cu mâinile legate

Cu mâinile legate – Adrian Onciu (recenzie)

Cu mâinile legat – autor Adrian Onciu, Editura Trei, București 2018

Un nou scriitor român de succes a apărut relativ recent în peisajul publicistic românesc și numele lui este Adrian Onciu. Până la romanul Cu mâinile legate, Adrian Onciu a mai scris trei romane: Cercul Kagan, Afacerea Alzira și Templu negru, toate cu subiecte din lumea „infinită” a teoriilor conspirației.

Ultimul roman, cel despre care o să vă vorbesc puțin astăzi, și primul pe care l-am citit al acestui autor, este din genul thriller, fiind practic o „nouă abordare” a scriitorului.

cu mâinile legate

Recunosc cu sinceritate că după ce începusem cartea, pe care am primit-o de la Libris, eram puțin dezamăgit și credeam că va fi vorba despre un roman psihologic/dramă, în care se va face o introspecție în trăirile interioare ale unor personaje prinse în vârtejul complicatei existențe. Dar nu a fost să fie așa.

Dragoș (Zaharia), actor de profesie, avusese norocul să ajungă prezentator chiar la… Roata norocului, o emisiune de televiziune de succes într-o vreme când televiziunile erau în creștere și veniturile acestora de asemenea.

Drept urmare Dragoș câștiga foarte bine, infinit mai bine decât ar fi sperat să câștige ca actor român plătit în România. Familia sa care-i mai cuprindea pe Daria (soția – profesoară de engleză) și Mihai (fiul – care urma să meargă la școală), locuia într-o casă pe care și-o cumpăraseră făcând și un credit mare la bancă.

Numai că audiența emisiunii a scăzut dramatic, cum se întâmplă mai întotdeauna și Roata norocului „iese din schemă”, prezentatorul rămânând „pe drumuri”. Șanse să plece la o altă televiziune nu prea mai erau, de vreme ce atunci când era „pe val” el refuzase propunerea atractivă a concurenței.

Aici eu crezusem că voi urmări pe mai departe în roman zbaterile și viața complicată a familiei Zaharia, care va căuta soluții ca să își poată achita în continuare ratele la bancă și să își păstreze casa. Chiar Dragoș nu prea îmi plăcuse, deoarece era cam îngâmfat și ușor violent, ieșindu-și cu ușurință din fire.

Numai că încet-încet romanul devine un thriller foarte complicat, deoarece, aproape fără voia lui, personajul principal ajunge să fie acuzat de o crimă pe care nu o comisese.

Cineva îi „scrisese” actorului nostru un scenariu atât de complicat, de diabolic, dar și de bun în același timp, încât atât el, dar și alții căzuseră într-o capcană din care era (aproape) imposibil să ieși. Vanda este o femeie foarte frumoasă, soție de milionar, prietenă cu Daria și ea este cea care vrea să îl ajute pe Dragoș, oferindu-i un loc de muncă la revista de modă pe care o conducea. Dar oare chiar asta vrea, sau doar îl folosește pe Dragoș, punându-i „în cârcă” uciderea soțului ei?

Polițiștii și procurorii care anchetează cazul au și ei problemele lor foarte greu de rezolvat. Ei trebuie să fie cât mai obiectivi cu putință, dar oare poți să faci asta atunci când presiunea șefilor pentru rezolvarea rapidă a cazului este enormă, presiunii șefilor adăugându-se și presiunea exercitată de mass-media?

Pentru că totul se petrece cam cum se petrec lucrurile în viața zilnică, mai ales în București, când nu apuci să „respiri” că au și apărut televiziunile să intre în viața ta „cu picioarele”. În plus, polițiștii și procurorii au și ei viața lor personală, complicată de cele mai multe ori, care cu siguranță că „atentează” la obiectivitatea judecăților.

Internetul nu stă nici el „deoparte” în această vreme, iar totul este împotriva lui Dragoș. Nu chiar totul, deoarece fratele său pe nume Șerban, informatician de profesie, este necondiționat de partea lui, riscând foarte mult ajutându-l să descoase ițele complicate ale evenimentelor.

Și dacă la începutul romanului Dragoș mă cam „enervase” prin felul lui de a fi, Șerban m-a „cucerit” prin faptul că, deși avea și el problemele lui, era un tip solid în gândire, cu principii clare și cu acțiuni bine calculate.

De altfel o caracteristică a romanului este aceea că toate personajele sunt foarte clar conturate, adică scriitorul le-a creat în cele mai mici detalii, mai ales psihologice. Unii critici sau ziariști au venit cu ideea că romanul va trebui ecranizat, dacă cineva va avea inspirația sau curajul să facă asta.

Eu personal cred că eventuala ecranizare a romanului va fi o mare provocare pentru orice regizor sau scenarist, deoarece dincolo de aspectul polițist, poate mai ușor de realizat, psihologia personajelor va fi foarte greu de „creionat” într-un film. Și nu știu cum ar putea să o facă cineva mai bine decât a făcut-o autorul.

Ceea ce mai reușește magistral autorul romanului este să surprindă foarte fidel societatea românească actuală, cu ironie, cu umor, cu obiectivitate. În prima parte, romanul este scris la persoana întâi (ca și cum ar fi fost scris de Dragoș), dar în cea de-a doua parte, pe lângă persoana întâi mai există și povestirea la persoana a treia, această „împletire” fiind un stil literar care încearcă și reușește să ne captiveze.

Subiectivismului lui Dragoș (povestitorul la persoana întâi) i se adaugă obiectivismul povestitorului „de deasupra evenimentelor” (persoana a treia). E drept că nu Adrian Onciu a inventat acest stil, dar în carte el l-a utilizat cu mare succes, captivând complet cititorii.

Ceea ce se mai întâmplă până la final veți descoperi singuri, pentru că nu am dreptul și nici nu ar fi corect să vă dezvălui, dar în viață trebuie să știm că niciodată lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere. Fără să fim paranoici și să credem că și nouă ni se țes tot felul de intrigi, ar fi bine să fim mereu atenți cu viața noastră, cu cei din jurul nostru, să credem în puterea familiei, în prietenie și adevăr.

Acum sunt curios să citesc și celelalte romane ale lui Adrian Onciu, deși nu prea cred în teoria conspirației, deși unele conspirații chiar există!

Voi ați citit cartea Cu mâinile legate? Sau altceva scris de Adrian Onciu? Cum vi s-a părut?

6 comentarii publicate

  1. Am citit toate cartile lui Adrian Onciu si merita citite.Celelalte 3 au aparut de cativa ani la ed.Rao.
    Sa stiti ca avem scriitori romani de thrillere sau carti politiste foarte buni.

    • Eu abia acum am auzit de el, din pacate 🙁 Chiar mi-as dori sa mai citesc si alte carti scrise de el dar si de alti autori romani contemporani care scriu thrillere sau carti politiste. Poate aveti si alte sugestii, nume, titluri 🙂

  2. Thriller romanesc? Asta da provocare. Desi sunt fan al genului, recunosc ca nu am citit nimic de un autor roman care sa se inscrie in categoria Thriller. Il pun pe lista si sper sa ajung cat mai curand sa il citesc, mai ales ca si coperta ma cam atrage. Deh, eu inca mai judec o carte si dupa coperta.

Tu ce parere ai?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: