arme matematice de distrugere

Arme matematice de distrugere – Cathy O’Neil (recenzie)

Arme matematice de distrugere – Cathy O’Neil,
Editura Nemira Publishing House, București 2017,
traducere din limba engleză de Adriana și Radu Cimponeriu

Cu un titlu provocator, Arme matematice de distrugere și cu un subtitlu de asemenea foarte incitant, Big Data crește inegalitățile și amenință democrația, cartea matematicianului Cathy O’Neil pune niște probleme deosebit de arzătoare referitoare la modul în care este utilizată statistica în analiza datelor de tot felul într-o societate modernă, cum este cea în care noi trăim acum.

Desigur mult mai avansați decât noi, americanii (autoarea fiind americancă) utilizează de mult timp datele statistice pentru a analiza, studia și prevedea cam tot ce se poate despre complexa lor societate. Autoarea nu este un spectator din afară, ci chiar a lucrat în interiorul sistemului, în „miezul” problemelor ca să spunem așa, astfel încât  punctele ei de vedere sunt cele ale unui expert cu mare experiență.arme matematice de distrugere

Termenul de Big Data este din ce în ce mai vehiculat acum și chiar s-a ajuns ca specialiștii (destul de puțini) în domeniu să fie foarte căutați și plătiți „regește”, ca să încerce să ofere băncilor, companiilor, guvernelor, cele mai bune soluții într-o mulțime de chestiuni legate de tot ce ține de viața socio-economică.

O companie de exemplu vrea să afle tot ce se poate despre profilul consumatorilor, din care să își atragă viitorii clienți, ca să își poate vinde produsele.

Un guvern vrea să găsească moduri de a economisi resursele și să cheltuiască banii pentru sănătate și educație cât mai eficient posibil, reducând pierderile.

O bancă vrea de asemenea să ofere credite doar celor care pot să le plătească, cu dobândă, pentru că altfel banca ar intra în faliment, cum s-a întâmplat adeseori în istorie.

Și atunci, pentru a putea lua decizii cât mai „corecte”, cât mai „argumentate”, cât mai „obiective”, se apelează la matematicieni, informaticieni, economiști, ingineri și tot felul de alți specialiști, pentru a elabora modele de analiză și de lucru cât mai bune cu putință.

Niște modele matematice, statistice, teoretice în fond, au însă limitările lor și tocmai aici „intervine” autoarea cărții: ea pune problema „morală” a utilizării exagerate a datelor statistice în modele pe care le numește arme matematice de distrugere (sau AMD ca să scrie totul prescurtat).

Pentru că, în funcție de niște circumstanțe oarecare, tu ca individ, poți să fii un „norocos” sau un „condamnat” din start, pentru că sistemul big data nu are „sentimente”.

Ești născut într-un cartier mai sărac sau faci parte din comunitatea afro-americană sau hispanică?

Ești deja considerat ca făcând parte dintr-o „de risc” și vei fi „judecat” într-un anume fel atunci când îți cauți un job sau vrei să iei un credit bancar.

Ai întârziat o rată sau doua la bancă, ei bine tot sistemul „va ști” cine ești și pe viitor vei avea șanse tot mai reduse în orice vei încerca să faci.

Aici se pune problema „morală” a statisticii, care-i vede pe oameni doar ca pe niște numere și nu ca pe ființe vii, cu nevoi și sentimente.

Chiar cei care elaborează modelele le recunosc limitele, dar ei încearcă să le facă să funcționeze, adică să producă rezultate cuantificabile în bani. Banca a obținut profit? Puțin îi pasă băncii prin ce metode a realizat asta, chiar dacă în urmă rămân și alți oameni în suferință, care nu își pot achita creditele și rămân faliți, săraci lipiți pământului.

Această situație a „explodat” pur și simplu în 2008 când a fost marea criză a creditelor ipotecare, care au afectat atât sistemul bancar american cât și foarte multe țări ale lumii.

Practic băncile au dat credite cu foarte mare larghețe, prețurile locuințelor au crescut artificial, a fost o „bulă” imobiliară peste tot în lume și în momentul când o singură „piesă de domino” a căzut, s-a prăbușit totul. Au avut de suferit nu atât de mult băncile, cât mai ales milioane de oameni care și-au văzut „evaporate” într-o zi economiile de o viață.

Întreaga economie mondială a avut de suferit, pentru că modelele matematice de creditare, de re-creditare și de re-eșalonare a creditelor nu au urmărit altceva decât profitul cu orice preț. Se poate spune acum, după analiza datelor respective că modelele utilizate au fost într-adevăr imorale.

Dar nu doar astfel de lucruri vei găsi în cartea lui Cathy O’Neil, ci și multe alte date foarte interesante. Vei înțelege ce înseamnă statistică și big data, cum se utilizează acestea în societatea omenească în zilele noastre sau care sunt limitările și modalitățile de a îmbunătăți modelele.

De exemplu antrenorii echipelor din diferite sporturi caută tot timpul soluții pentru a optimiza jocul echipei, de a obține maximul posibil utilizând resursele pe care le posedă. Dar modelele utilizate în sport sunt „morale” după cum le consideră autoarea, pentru că se bazează pe date statistice accesibile tuturor, în vreme ce băncile sau companiile de exemplu folosesc date „ascunse”, doar de ele știute.

Chiar dacă în titlul cărții apare „amenințătorul” termen matematică, care ar putea să pună pe fugă pe potențialii cititori, trebuie să știți că aceasta este o carte fără formule și fără calcule matematice, adică o carte pe care o poate citi oricine.

Această carte este dedicată tuturor celor fără șanse”, spune autoarea pe una dintre coperțile interioare, iar eu cred cu tărie că citirea ei va oferi „armele” necesare ca fiecare să poată să combată cât mai bine ceea ce îi poate fi „potrivnic” din punct de vedere statistic, în relația cu băncile, companiile sau societatea în general. Deoarece cunoaștere înseamnă și putere!

Cartea Arme matematice de distrugere o puteți cumpăra fie direct de pe site-ul editurii (vezi aici), fie din marile librarii online (vezi aici)

Tu ce parere ai?

%d blogeri au apreciat: