Free image from vimeo

Cum se dau unii deștepți de pică!

Vă spun de la început că acest articol arde mocnit de ceva vreme. Am tot vrut să îl scriu, să îl public, dar nu am avut timp să mă ocup de el. Unii se dau deștepți de pică, dar arată numai nivelul scăzut al prostiei și răutății lor.

Free image from vimeo

Nu pretind că știu tot ori măcar 1%, dar voi afirma câteva lucruri pe care le gândesc și le susțin:

1.unii se dau după cum bate vântul și se cred experți în tot ce se întâmplă în jur

Indiferent de subiectul fierbinte al momentului, este imposibil să nu existe postări pe rețelele de socializare ori pe bloguri unde omul să își expună părerea critică ori să laude ceva. Toți sunt experți în datul cu părerea. La drept vorbind…doar ne-am născut înțelepți, nu?

Eu sunt chiar foarte curioasă dacă aplică partea teoretică pe care o laudă atât. Cumva am impresia că e doar de fațadă toată activitatea lor în mediul online!

2.faza cu parentingul

De câțiva ani tot urmăresc postări pe diverse bloguri unde sunt lăudate persoane y și x…ori sunt criticate produsele z și w. În realitate, mulți dintre acei oameni chiar mănâncă produsele pe care le critică (doar nu vreți să își piardă publicul ahtiat după știri de genul noi mâncăm ecologic, noi nu ne atingem sub nicio formă de produse gata cumpărate etc). Pe de altă parte, unii dintre ei chiar cred în aberațiile scrise în cărțile așa-zișilor experți.

Am citit mult timp acele cărți ca să înțeleg ce văd ceilalți la ele…concluzia e că eu sunt un specimen pe cale de dispariție…nu sunt de acord cu mare parte din ce susțin ei. Atenție! Acum să nu vă treacă prin cap că, dacă nu sunt de acord cu aberațiile din acele cărți, eu sunt de acord cu „tradiționaliștii” care își bat copiii! În niciun caz!

Am susținut de la început (cei care au citit Pitici, dar Voinici știu acest lucru) că trebuie stabilite niște reguli și limite. Ceea ce acum se pare că toți experții lui pește contestă pentru că, nu-i așa, trebuie lăsați copiii să țipe, să se trântească pe jos în spiritul libertății cuvântului și a exprimării. Se merge pe ideea că așa se exprimă ei! Mai bine ați încerca să aflați de ce simt dorința de a face așa decât să îi aplaudați dacă vă pocnesc peste față în semn de libertate!

3.pupincuriști

Exact! Știu că nu ați citit până acum așa ceva pe blogurile mele, dar m-am săturat de toți prefăcuții! Asist de ani buni la faze în care toți zâmbesc, iar pe la spate te atacă. Da, am fost eu atacată mai demult. Acum habar nu am dacă se mai întâmplă pentru că (1) nu prea intru pe fb și pe bloguri (sunt câteva excepții notabile!), (2) mă doare fix undeva de proastele care vor să ajungă UNDEVA, (3) am alte priorități în viață decât să mă stresez cine pe cine bârfește și de ce.

Sunt atâția oameni disperați să prindă un os de undeva încât nu contează pe cine pupă și pentru cât timp. Important e că primesc ceva gratuit, că fac diverse „daruri” ca să se pună bine. Cunosc oameni din mediul online care au ajuns unde sunt prin diverse metode…dus cadouri la redacții, lăsat comentarii cu aprecieri nesincere, pupat fundul tuturor de la firmele unde vizau să obțină orice de la o foaie de hârtie până la o mătură, dat tag la o firmă pe fb ca să arate câte persoane le urmăresc și să poată cere apoi o sponsorizare etc Exemplele sunt atât de multe încât nu merită enumerate.

4.frienamies

E un termen din engleză care se aplică celor de mai sus. Cu alte cuvinte, persoane care se declară prietene și, de fapt, sunt inamici. De multe ori, aceste persoane par că te ajută și îți fac o favoare. În realitate, te atacă pe la spate ori încearcă să te ducă la un stadiu inferior ca să le rămâi dator.

 

 


Dincolo de aceste câteva aspecte de care m-am descărcat cumva, pot afirma cu tărie că există și OAMENI în mediul online. Sunt oameni care ajută benevol, care dau un sfat, care nu te atacă pe la spate. Există o speranță, oameni buni 🙂 ))))

Despre Antoaneta 583 de articole
Imi place sa scriu, sa citesc. Invat sa ma bucur de viata.

19 comentarii publicate

  1. Intotdeauna va exista speranta cum vor exista prieteni adevarati care-si vor da si camasa de pe ei pentru tine sau prieteni falsi care abia asteapta sa-ti dea in cap. Noi trebuie sa stim care sunt cei adevarati si care sunt cei falsi.

  2. Anto, intotdeauna va functiona foarte bine datul cu parerea si nu numai. Decat sa ai asteptari si sa ajungi dezamagita, mai bine mergi mai departe. Cat esti pe val, lumea iti va fi alaturi, dupa… Dumnezeu cu mila.
    Sper sa iti treaca off-ul si sa mergi mai departe.

  3. Din pacate, efectele parentingului modern incep sa fie tot mai vizibile. Si nu in sens pozitiv. Ce nu inteleg eu e inconsecventa parintilor, care acasa ii lasa sa se manifeste cum vor, dar daca fac ceva la scoala striga „unde erau profesorii sa-i opreasca de la mancatul bananelor in public?”. Ma rog, bananele de la Cluj nu se degustau in scoala, dar nu conteaza :))).

  4. Hopa! Cineva te-a calcat serios pe bataturi. Imi plac concluziile tale. Cat despre datul cu parere, o fac mai mult in offline, in privat. Imi pare rau, se pare ca nu voi ajunge celebritate pe baza datului cu parerea. Despre parenting. E bine ca exista, bine ca poti alege ce e bun pentru tine din.toate. Asta nu inseamna ca trebuie sa fii de acord cu tot ce se zice acolo.
    Eu am ramas cam interzisă cand am vazut cum reactioneaza unii la comportamentul celor care le-au facut ceva rau, urat, daunator, dar ei tot reusesc sa se pisiceasca pe langa. Asadar, bleah.

    • Da, asta zic si eu. Prefer sa imi spun parerea in privat despre o situatie care pare a fi „la moda” decat sa fac pe desteapta. Unii parca nu vor sa rateze momentul si incearca sa obtina acele secunde de „faima”.
      Legat de parenting, eu consider ca fiecare parinte stie cum sa isi creasca copiii, iar acesti „experti” iau bani degeaba de la parintii tematori, fraieri si slabi care se lasa condusi precum o turma. Adevarul este ca trebuie sa traiasca fiecare om din ceva asa ca e normal sa apara diverse „meserii”

  5. Ca sa o iau si eu pe puncte:
    1. Cum apare o tema „de actualitate” am observat ca exista o tendinta sa se dea cu parerea in dreapta si in stanga. Ai, n-ai ceva de zis, trebuie sa te manifesti caci altminteri nu poti sa profiti de val si sa te impui ca „instant celebrity”.
    2. Cat despre conceptul cum ca trebuie sa lasam copiii sa se manifeste, indiferent ce presupune asta, invit pe oricine sa reciteasca schita „Vizita” de I.L. Caragiale, poate si „DL. Goe”. Iar cine crede ca marele dramaturg e depasit, sa reia si „O scrisoare pierduta”.
    Despre 3. si 4. nu prea am multe de zis. Evit sa adast prea mult pe unde simt damf de sulf.
    Una peste alta, ma bucur ca ai tras concluzia care conteaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.