o lua la piept, dandu-i un pupic dulce asa cum numai mamele stiu sa o faca.

              Acum, insa, era noapte, era frig si Daria incepu sa se sperie! Tocmai se gandea ce sa faca…..cand auzi ceva: „ham-ham!!! ham-ham!!!” Era Ursa, cainele ei!!! Ce bucurie! Ce usurare!

              – Aici! Sunt aici! striga Daria cu lacrimi siroind pe obraji.

               Fermierul rasufla usurat, o gasise! Ursa o gasise! O infasura pe Daria intr-o patura groasa pe care Mama insistase sa le-o dea la ei si o lua in brate! O stranse la piept si ii dadura si lui lacrimile: ii fusese asa teama! Ursa sarea si dadea din coada mandra ca o gasise pe stapana si prietena ei, sarea pe fermier ca sa ajunga la Daria. Fermierul se apleca si Ursa isi puse cu blandete capul langa obrazul fetitei care strangea cu putere buchetul de flori intr-o mana si cu cealalta mana o mangaie pe prietena ei credincioasa care reusise sa o gaseasca.

              Bunicul lua bicicleta si merse alaturi de fermierul Alex catre casa, tacuti si obositi dupa atatea cautari, dar fericiti ca se terminase totul cu bine. Ca niciodata, Daria nu scotea un sunet, fetita vorbareata era si ea tacuta. Cand ajunsera acasa, Mama ii astepta in prag cu lacrimile curgand siroaie: o lua in brate si o stranse atat de tare de parca nu vroia sa-i mai dea drumul vreodata!

               – Te iubesc, Mama! zise Daria si ii intinse buchetul de narcise.

               – Si eu, scumpo! Si ii dadu un pupic dulce….de mama!

 

                Mama o culcase pe Daria in camera ei dupa ce ii daduse o cana de ceai cald indulcit cu miere din salcamul de langa ferma, chiar cel unde atarna leaganul fetitei si care astazi o asteptase atata…..

 

                „Totusi, de unde se auzea acea melodie? Cine canta? La ce instrument?” aceste intrebari o framantau pe Daria cea nazdravana in timp ce isi facea toaleta de dimineata.

               – Buna dimineata, Mama! spuse ea vesela.

               – Trebuie sa vorbim cu tine,Daria! se auzi vocea fermierului Alex.

              Daria stia ca gresise si se gandea cum sa-si ceara iertare, se gandea ca poate o vor pedepsi…..

               – Stiu ca am gresit! Eram asa de curioasa sa aflu cine canta ca am plecat cu bicicleta cat de repede am putut ca sa-l prind pe cantaret! spuse ea pe nerasuflate. Promit ca nu voi mai pleca fara sa va cer voie, promit ca nu ma mai indepartez de voi, promit ca nu mai plec din curte o saptamana, ba nu o luna, ba nu trei luni…ba nu UN AN! Promit! Dar trebuia sa aflu cine era cantaretul misterios!

             Parintii fetitei cu ochi nazdravani zambira: asta era Daria lor! Nu se va schimba niciodata! Fermierul Alex isi drese vocea ca sa mascheze zambetul ce ii aparea pe buze:

             – Credem ca ti-ai primit pedeapsa cand te-ai ratacit si ne dam seama ca teama pe care ai simtit-o te-a facut sa intelegi gravitatea faptei tale! SA NU MAI PLECI NICIODATA DE ACASA FARA SA CERI VOIE!!! Putea sa se intample ceva grav, puteai fi in pericol si noi sa nu te putem ajuta in vreun fel!!!

               Lacrimile incepura sa curga pe obrajii Dariei, intelegea ca parintii ei se temusera pentru ea, vazu ochii Mamei de obicei veseli si calzi, acum ingrijorati si incercanati….intelese! Se arunca in bratele Mamei si planse pana se linisti: „nu voi mai face asta!” sopti ea in timp ce Mama ii stergea lacrimile si o saruta usor pe obrajori si pe frunte.

            – Daria, imbraca-te cu rochita pe care ti-am pregatit-o pe pat. Trebuie sa plecam!

              Fara sa mai puna intrebari, Daria se duse la ea in camera si se imbraca cu rochita noua croita de Mama special pentru ea. Era o rochita frumoasa verde cu volane albe de dantela dedesubt, bretelutele se prindeau cu floricele galbene, iar curelusa era si ea galbena cu floricele verzi. Isi pieptana cu grija parul…ii crescuse in sfarsit si putea sa-l prinda in coada, oh…cat de mult isi dorise sa aibe parul lung…rabdare! Asta ii spunea Mama de fiecare data cand fetita se agita si isi dorea acum-acum cate ceva! Se incalta cu sandalutele noi cumparate de Mama si cobori cu toata viteza scarile!

               – Unde mergem? intrebarea asta ii inflori pe buze, dar se abtinu….inca se simtea vinovata pentru boacana facuta…..Mama ii prinse o narcisa in par si o saruta pe frunte. Daria observa ca celalalte narcise fusesera puse cu grija intr-o vaza pictata de Mama, asezata in mijlocul mesei din sufragerie.

              O lua pe Mama de mana si pornira spre Centru – locul unde se adunau toti satenii atunci cand era un eveniment important. Curioasa, Daria se tot uita spre multimea de oameni asezati pe scaune in jurul unei scene. Ce sa fie oare? Pentru cine aranjasera totul? Ce era cu scena aceea? De ce erau toti imbracati ca de sarbatoare? De ce Mama o imbracase cu haine noi? Daria si parintii ei se asezara pe scaune  alaturi de prieteni si vecini.

               Erau prezenti toti cu mic, cu mare asteptand cu nerabdare si interes.

 

                Deodata, se auzi o muzica atat de frumoasa…..ca nimeni nu mai scoase vreun sunet. Incet, pe scena, incepura sa apara copiii de la Gradinita imbracati in costume populare, cantand:

“Ratustele mele pe apa s-au dus,
Stau cu ciocu-n apa si codita-n sus.

Ratustele mele inoata in iaz,
Dau din aripioare si fac mare haz.

Dupa atata joaca foamea a venit
Si pornesc grabite drept la pescuit.

Au mancat mult peste si s-au saturat
Una dupa alta, spre casa-au plecat.

Mergand catre casa ele macanesc,
Stau apoi la umbra si se odihnesc.”

             Misterul era lamurit: copiii de la gradinita exersasera in padure: „Vine-vine primavara” , „Infloresc gradinile”, „Primavara” de George Toparceanu, „Ratustele”……ce cantecele frumoase! Daria era incantata! Acum isi adusese aminte ca si ea facuse la fel cand era mica (acum crescuse – era clasa I ) si exersasera in padure ca sa faca o surpriza tuturor cu ocazia Festivalului Primaverii.

              Toti cantara alaturi de copii si batura veseli din palme cand piticii de la gradinita incinsera o hora la care ii poftira cu mic,cu mare!

              Era noapte tarziu….stelele straluceau pe cer, Luna lumina bolta cerului……sforrrr!!! se auzi din cusca Ursei care dadeau din labute si se agita in somn….visa ca alerga prin padure sa prinda pasarelele care ciripeau voioase.

Noapte buna,tuturor!”

___________________________________________________________________

 

 

Despre Antoaneta 2266 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

1 comentariu publicat

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Leapsa printre carti - Drumul vietii

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,699 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: