Cum reușesc să îmi organizez timpul? Câteva idei simple, dar de efect

Am mai povestit la un moment dat că am trecut printr-o perioadă (abia îl născusem pe Andrei) când am fost nevoită să învăț cum să îmi organizez timpul astfel încât să mă pot ocupa de ambii copii, dar și să fie casa curată, mâncare pe masă etc. Azi încerc să adun ideile și să le notez…poate ajută pe cineva.

1.Notează tot ce ai de făcut

Ia o agendă (da, agendă! nu te gândi că nu ai nevoie! crede-mă că e foarte utilă) și notează tot ce ai de făcut:

-joacă și plimbare cu copiii

-haine: haine de spălat, întins rufele, călcat hainele uscate, de pus în dulapuri

-curățenie în casă: aspirat, spălat pe jos, spălat geamuri, scuturat covoare, spălat perdele/draperii etc

-mâncare: cumpărături, preparat mâncare etc

-vizită la medic/rude etc

2. Stabilește care sunt prioritățile

Ai notat tot? Acum, ia pixuri de culori diferite și trece buline colorate în funcție de urgența lor: roșu pentru urgent, portocaliu pentru ceva ce poate fi amânat câteva ore, galben dacă poți amâna pentru a doua zi, verde dacă poți amâna pentru orice altă zi.

Când stabilești care îți sunt prioritățile, gândește-te la un lucru. Curățenia, mâncarea, rufele etc pot să aștepte? Ce e mai important? Să te bucuri de momentele petrecute alături de copilul tău, nu? Cum ar fi să ratezi când face primii pași pentru că speli geamuri? Ori să nu auzi când zice primele cuvinte pentru că dai cu aspiratorul? Dar ce ar fi să te relaxezi un pic înainte să devii prea obosită și nervoasă ajungând să țipi la copil din cauza asta?

Ce își va aminti copilul tău peste ani buni? Că a fost casa curată pentru vizita soacrei ori că mereu îți făceai timp să îi răspunzi la întrebări și să îi acorzi atenție?

3. Organizează timpul

Stabilește să realizezi fiecare task în zile separate. Nu e cazul să te spetești făcând totul într-o singură zi pentru ca după-amiaza să cazi lată dorindu-ți doar să zaci.

Programul meu zilnic

Nu vă sfătuiesc să faceți ca mine. Acesta este primul lucru pe care vi-l spun. Eu vă scriu mai jos cum procedam pentru că multe persoane m-au întrebat ce am făcut și cum am reușit. Răspunsul este că am reușit cu multă voință, organizare și fără să mă plâng pe rețelele sociale că nu am timp de o cadă fierbinte și un pahar cu vin.

Mă trezeam la 5 dimineața. Nu aveam nevoie de ceas pentru că mă trezeam automat să îl hrănesc pe Andrei. El păpa, apoi se culca la loc. După câteva luni, se trezea pe la 7-8, dar eu rămăsesem setată pe ora 5. Acest lucru mi-a prins bine ca să mă apuc de treabă dis-de-dimineață. Mă apucam să fac mâncare. Trebuie să vă spun că făceam mâncare zilnic pentru că vroiam să aibă mereu ceva proaspăt. Se trezeau pe rând, își primeau micul dejun.

Dacă nu terminam treaba în bucătărie și erau deja în picioare amândoi sau doar unul, îi luam cu mine. Le dădeam de lucru. Vorbeam cu ei în permanență. Fie își mâncau micul dejun, fie se jucau cu diverse jucării puse pe măsuța lor. Găseam ce să le dau de lucru ca să îi țin ocupați. În plus, era un prilej foarte bun să îi fac un pic curioși și să le dau legume și fructe proaspete. Ca o paranteză, acest lucru a funcționat la Daria mai mult decât la Andrei. El a fost selectiv de mic.

Plecam la plimbare și eventual la cumpărături dacă era cazul. Ne întorceam la prânz acasă. Dacă era cald (vară), ieșeam afară în curte și ne jucam la umbră. La prânz făceau baie, pe perioada verii, mâncau și se culcau. Aveam timp să spăl cada pentru baia de seară, să fac exerciții (devenisem obsedată de Pilates), un duș (cu baby phones după mine! cred că băteam recordul de făcut duș!). Se trezeau pe rând și începeam diverse activități. Aici fac o paranteză. Unii dintre voi știu că am lucrat cu ei diverse teme când erau mici. Daria nu a dormit la prânz cam de la 2 ani și ceva așa că acel timp îl foloseam ca să ne jucăm, să lucrăm ceva simplu sub formă de joacă…de la puzzle până la citirea unei povești și interpretarea ei. (Am scris un articol pentru blogul Evei referitor la acest subiect. Aici aveți detalii).

După-amiaza plecam la joacă. Aveau o gașcă de copii cu care se jucau până seara târziu. Ajungeam seara acasă, cât le dădeam un pic de lucru, umpleam cada cu apă caldă, spumă și jucării. Acest lucru a fost posibil când era Andrei deja de 7-8 luni. Înainte nu puteam face acest lucru. Le făceam baie separat, iar Daria mă ajuta alegând scutecul cu modelul preferat, hainele pentru fratele ei etc. Exact, îi dădeam de lucru ca să nu se simtă neglijată, dar și să o responsabilizez un pic. După baie, luau cina, apoi ne jucam un pic. Citeam înainte de culcare și apoi începea alt program pentru mine. După ce îi culcam pe copii, începeam să pregătesc ingredientele pentru mâncarea de a doua zi nu le tocam, ci le puneam pe categorii ca să îmi fie ușor dimineață). Apoi făceam iar sport, duș cu baby phones după mine. Dacă reușeam să vorbesc la telefon cu soțul meu pentru 5 minute era minune. Mă uitam un pic la știri, apoi citeam ceva și mă culcam. A doua zi o luam de la capăt.

Apropo’ de joacă. Pe măsură ce au crescut un pic, dimineața veneau la copii copii (ori mergeam noi la ei) și se jucau cumva…organizat. Pregăteam puzzle-uri, cărți de povești, jocuri de construit etc. Grupul nostru de mame încerca să facă ceva constructiv pentru copii. Erau 4 băieți și 2 fete. Andrei e cel mai mic din gașcă.

Acum…referitor la rufe și curățenie, e altă poveste. Rufele se spălau dimineața, cât timp mâncau micul dejun și se jucau pe lângă mine. Pentru a fi mereu atentă la ei și a mă asigura că nu se întâmplă ceva, îi implicam cumva pe amândoi. Daria alegea cârligele și învăța culorile, numerele (în română ori engleză), iar Andrei ne asculta (cât era bebe) și îi explicam tot ce făceam. Când a crescut, amândoi participau activ la acest lucru. În primele luni, călcam rufele cât dormeau ei. Pe măsură ce programul de somn li s-a reglat și au crescut, am început să îi implic pe rând. După ce călcam rufele lor, le duceau singuri în camere. Ulterior, au învățat să le așeze singuri în dulapuri.

Curățenia era punctul mai dificil. Inițial, spălam pe jos cât timp dormeau ei ca să nu fac zgomot și să îi deranjez, dar și pentru că vroiam să termin totul rapid. După ce au mai crescut, s-au implicat treptat…ștersul prafului a fost un pas, aranjatul cărților lor pe rafturile de la bibliotecă unde aveau acces. Cu aspiratorul au dat abia când au crescut binișor. Era concurs între ei care să termine mai repede ordinea și curățenia în propria cameră. De obicei, Daria câștiga 😉

Sincer, mi se pare ușor acum când povestesc, dar la acea vreme nu știu cum funcționam fără 2-3 cafele pe zi.

Concluzii

A fost o perioadă frumoasă, deși grea, foarte grea. Când mi se spunea că fiecare perioadă are propriile dileme, nu înțelegeam mare lucru. Acum știu ce înseamnă.

Am învățat să fiu organizată. Am învățat să aleg care îmi sunt prioritățile. Am învățat că trebuie să iau o pauză din când în când pentru binele meu.

p.s.: mi-am comandat în urmă cu ani buni o plăcuță magnetică pe care am fixat-o pe frigider

Despre Antoaneta 590 de articole

Imi place sa scriu, sa citesc.
Invat sa ma bucur de viata.

5 comentarii publicate

  1. Cum iti ziceam si pe facebook, sunt destul de dezorganizata. Apreciez din suflet oamenii cu agenda si cu toate la locul lor. La mine nah, ce sa zic, e un haos total. Culmea ca ma si descurc in tot haosul acesta :-)))

    Super practice sfaturile tale. Ma repet, teoretic ma stiu, practica ma omoara…

  2. Sincer, te admir pentru cum te organizezi si cate reusesti sa faci. Eu stau foarte prost cu organizarea si nu ma pricep deloc sa imi stabilesc prioritatile. Pentru mine totul e important si totul imi mananca timp. De multe ori ajung sa plang de oboseala.

    • Oh, nu sustin ca imi e usor mereu. Dimpotriva
      Cand ne-am intalnit, ai vazut cat sunt pe fuga mereu. In acea zi …totul era cumva..mai lejer decat de obicei.
      Incercam sa ne impartim responsabilitatile, dar multe lucruri le fac eu pentru casa si copii pentru ca sotul nu are timp. Altele le face el (de obicei cumparaturile). Depinde efectiv de zi, ora, timp etc
      Acum e cumva mai usor si totusi mai complicat. Mai usor pentru ca suntem amandoi…mai complicat pentru ca na….copii mici, griji mici, copii mari, griji mari plus altele.

  3. Parca sunt mai aglomerata acum, decât pe vremea când erau mici. Prinde bine o agenda, am si eu una,dar inca nu ma prea țin de ea. Mereu intervine ceva. La mine e ceva mai complicat acum:
    Dimineața serviciul; apoi postliceala, seara teme cu copiii sau discuții libere. Cad franta. Nu mai am vreme de menaj decât in weekend, dar ma ajuta mama. In weekend, fara vizite sau altele, învăț alaturi de ei. Deci foarte puțin timp pt bloc, scris, citit sau facebook. Aștept idei, poate ma ajuți. :))

  4. Mi-a venit tare greu cand baiatul meu a fost mic, dar parca imi este mai greu acum cand deja este mare. Am mai multe responsabilitati si mai multe treburi de facut.

Parerea ta/Your opinion

Translate into your language »
Page generated in 0,671 seconds. Stats plugin by www.blog.ca
error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: