baruri

Ce ar trebui să știi despre baruri atunci când mergi în Italia

Ce ar trebui să știi despre baruri atunci când mergi în Italia

Dacă o să întrebaţi românii tradiţionalişti ce părere au despre persoanele care intră într-un bar o să înţelegem cam care este percepţia generală cu privire la acest tip de local. Este aceeaşi situaţie la ţară, unde persoanele care intră într-o crâşmă sunt imediat etichetate de mica comunitate locală ca nefiind de încredere, fapt pe undeva nu prea departe de adevăr.

În marile oraşe însă au apărut localuri selecte, terase căutate de persoane educate şi cu stare şi nu de beţivani. Oamenii merg acolo să se întâlnească cu prietenii, să discute, să socializeze. Merg deopotrivă şi bărbaţi şi femei, fără ca acestea din urmă să se simtă cumva ruşinate că intră într-un astfel de local. Şi nici n-ar avea de ce.baruri

Ideile de mai sus mi-au venit gândindu-mă la Italia, ţară în care am locuit o perioadă şi de care mi-am reamintit odată cu vizita recentă a fratelui meu, care încă mai locuieşte acolo.

Eu consider că dacă ajungi într-o ţară străină este util să afli câte ceva şi despre cultura acelei ţări, despre mentalităţile locuitorilor, despre cum trăiesc ei viaţa de zi cu zi, că altfel degeaba ai călătorit.

Unul dintre aspectele vieţii de zi cu zi al italienilor îl reprezintă barul. Barul în Italia este o adevărată instituţie. În primul rând în bar nu intră beţivii, nu că nu ar avea şi ei beţivii lor, dar care oricum sunt în număr mult mai mic decât pe la noi. În al doilea rând în bar nu prea se consumă băuturi alcoolice. Astea sunt două lucruri complet diferite faţă de ceea ce este barul la noi.

Dar ce se face atunci într-un bar din Italia? Se bea cafea. Dimineaţa barul se populează cu cei care iau pe fugă micul dejun, compus dintr-un corn (cornetto) şi o cafea (cel mai adesea cappuccino, adică o cafea cu lapte făcut spumă).

Tot din bar oamenii îşi cumpără ziarul cu primele ştiri şi comentarii ale zilei, biletul pentru transportul în comun, dar şi biletul la loto. Turistul poate găsi acolo hărţi ale oraşului, ale ţării şi ale Europei. Copiii intră şi ei cu părinţii să mănânce ceva dulce.

Către prânz barul se umple din nou cu cei care doresc să bea cafeaua, dar şi să mănânce un sandviş. În cursul după-amiezii şi al serii e la fel. Barul este un mic magazin cu de toate, dar în primul rând locul unde se bea celebra cafea italiană: în cantitate mică, dar foarte concentrată, astfel încât o simţi imediat. Şi cartelele telefonice tot din bar se cumpără. Şi câte şi mai câte, că nu mi le mai amintesc pe toate.

Dacă sunteţi un turist cu buget limitat, nu vă uitaţi într-un bar după mese frumos aranjate. Nu că n-ar exista. Dar dacă sunteţi atenţi veţi observa că marea majoritate a clienţilor comandă cafeaua pe care o beau repede în picioare.

În Italia sunt preţuri diferite dacă doriţi să vă aşezaţi la masă, uneori chiar şi de trei-patru ori mai mari. Un amic călătorise la Veneţia şi în loc de patru euro pe un sandviş, preţ oricum foarte mare, a dat şaisprezece euro bucata, pentru că a stat la masă, lângă vestitul Canale Grande.

Sandvişul era mare, bun, cu de toate şi sunt sigur că nu o să-l uite niciodată şi nu pentru gust… Râzând spunea că ar fi putut să se deplaseze trei metri mai încolo şi să stea jos pe o bordură, tot lângă Canale Grande…

Voi aţi fost în Italia? Cum vi s-a părut cafeaua de la bar? 😉

Tu ce parere ai?

%d blogeri au apreciat: