testul bezelei

Ce legătura are testul bezelei cu succesul în viață

Testul bezelei. Ce este și ce legătura are cu succesul în viață. Amânarea recompensei

Am mai scris despre conceptul numit amânarea recompensei aici  și acum revin cu câteva precizări pe care nu le-am făcut la momentul respectiv. Mai exact vă voi vorbi puțin despre ”testul bezelei”.

Testul bezelei (sau marshmallow test) a fost conceput și efectuat pentru prima dată (1972) de psihologul american de origine austriacă Walter Mischel, care lucra la celebra universitate americană Stanford, una dintre cele mai prestigioase din lume(vezi AICI și cartea acestuia).

testul bezelei

În varianta inițială a testului, unui copil i se punea în față o bezea și i se cerea să aștepte un sfert de oră, fără să o mănânce, ca să primească după aceea două. Copilul era și filmat între timp, pentru a se observa reacțiile lui. Puteți vedea mai jos și un filmuleț chiar amuzant despre cum reacționau copiii.

Testul a fost apoi reluat în foarte multe variante și ceea ce urmărea de fapt era capacitatea unei persoane (copil, adolescent sau adult) de a se înfrâna, de a avea răbdare. Dar testul conceput de Mischel nu ar fi fost decât o chestie amuzantă dacă nu ar fi fost proiectat pe… zeci de ani.

Adică acei copii au fost apoi monitorizați pe parcursul întregii lor vieți, urmărindu-se evoluția lor. Cei care s-au putut abține și nu mâncat imediat bezeaua au realizat mai multe în viață: studii mai avansate, urmate de o profesie mai bine plătită, o viață mai îmbelșugată, o familie mai bine închegată.

Cei care s-au repezit să o mănânce imediat au avut vieți mai proaste din punct de vedere calitativ: școală mai puțină, munci mai necalificate și mai prost plătite, familii destrămate (divorțuri), unii ajungând chiar infractori și făcând închisoare.

Și dacă tot am pomenit de infractori, și la ei se aplică principiul amânării recompensei. Într-o serie de reportaje despre jafuri celebre date la bănci americane, specialiștii de la FBI spuneau că marea majoritate (cam 97%) a celor care reușesc pe moment să scape, sunt prinși apoi în decurs de unul-doi ani, deoarece cheltuiesc imediat și cu nesăbuință, ceea ce au furat. Adică își cumpără de îndată obiecte de lux și atrag atenția asupra lor prin comportamentul de consum.

Doar vreo 3%, care sunt și foarte deștepți, nu sunt niciodată prinși în toată viața lor, deoarece nu mai dau alte spargeri și trăiesc liniștiți, cheltuind puțin câte puțin din banii furați. Adică „dispar” pur și simplu din atenția oricui: își iau locuri de muncă unde își văd de treabă, după un timp își cumpără și o mașină normală, o casă normală, fac rate la bănci ca orice om, le plătesc la timp și desigur, discret, folosesc cu „țârâita” și banii furați.

Chiar și dintre cei care câștigă cinstit foarte mulți bani, doar puțini îi administrează cu mare chibzuință. Sunt mari sportivi sau actori de exemplu, precum și „miliardari de carton”, care și-au risipit averile făcute rapid, deoarece nu au știut să amâne recompensa, adică să se abțină (de la cheltuieli).

La testul bezelei făcut pe copii, cercetătorii au căutat și alte răspunsuri. De exemplu, și-au pus problema dacă personalitatea unui copil îi va determina automat și drumul în viață. Cu alte cuvinte, cel care „înhață” imediat bezeaua, va ajunge infractor?

Din fericire există mulți alți factori care contribuie la succesul în viață, iar răbdare și putința de a amâna recompensa, se pot educa. Adică un copil care mănâncă bezeaua din primul minut, poate ajunge, dar doar prin educație, un adult foarte cumpătat, foarte răbdător, schimbându-și practic traseul vieții. Și psihologii o subliniază: doar prin educație!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.