corpul nu uită

Corpul nu uită (recenzie) – Myriam Brousse, Valerie Peronnet

Corpul nu uită. Autori Myriam Brousse și Valerie Peronnet,
cu subtitlul Vindecarea traumelor profunde din inconștient, Editura Philobia, București 2019,
traducere din limba franceză de Cristina Livia Vasilescu

Neuroștiințele au avut o dezvoltare deosebită în ultimele decenii, dar studii în acest domeniu au fost efectuate cu mult timp înainte, de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Odată cu noile descoperiri teoretice s-au putut perfecționa și aplicațiile practice, psihoterapiile fiind beneficiarele  de drept ale tuturor cunoștințelor despre funcționarea creierului și a corpului uman.

În cartea de față, Myriam Brousse (care a scris cartea, colaborând cu Valerie Peronnet), ne duce într-o lume fascinantă despre existența căreia mulți dintre noi nici nu au auzit, sau aflat foarte puține, lumea inconștientului, din creier dar și din întregul corp.

corpul nu uită

Autoarea face parte din noua școală de gândire a căror adepți nu localizează procesele neuropsihice doar la nivelul creierului și fiind strict legate doar de creier. Se consideră că și celulele au propria lor memorie (absolut logic, deoarece celulele au fiecare în parte ADN), sau mergând chiar mai departe, moleculele o posedă. Cum altfel s-ar putea explica faptele fascinante descoperite despre memoria ancestrală, despre lucruri transmise de la strămoși și specifice unor întregi populații?

Aici în această carte se discută despre vindecarea traumelor din trecut pentru a „îndrepta”, pentru a „pune în regulă” viețile și trăirile psihice ale oamenilor. Traumele din trecut nu se uită, ci sunt păstrate în inconștient pe parcursul întregii vieți a unui individ. Însă descoperirea lor, apoi vindecarea lor, va conduce și la vindecarea multor boli de care individul suferă, dar și vindecarea unor afecțiuni psihice și psihiatrice.

Pe baza noilor cunoștințe din foarte multe domenii, s-a ajuns la înțelegerea faptului că noi putem suferi acum și din cauza unor traume pe care părinții, bunicii și străbunicii noștri le-au suferit. Dar cel mai mult ne afectează propriile trăiri din trecut, propriile traume suferite, atenție, încă din momentul conceperii noastre ca ființe care vin pe acest Pământ.

Deși actele ne arată că noi existăm din ziua în care ne-am născut (dintr-o mamă dovedită și un tată declarat – după spune autoarea), de fapt existența noastră începe nu doar din momentul conceperii, ci chiar dinainte de acesta, deoarece celulele din care ne vom forma există dinainte de concepție. Ori s-au adus dovezi clare despre problemele pe care le au copiii care nu au fost doriți de părinți, sau copiii care au fost doriți doar de unul dintre ei.

Memoria materiei vii este formidabilă și fătul, apoi bebelușul, apoi copilul suferă traume care trebuie neapărat cunoscute și vindecate. Până și placenta are o deosebită importanță în dezvoltarea ulterioară a copilului, deoarece aceasta este inițial un „corp comun” cu viitorul bebeluș. Abia după câteva zile de la fecundare are loc separarea dezvoltării celulare și o parte din celule vor deveni făt, în vreme ce o parte se vor „sacrifica” pentru viața viitoare și vor deveni placentă.

V-am provocat să aflați mai multe? Citiți cartea pentru că este absolut fascinantă și vă va ajuta să vă descoperiți singuri traume din inconștient. Numai conștientizate acestea pot fi vindecate. Nu aveți traume? Cu toții le avem și pe toți ne afectează într-un fel sau într-altul. Cartea se poate comanda de pe Libris.ro.

În carte sunt foarte multe exemple din practica de cabinet a autoarei și din multe dintre acestea putem găsi povești de viață, poate chiar asemănătoare cu a noastră. Cunoscând mai multe și conștientizând, vom putea găsi și răspunsuri la întrebări care ne frământă.

2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.