attachment parenting

Ce înseamnă attachment parenting

Ce înseamnă attachment parenting?

O povestioară cu tâlc pe care am auzit-o de curând mi-a dat ideea acestui articol. Acolo era vorba despre un copil care strângea bani ca să poată fi o oră cu tatăl lui. L-a întrebat pe tatăl său cât câștigă pe oră la locul de muncă pentru ca mai apoi să-i ofere el acea sumă, din economiile lui, ca să stea și cu el o oră.

Este din păcate un fapt adevărat și îngrijorător, acela că părinții găsesc din ce în ce mai puțin timp pe care să-l petreacă împreună cu copiii lor, iar noile structuri sociale au „scos din ecuație” bunicii, care altădată îndeplineau ei acest rol. În țara noastră mai apare încă un fapt în plus, acela că mulți părinți sunt plecați la muncă în străinătate, deci nu stau cu copiii lor deloc timp de ani de zile.

attachment parenting

Inițial conceptul de attachment parenting a apărut ca o mișcare inițiată de psihologi și pedagogi entuziaști, dar cu referire strictă la copiii mici, la bebeluși adică. Adepții susțin că bebelușul trebuie purtat cât mai mult timp posibil în brațe de către mama lui (sau de ce nu, de tată), ca să-i simtă corpul și căldura.

Bebelușul se dezvoltă astfel mai armonios, mai liniștit, într-un mediu cu mai multă afecțiune. În plus, deja acceptat de toți, se promovează alăptatul la sân, deoarece laptele matern este cel mai bun aliment posibil pentru nou-născuți.

Acum conceptul s-a extins, deoarece este foarte clar pentru toată lumea, inclusiv pentru sceptici, că și copiii mai mari au nevoie de afecțiune, la fel ca și adulții, dacă nu știați încă.

Așa cum se întâmplă de cele mai multe ori, orice mișcare are și adepții ei care se „radicalizează”, ceea ce conduce la controverse, între susținătorii ei și contestatari. Numeroase studii sunt împotriva „cocoloșirii” copiilor, pentru ca aceștia să nu devină prea dependenți de părinți. Se spune că acest tip de educație este „tribal” și că se potrivea în alte vremuri, când și societatea era altfel alcătuită.

Acum în foarte multe familii părinții lucrează amândoi iar femeile mai ales își doresc și ele o carieră, la fel ca și bărbații, nu doar să „stea la cratiță” și să crească copii. Dar cred că ideile de bază ale mișcării sunt foarte bune, dacă nu se ajunge la exagerări.

În orice caz, părinții trebuie să își facă timp pe care să-l petreacă cât mai mult alături de copiii lor, alături de familie în general, chiar dacă și munca îi solicită foarte mult.

2 comentarii publicate

  1. asa cum ziceam si pe Fb sau pe Insta, nu mai stiu sigur pe unde, echilibrul este de baza in toate. Nici sa-l ignori si sa nu il bagi in seama cu zilele, dar nici sa stai mereu la fundul lui pana la 14 ani.

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: